Nicolae Popa Eneida

Cultura 15.09.2017

Interviu Ioan Nicolae Popa: Vasile Aaron a fost lovit de o păguboasă nepăsare a concetățenilor


Soții Ioan Nicolae şi Liliana Maria Popa au lansat în această săptămână o nouă carte din seria volumelor dedicate lui Vasile Aaron, intitulată „Povestea primei traduceri a ENEIDEI în limba română. Vasile Aaron, 1805”. Este al șaptelea și ultimul titlu din integrala dedicată cunoașterii și recunoașterii meritelor acestui important cărturar . Vasile Aaron a trăit între anii 1780-1821. A fost un eminent jurist, dar s-a afirmat și pe tărâmul literaturii ca poet original și ca traducător, rămânând în istoria culturii noastre ca unul din cei mai importanţi exponenţi ai iluminismului românesc. Deschizător de drumuri în literatura Transilvaniei, este și primul autor român al unui tratat juridic, precum şi primul român cu drept de pledare în instanţele Universităţii Săseşti. Ioan Nicolae Popa dezvăluie pentru cititorii Sibiu 100% care sunt motivele pentru care ultimii aproape 10 ani cei doi cercetători i-au dedicat muncii de punere în valoare a vieții și a scrierilor „luminătorului” transilvănean Vasile Aaron, care a trăit în Sibiu din anul 1804 până la sfârșitul vieții, în 1821.

Ce informații va găsi cititorul în paginile acestui nou volum dedicat lui Vasile Aaron?

În primul rând i se oferă cititorului de astăzi o scriere aproape necunoscută a lui Vasile Aaron și anume traducerea Eneidei, terminată în 1805. Pentru prima dată editată integral, ea stă acum la dispoziția tuturor celor interesați, iar cercetătorii se vor putea pronunța asupra ei în cunoștință de cauză.
În al doilea rând cartea este bogată în informații despre cei care și-au pus amprenta asupra acestei scrieri – în primul rând informațiile despre poetul Vergiliu și despre epoca lui, despre Vasile Aaron și epoca lui: le-am considerat necesare, pentru că o scriere nu poate fi judecată decât în contextul vremilor în care a fost realizată. Apoi, va găsi informații despre epopeea manuscrisului lui Aaron dar și despre șirul lung de intelectuali români care s-au aplecat asupra epopeii lui Vergiliu, încercând să îi dea o haină românească, cu concluzia că primul care a făcut acest lucru a a fost Vasile Aaron la 1805, iar primul a cărui tălmăcire a văzut lumina tiparului a fost George Coșbuc, la 1896, ambii fiind ieșiți din școlile Blajului.

Ce eforturi a presupus redactarea acestei cărți și cât timp a durat documentarea?

Este un efort împărțit în două etape. Prima, în urmă cu mai mulți ani, când am alcătuit studiul monografic despre Vasile Aaron. A doua, pe parcursul ultimului an când a trebuit să studiem cele două manuscrise ale traducerii, păstrate la Cluj-Napoca, manuscrisul original al lui Vasile Aaron și o copie realizată prin 1877-1878. Au fost luni de muncă intensă, decăutări îndelungate, de căutare în biblioteci a publicațiilor periodice și a cărților care ne-ar fi putit oferi informații utile. Din păcate, despre Eneida lui Vasile Aaron s-a scris foarte puțin, căci toți specialiștii în istorie literară s-au mulțumit să-i consemneze existența, dar niciunul nu s-a ostenit să o studieze și să ofere informații corecte.

Acest ultim volum încheie seria celor șapte cărți dedicate cărturarului sibian. Când a apărut primul titlu și cum v-a venit ideea de a realiza integrala Vasile Aaron?

Prima carte a apărut în anul 2011 și se intitulează „Vasile Aaron.Studiu monografic 1780-1821”. Am inclus în titlu anii existenței pe acest pământ a luminătorului transilvănean pentru a atrage atenția asupra necesității de a corectează informațiile eronate care au fost vehiculate până atunci și care se găsesc în toate istoriile literare și în dicționare, unde se scrie că literatul s-ar fi născut la 1770 și ar fi murit în 1822. Noi am găsit documente care ne-au permis să rectificăm eroarea – nu numai aceasta și multe alte erori în ceea ce s-a scris despre Vasile Aaron până acum. Ideea de a publica o integrală dedicată luiVasile Aaron ne-a fost sugerată la Cluj, de regretatul profesor Ioan Chindriș, pe atunci director al ul Bibliotecii Filialei Academiei. Cercetătorul ne-a mărturisit că și pe dânsul îl bătuse gândul ca, după ce a scris despre Gheorghe Șincai, Petru Maior și Samuil Micu, să scrie despre alți doi mai necunoscuți intelectuali transilvăneni – Ion Barac și Vasile Aaron — însă nu a mai apucat. De aceea, ideea noastră de a scrie despre Vasile Aaron i s-a părut salutară și ne-a încurajat să-i publicăm toate scrierile.

