IMG_1886

Cultura 12.04.2013

„Căsuţa de lectură”, un proiect cu şi pentru sibieni

„Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflet, gânduri şi frumuseţi”, Tudor Arghezi.

Într-o navigare pe internet, Anabella Târnovan a descoperit o idee. Este vorba despre „Căsuţa de lectură”. Adică minibiblioteci publice, aceesibile tuturor, care funcţionează pe principiul „ia o carte şi pune alta în loc” sau „ia o carte, bucură-te de ea şi apoi returneaz-o”. Şi-a spus: de ce nu? Şi Sibiul poate avea aşa ceva, iar sibienii se pot bucura şi pot îngriji ceva al lor. O idee minunată, un proiect îndrăzneţ, ce deja a prins contur. „Trăim în vremuri zbuciumate şi de multe ori, mai ales datorită nevoilor finanicare pe care trebuie să le acoperim, ne găsim într-o continuă alergare şi fără să vrem nu mai avem timp pentru sufletul nostru, pentru linişte şi spiritualitate. Încercăm prin acest proiect să răspundem acestei nevoi prin crearea unor experienţe frumoase de lectură. Aducem cărţile mai aproape de oameni”, Anabella Târnovan. 

De ziua ei, Anabella şi-a rugat prietenii ca banii meniţi pentru cadourile ei să fie donaţi proiectului. Până în momentul de faţă s-au strâns 4 000 de lei, bani din care aceste căsuţe vor fi construite şi dotate cu cărţi. Prima căsuţă este deja gata şi a fost amplasată la maternitatea Polisano. 

Proiectul este realizat cu spijinul Fundaţiei Comunitare Sibiu prin crearea şi administrarea unui „Fond numit” – Un mecanism prin care fundaţia oferă oricui (persoane fizice, grupuri de iniţiativă, companii etc.) posibilitatea de a-şi derula propriul proiect. Anabella nu a stat pe gânduri şi a dat startul proiectului „Căsuţa de lectrură”, pe care îl coordonează şi care a fost primit cu braţele deschise de toată lumea. 

„Este un proiect care îşi propune în primul rând să încurajeze şi să susţină pasiunea pentru cărţi, să cultive spiritul comunitar şi să creeze o cultură colaborativă. „Este important să se înţeleagă că aceste căsuţe, din momentul în care sunt amplasate în locuri publice, nu mai sunt ale mele sau ale fundaţiei, ci ale sibienilor, ale noastre, ale tuturor. Prin urmare, devin responsabilitatea noastră, ca cetăţeni. Trebuie să avem grijă de ele, să aibă mereu cărţi de calitate, de care să ne bucurăm pe termen lung”, spune Anabella. Ea îşi doreşte să amplaseze restul căsuţelor în toate locurile publice aglomerate şi de aşteptare. „Am avut discuţii preliminare cu Primăria, în care am agreat că vom amplasa căsuţe în spaţiile de joacă pentru copii. În plan se află şi mall-ul, apoi mi-aş dori să le amplasăm şi la Spitalul Judeţean, la case de bătrâni, la Casa de Sănătate, în staţiile de autobuz, în cafenele, la Universităţi , şi idei tot vin”.

 

Sunt ale noastre, le facem cum vrem

 

