Armata… Aproape oricare dintre noi se gândește la strictețe, reguli, instrucție și ordine date de superiori atunci când se aduce în discuție mediul militar. Însă, putem merge mai deaparte de aceaste certitudini și am putea fi surprinși să descoperim în cadrul armatei… artă, cu artiști adevărați, profesioniști, gata oricând să încânte audiența. Sunt cei 23 de subofițeri conduși de ofițerul care îi dirijează, membri ai Muzicii Militare a Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Sunt acei militari pe care îi descoperim la toate manifestările armatei, cântând melodii cu specific, dar și la alte evenimente cântând din repertoriul universal. Sunt cei care ne reprezintă cu succes la festivaluri din țară și străinătate și cei despre care se știe mult prea puțin. Poveste lor merită scrisă și citită, pentru că sunt oameni pasionați, legați prin onoare de spiritul patriotic și prin dragoste de muzică.
Să facem o călătorie în timp. În secolul al XVIII-lea, Sibiul a devenit a doua garnizoană militară după Viena, ca potențial militar al Imperiului Austriac. Muzica militară a constituit o componentă permanentă a structurilor armatei austriece din Sibiu. Un articol din ziarul „Der Siebenbürger Bote”, nr. 77-78, datat cu 30 septembrie 1842, vorbește despre o mare festivitate muzicală ce a avut loc în cartierul Hipodrom de astăzi, cu ocazia unei manevre de toamnă a trupelor austriece din Sibiu. Acest document atestă existența unei muzici militare în garnizoana Sibiu, încă de pe atunci. La 1 decembrie 1918, odată cu Marea Unire, Sibiul ajunge să reprezinte cel mai puternic centru al muzicii de fanfară din Transilvania. Se țineau concerte, îndeosebi în parcul Sub Arini, în piețele orașului, întotdeauna când era sărbătoare și în zilele însorite de vară. Sibiul a ajuns să aibă patru formații de fanfară a școlilor militare de ofiteri de infanterie, transmisiuni, artilerie și de maiștri și subofițeri de intendenţă. După revoluția din decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat. Armata nu mai este obligatorie, efectivele se micșorează, iar fanfarele se desființează una câte una. În anul 2006 rămâne o singură muzică militară, care astăzi este formată din 23 de subofițeri și un ofițer, dirijor, în persoana Maiorului Dumitru Stîngaciu. Nu există sibian care să nu fi văzut Formația Militară a Academiei din Sibiu la diferite manifestări ale orașului. Fie în Piața Mare, la absolvirea promotiilor de studenți, în parcul Sub Arini la aniversări de stat sau la unele festivaluri la care au fost invitați. Muzica militară a fost și a rămas un simbol. Cum o descrie maiorul dirijor? „E spirit de sărbătoare. Înainte, singura formație de sine stătătoare și profesionistă care ieșea în public era muzica militară și se întampla în general la sărbători”.
Sunt muzicieni profesioniști
Balzac scria într-o carte de-a sa: „Eu îi cunosc pe militari, am trăit în armată. Rareori inima unor asemenea oameni izbuteşte să înfrângă deprinderile pricinuite fie de nenorocirile în mijlocul cărora trăiesc, fie de întâmplările vieţii lor de aventurieri”. Poate vă întrebați cum se poate împăca armata cu muzica, notele muzicale cu instrucția sau instrumentele militare cu misiunile. Ei bine, se împacă și o fac foarte bine. Există sensibilitate și în sufletul militarului, și dragoste de frumos. Repertoriul fanfarei militare este unul cât se poate de diversificat. Pe lângă melodiile specifice statutului lor, ei abordează orice fel de muzică: de la populară la tango, de la clasică la muzica de film. Fiecare membru al formației are, obligatoriu, studii de muzică. Sunt absolvenți, cel puțin al unui liceu de muzică, fie militar de muzică, cum a fost cel de la București, fie civil. Acum au funcții de instrumentiști în cadrul armatei. Plutonier ajutant Marian Păuna a terminat Liceul Militar de Muzică din București şi Conservatorul de Muzica din Bucureşti. El recunoaște că cele mai frumoase momente sunt atunci când merge să cânte în spectacole: „Faptul că putem fi auziţi şi de cei din viaţa civilă, că ne aplaudă, confirmă că muzica militară are un loc special în sufletul oamenilor”. Sergentul major Mihail Fodor a terminat Liceul de Muzică de la Brașov, după care a urmat Conservatorul și s-a angajat la operă. Ce l-a făcut să renunțe la această viață și să opteze pentru cea de militar? „Societatea m-a împins, vremurile. Acest domeniu nu este suficient apreciat și am decis să mă îndrept către o carieră de subofiter de muzică, mai ales că îmi plăcea muzica aceasta de suflători, specifică formaţiilor de fanfară. În timp, m-am adaptat. De fapt, încă mă adaptez”, a spus sergentul major, zîmbind.