Ce v-a motivat de-a lungul timpului în munca minuțioasă de cercetare și documentare a unor opere vechi de mai bine de două secole?

Formația noastră de filologi și preocupările pe care le-am avut în cercetare anterior ne-au dus la concluzia că literatura noastră veche este foarte puțin cunoscută, dar de fapt fără ea nu poate fi înțelească evoluția ulterioară a literaturii române. Modeștii scriitori de început sunt piatră de temelie pentru tot ceea ce s-a realizat mai târziu; încercând să scriem despre Vasile Aaron am încercat să spunem niște adevăruri despre un om care a fost uitat. Cineva spunea că termenul potrivit nu este „autor uitat”, ci „autor” necunoscut. Scriind despre Aaron, foarte important ni s-a părut faptul că scriem despre un militant pentru drepturile românilor, despre avocatul apărător al drepturilor românilor. Sibienii ar trebui să știe că, din această cauză, a avut de suferit, și că au existat încercări de a-i fi interzisă activitatea ca avocat de autoritățile săsești ale vremii.

Care este mesajul pe care va doriti sa il transmiteți sibienilor, atat prin intermediul acestor carti, cat si ca autori?

Am dori ca sibienii să îi acorde mai multă atenție și lui Vasile Aaron, și altora, care au trudit în vremurile acelea, pentru că ei stau la temelia vieții de acum. Noi nu putem decât să trăim cu regretul că atât Eneida, cât și alte scrieri, nu au văzut lumina tiparului deloc. Unele opere au avut o circulație intensă, dar altele s-au pierdut în anonimat și sibienii ar trebui să cunoască în amănunțime ceea ce a făcut Vasile Aaron și mulți alții ca el, intrați în uitare și loviți de o păguboasă nepăsare a concetățenilor noștri, inclusiv nepăsarea autorităților administrative și culturale

Unde pot găsi cei interesați volumele publicate de dumneavoastră și soția dumneavoastră pe tema operei lui Vasile Aaron?

Biblioteca ASTRA are toate volumele, la fel Biblioteca Mitropoliei, precum și Biblioteca Universității. De cumpărat, Eneida este epuizată deja, însă din alte titluri mai avem câteva exemplare. E posibil să mai aibă și Editura Curs din Cluj-Napoca,unde au fost editate. Noi am putea să le mai punem la dispoziție exemplare din scrierile antume, adică cele două volume care cuprind tot ceea ce a reușit Vasile Aaron să tipărească în timpul vieții. Acestea le-ar permite celor care vor să scrie despre Vasile Aaron să-l cunoască temeinic și să comenteze în cunoștință de cauză având textele la îndemână, pentru că cei care au scris până acum despre ele, despre majoritatea au scris luându-se după alții, copiind ceea ce au scris alții anterior.

Ce proiecte editoriale aveti pentru viitor?

Deocamdată avem în lucru o carte despre o colecție de scrieri religioase, tipărite și manuscrise, pe care le-am găsit la un Muzeu de pe Valea Arieșului. Sunt 24 de piese în acea colecție, cărți aflate într-o stare de conservare destul de precară, dar pe care le-am identificat și despre care vrem să scriem, mai ales că sunt foarte valoroase. Cea mai veche este din 1699, tipărită la Bălgrad, adică la Alba Iulia, iar cele mai recente sunt tipărite la sfârșitul secolului al XIX-lea. Important este că în acea colecție se află un exemplar unicat național al unei tipărituri de București; mai este un unicat național, o Psaltire manuscrisă, copiată acolo, de un cantor sătesc, la1842-1843. La sfârșitul Psaltirii manuscrise există niște texte religioase versificate, dintre cele care au circulat intens în Transilvania de sud, la sfârșitul secolului al XVIII -lea – începutul secolului XIX-lea și pe care vrem să le publicăm în volumul acesta, pe care îl intitulăm Comoara de pe Arieș. 

Ad