Într-un Sibiu SMART, proiectul Anabellei se încadrează perfect. În oficializarea căsuţelor de lectură putem participa cu toţii, pentru că vor fi evenimente organizate în aer liber, cu membrii fiecărei comunităţi deţinătoare de astfel de comori literare. „Oamenii pot participa activ la personalizarea acestora. Pot face căsuţele să arate exact cum îşi doresc ei. În cazul căsuţelor amplasate la locurile de joacă se vor organiza activităţi în care vor fi implicaţi atât părinţii, cât şi copiii. Ei îşi vor pune creativitatea în sprijinul decorării acestora”. Anabella Târnovan se aşteaptă ca sibienii să înceapă să colaboreze pentru îmbunătăţirea oraşului şi implicit a vieţii. „Acesta este un proiect care ne arată şi ne învaţă cum putem participa cu toţii la ceva care să ne facă viaţa de zi cu zi mai frumoasă. Fiecare din noi are şi este o resursă care nu se rezumă nici pe departe doar la resursele financiare. Să învăţăm să dăm o bucăţică din noi, pentru comunitate şi aşa să creăm un oraş în care să ne facă plăcere să trăim. Dacă fiecare din noi dăruieşte puţin, în final vom fi cu toţii mai câştigaţi. Dacă de unul singur este greu, împreună sigur putem schimba ceva în noi şi pentru noi”. Însă dincolo de toate, proiectul „Căsuţa de lectură”, facilitează sibienilor accesul la lectură şi poate astfel revitaliza dragostea pentru citit. Prin acest proiect pot citi cei care nu mai au timp, cei care au uitat cum te simţi când lecturezi şi cei care iubesc să citească oriunde şi oricând. „Cel mai mult mă fascinează potenţialul proiectului de a crea poveşti frumoase prin circulaţia cărţilor în comunitate. Când pui o carte în căsuţa de lectură, poţi să scrii pe prima pagină un mesaj. Imaginaţi-vă ce frumos şi amuzant ar fi ca peste o vreme să îţi regăseşti cartea”, mai spune Anabella Târnovan. 

Date de contact:

e-mail: anabella.tarnovan@fundatiacomunitarasibiu.ro

website: www.casutadelectura.ro (în construcţie)

 

 

Iohannis Ghiocei

Eveniment 1.03.2015

Președintele Klaus Iohannis i-a oferit ghiocei soției sale de 1 martie

De 1 martie, președintele Klaus Iohannis i-a oferit un buchet de ghiocei soției sale. Momentul a fost imortalizat într-o fotografie pe care șeful statului a postat-o pe pagina sa de facebook. Președintele a scris și un mesaj emoționant.
“Suntem împreună de peste 25 de ani și cel mai frumos mărțișor rămâne, pentru mine, tot un buchet de ghiocei, ca pe vremea primului nostru 1 Martie.” a scris Klaus Iohannis pe rețeaua de socializare
Prima doamnă a primit cu bucurie buchețelul de ghiocei de la soțul ei, cel puțin asta reiese din fotografia postată pe facebook care în doar două ore a strâns aproape 100 de mii de like-uri. Deasemenea postarea președntelui a avut peste 2000 de comentarii, toate fiind de apreciere pentru gestul său.

panselute

Administratie 27.02.2015

Gropile din oraș, în vizorul Primăriei

Primăria anunță că va selecta săptămâna viitoare firma care să repare gropile apărute în carosabil după sezonul rece. În ultima perioadă, inspectorii Direcției Tehnice au inventariat gropile apărute pe străzi, identificându-le pe cele care necesită reparații de urgență. Pentru atribuirea contractului de execuție, a fost organizată o procedură de cerere de oferte, aceasta fiind cea mai rapidă cale din punct de vedere legal.

„Am cerut oferte de la patru firme care în prezent se află în evaluare. Săptămâna viitoare vom anunța firma selectată, vom semna contractul și apoi vom demara reparațiile gropilor din carosabil pe bulevardul Victoriei, bulevardul Corneliu Coposu, șoseaua Alba Iulia, strada Rusciorului, strada Lungă, bulevardul Vasile Milea, strada Abatorului, strada Tudor Vladimirescu, strada Reconstrucției și strada Gorăslău. Apoi vom continua în paralel și cu inventarierea gropilor și cu lucrări de plombare pe noi străzi din cartiere. Până în prezent, noi am identificat o suprafață de 6.200 de metri pătrați de gropi care trebuie reparate cu asfalt. Îi asigur pe sibieni că noi cunoaștem situația din teren și că, pe rând, vom repara toate aceste gropi, în paralel cu lucrările mari de investiții și reparații la străzi”, a declarat Astrid Fodor, primarul interimar al Sibiului. 