„Perspectiva pentru un absolvent de liceu de muzică este limitată din multe puncte de vedere, de aceea această carieră este o cale de urmat. Armata este guvernată de legi și de strictețe, la care te adaptezi dacă ajungi să ai tangențe cu ea. La fel și muzica, are atâtea reguli pe care trebuie să le respecți, altfel nu are cum să existe. Practic, la un moment dat, armata aduce pacea fizică, iar muzica pacea sufletească. Vedeți? Se întrepătrund”, intervine, maiorul Stîngaciu.
Prezenți la festivaluri din țară și străinătate
Toți membrii prezenți ai fanfarei au fost de acord că momentele înălțătoare ale orchestrei militare din Sibiu sunt participările la festivalurile internaționale. Au cântat în Belgia, în Polonia, în Germania și în Danemarca. „Acolo avem posibilitatea să arătăm, la cel mai înalt nivel, ceea ce știm, atât din punct de vedere artistic, cât și militar, ne autoevaluăm. Apoi este prestigiul de a fi invitați, pentru că dacă nu ești bun, nu ai ce căuta acolo. Am cântat pe un stadion cu 20.000 de oameni care ne-au aplaudat. Nu putem descrie ce am simțit. Anul trecut am concertat după mulți ani la filarmonică, alături de muzica militară din Liban. Avem subofițeri care colaborează cu filarmonica. Un alt moment incredibil a fost cel în care am cântat imnurile României și Israelului, în deschiderea Cupei Davis”, povestesc ei. Provocările lor continuă: anul acesta vor participa la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de la Brăila, alături de fanfare militare din Franța, Lituania, Turcia şi Grecia. În spatele momentelor oferite de Muzica Militară din Sibiu este o muncă asiduă. Sunt opt ore pe zi, din care în șase ore, militarii își exersează repertoriul. Marea majoritate a instrumentelor sunt de suflat și doar câteva de percuție, iar multe dintre ele sunt specifice doar muzicii militare așa cum sunt basfligornul, eufoniu, fligorn sau tuba. De asemenea, există un repertoriu specific muzicii militare abordat doar de aceasta și cântat în cadrul unor ceremonialuri militare. De exemplu, „Onor la Drapel” se cântă în momentul în care drapelul intră în formație, înainte de ceremonialul religios interpretează „Ruga militară”, iar prezentarea muzicii este momentul de apogeu, de glorie; după ce au defilat toate trupele este cântat „Onorul muzicii militare”. De multe ori suflă în instrumentele lor și câte două ore, în cadrul unei manifestări la temperaturi de la – 5 grade, la + 35 de grade.
Absolvenții Liceelor de artă pot urma o carieră muzicală în armată
În timpul liber sunt tot muzicieni. Fac parte dintr-o fanfară „Fourmusica” și concertează în parcuri sau în centrul orașului, cu diferite ocazii. Le este foarte dor de zilele în care, în colaborare cu Primăria, se organizau în Sibiu festivaluri de muzică militară sau evenimente speciale pentru a se prezenta sibienilor acestă muzică militară. Și mai au un of. Pentru că muzica militară nu este promovată, elevii absolvenți de liceu de artă nu știu că ar putea îmbrățișa și această carieră. „Nu mai există suflători la școlile de muzică. Copiii nu se pregătesc să devină muzicanți militari. Dacă ar ajunge aici ar îmbina utilul cu plăcutul. Au un venit sigur și ce este mai important, este un domeniu în care ai parte de satisfacție profesională ”, mai spun ei. Drept dovadă, în Muzica Militară din Sibiu sunt doar 5 sibieni, iar restul sunt din alte localități ale țării, dar care au ales să se stabilească aici. Cel mai tânăr dintre ei este sergentul Rareș Pleșa, un trombonist de 22 de ani, iar seniorul formației este subșeful Valeriu Pădureț, de 53 de ani.
Publicitate