Panseluțe plantate în gropi, în semn de protest

De altfel, în semn de protest față de autorități, un grup de tineri din oraș, numit „#SpiritCivicSibiu”, a plantat panseluțe în gropile apărute în asfalt, ]n noaptea de 26 spre 27 februarie.

„Pe majoritatea străzilor din Sibiu au apărut adevarate cratere, unele dintre ele atât de mari încât există riscul ca o parte din conducătorii auto să fie puși în situația de a-și deteriora autoturismul fără prea mare efort. Acest mod de a protesta față de autorități dorește să contribuie la creșterea gradului de conștientizare cu privire la problemele comunității, dar și să transforme vocea cetățeanului din zgomot de fundal la o voce puternică aplecată spre prioritățile locale”, și-au motivat aceștia gestul.
panselute 2

panselute 3

jandarmi misiune afganistan site

Eveniment 27.02.2015

Jandarmi întorşi din Afganistan: Depărtarea de familie şi conştientizarea pericolului sunt cele mai grele

Lt. col. Marian Brâncoveanu şi mr. Florin Bălan sunt doi dintre jandarmii sibieni care au participat la misiuni în treatrele de luptă ale lumii. Recent întorşi din Afganistan, cei doi spun că nevoia de a face tot ce poţi în meseria pe care ţi-ai ales-o, mediul internaţional, dar şi remuneraţia mai bună sunt motivele care te determină să pleci. Depărtarea de cei dragi şi faptul că ai putea să nu te mai întorci sunt cele mai grele sentimente cu care te lupţi.

Marian Brâncoveanu face în aprilie 39 de ani. Este căsătorit şi are un băieţel. Cu un tată militar de carieră de la care a vrut mereu să înveţe, Marian Brâncoveanu spune că alegerea carierei sale a venit de la sine. La Jandarmi a ajuns însă „printr-un concurs de împrejurări fericite”. Este oficial jandarm, specializat în comunicaţii şi informatică, din 1998. Prima misiune în străinătate a avut-o în 2002. „Prima misiune este cea mai grea, dar şi cea mai interesantă”, spune Marian Brâncoveanu, întors acum din cea de-a şasea misiune în zone de conflict. În prima sa misine a făcut parte dintr-un detaşament precursor, trimis în zona de conflict cu trei săptămâni înaintea contingentului de militari pentru a face pregătiri din punct de vedere informatic.

„A fost o provocare imensă, ceva nou, ceva ce nu mai fusese făcut. Condiţile de participare erau foate dure. N-am avut efectiv muncă de teren, dar a trebuit să filmez misiunile. În zonă lucrurile erau tensionate, eram după 1999 – 2000, când s-a stabilizat situaţia, iar societatea civilă trebuia să-şi reintre în drepturi şi instituţiile trebuiau să-şi reia funcţionarea. Oamenii ne priveau cu ochi buni, eram salvatorii. În câțiva ani, percepţia asupra noastră s-a schimbat. După 2008, când România nu a recunoscut independenţa Kosovo, noi românii….eram priviţi deja altfel”, îşi aminteşte locotenent colonelul sibian.
După ce teatrul de operaţiuni din Kosovo s-a închis a fost deschis cel din Afganistan.
„În prima misiune în Afganistan am ieşit foarte mult din bază. Trebuia să ajung în zone aflate şi la 1.800 de kilometri distanţă. În general, am călătorit doar împreună cu colegii mei, în convoaiele regulate de aprovizionare. Dacă mă mişcam bine, puteam ajunge cu elicopterul foarte aproape de bazele unde aveam de lucru”, povesteşte Marian Brâncoveanu.

În 2014, Marian Brâncoveanu a plecat în a doua misiune în Afganistan. Întrebat de ce a mai dorit să meargă, deşi pericolul era mult mai mare decât în Kosovo, Marian Brâncoveanu răspunde: „Descoperi o lume în care chiar poţi să faci ceva, să schimbi ceva, să-ţi laşi amprenta. Lucrezi într-un mediu internaţional, iar oamenii aceia te apreciază”, povesteşte Marian Brâncoveanu.

Cel mai greu spune că a resimţit despărţirea de familie.
„Foarte complicată este despărţirea de familie. Nu e atât pericolul, cât depărtarea de cei dragi. Îţi laşi copilul în scutece şi, când te întorci, el ştie să meargă. Asta este…Pericolul vine la pachet cu fişa postului. E un risc asumat, trebuie să respecţi procedurile…”, spune Marian Brâncoveanu.
Are însă momente pe care nu le poate uita – 17 februarie 2004 şi 17 martie 2008 – sunt două dintre ele. Oameni pe care-i cunoştea, cu care lucra şi cu care ajunsese să se împrietenească în teatrele de război au murit în acele zile.
Colegul său Florin Bălan are 36 de ani, este căsătorit şi are o fetiţă. El a urmat cursurile Liceului Militar pentru că aşa şi-a dorit, fără a avea militari în familie. A absolvit Academia Forţelor Terestre, pe locurile care aparţineau Ministerului de Interne și apoi a lucrat câţiva ani la Slobozia, pentru că acolo primise repartiţie. În 2007 a revenit la Sibiu, la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi a rămas aici.

Nu şi-a dorit de la început să plece în misiuni în străinătate. A tot discutat cu colegi veniţi din teatre de război şi suna interesant. Şi-a convins soţia că misiunile în străinătate nu sunt chiar atât de periculoase pe cât se spune şi a decis să plece în Kosovo. Prima misiune a avut-o în 2010. Spune că a fost destul de uşor, pentru că a făcut parte dintr-o subunitate de români. Au plecat 115 jandarmi români atunci în Kosovo, iar Florin Bălan, fiind ofiţer de comunicaţii şi informatică, a avut doar activităţi în baza militară şi în dispecerat. „Eram cu români, printre ai noştri”, spune Florin Bălan. A doua sa misiune internaţională a fost în Afganistan, la Kabul. Povesteşte că a fost cu totul altceva decât în Kosovo.
„Nu exista plecat de capul tău din bază. Deplasările se executau organizat, în sistem militar, cu maşini blindate. Echipajele erau formate din minim trei-patru persoane, dar permanent două maşini. Deplasarea o făceai doar închis în maşina respectivă. Nu ştii de unde vine pericolul. Se detonau maşini. Veneau cu maşina până lângă maşinile Coaliției şi se aruncau în aer. Acesta era modul de acţiune. Tu, din maşină, şi dacă vezi pericolul, n-ai unde să fugi. N-ai nicio şansă. Este o chestie de noroc, eu nu o văd altfel. Poți să fii oricât de antrenat”, povesteşte Florin Bălan.
Acesta spune că respectarea strictă a procedurilor te salvează în astfel de zone. Florin Bălan a fost martorul unui episod cumplit. Două maşini care ieşiseră din baza în care se aflau cu doar câteva minute înaintea lor au fost aruncate în aer. El se afla la maxim 700 de metri de locul incidentului. Doi polonezi şi un american au murit, dar şi mulţi civili.

„Atunci realizezi pericolul. Atunci îţi dai seama că poate n-ai făcut o alegere prea…Dar americanii au o politică de a nu lungi un eveniment. Se aduc câteva elogii, se împachetează, se trimit şi gata, nu se mai vorbeşte despre asta. Cred că este o tactica de a nu dramatiza, de a nu se conştientiza prea mult pericolul, de a nu cădea în depresie, în frica. Mi se pare un lucru foarte bun”, spune Florin Bălan.
Acesta afirmă că experienţa într-o zonă de conflict este “interesantă”, dar întrebat dacă ar repeta-o spune: “Nu ştiu dacă aş repeta-o curând. În timp însă, apare uitarea, îţi aminteşti doar lucrurile bune, iar profesional…ai şansa la o schimbare, la un mediu internaţional, îţi deschizi nişte oportunităţi de a-ţi dezvolta limba străină, ai contact cu altă lume, cu alţi oameni, cu alte culturi, alte obiceiuri”.
Alţi doi jandarmi sibieni au plecat în Afganistan când Marian Brâncoveanu şi Florin Bălan s-au întors.

Ovidiu Mot - fotoTrei surori site

Cultura 2.03.2015

Actorul Ovidiu Moț s-a stins din viață

Colectivul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu îşi exprimă adânca tristeţe şi regretul prilejuite de dispariţia actorului Ovidiu Moț, care a încetat din viață la vârsta de numai 46 de ani, după o lungă suferință provocată de un accident produs cu 8 ani în urmă, în Sibiu. Actorul Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu a încetat din viață după două operaţii recente în urma cărora inima i-a cedat.

Tânărul actor a fost supus în ultimii ani mai multor operații, după ce în ianuarie 2007 a fost găsit căzut în stradă, în urma unei lovituri puternice la cap. Incidentul a avut loc după ce jucase în acea seară în spectacolul “Pescăruşul”.La scurt timp după încheierea piesei, artistul a fost găsit prăbuşit pe o alee în fața Parcului Sub Arini. Înmormântarea va avea loc marţi, 3 martie, ora 13:00, la Cimitirul Militar Ghencea 3 din Bucureşti.

Ovidiu Moț a urmat cursurile Academiei de Teatru și Film din București, specializarea Arta Actorului, obținând diploma de licență în 1997. Din anul 1996 a devenit actor al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, unde a jucat în numeroase spectacole:
1996 – „Azilul de noapte”- regia: Vitalie Lupașcu – rolul: Klesci
„Invazia”, de Tudor Popescu, regia: Gabriel Martin – rolul: Volkov
1997 – „Vânzătorul de umbre se grăbește la Roma”- regia: Horațiu Mihaiu
„Take, Ianke şi Cadîr”, de V.I. Popa, regia: Emil Mândru – rolul: Ionel, Ilie
„Porunca a 7-a”, de Dario Fo, regia: Ioan Bordeianu – rolul: gropar, chirurgul
„Sinucigaşul”, de Nicolai Erdman, regia: Ioan Bordeianu – rolul: cioclu, preot, chelner,
bunica lui Valdemar
1998 – „Scrisorile lui Condurică”, de L. M. Arcade, regia: MC Ranin – rolul: Catrafus
1999 – „Don Quijote”- Regia: MC Ranin – rolul: Doctorul lui Sancho
„Cantonul de vânătoare”, de George Genoiu, regia: Horaţiu-Ioan Apan – rolul: Străinul
„Înc-o speranţă”, de Sebastian Ungureanu, regia: Gabriel Martin – rolul: Directorul, Profesorul, Colegul
„Douăzeci de minute cu îngerul”, de V. Vampilov, regia: Radu Mardarie – rolul: Anciughin
2000 – „Venexiana”, autor anonim, regia: MC Ranin – rolul: Bernardo
„Tango, monsieur?!”, de Aldo Lo Castro, regia: Mihai Lungeanu – rolul: Notarul
„Clavigo”, de Goethe, regia: MC Ranin, rolul: Buenko
„Avatarii faraonului Tla”, după Mihai Eminescu, regia: MC Ranin – rolul: Călugărul franciscan
200 1- „Nunta lui Figaro” – Regia: MC Ranin – rolul: Bartholo
„Idiotul”- regia: Andriy Zholdak – rolul: Lebedev
„Simt că fac nebunii”, de Georges Feydeau, regia: MC Ranin – rolul: Subreta negresă
„Lerui ler”, regia: Adrian Răţoi – rolul: Craiul Melchior
2002 – „Jocul de-a Caragiale”, regia: Adrian Răţoi – rolul: Mitică, Jupân Dumitrache
„Ioana D’Arc”, regia: MC Ranin – rolul: Cochon
„Canibalii” – Regia: Alexander Hausvater – rolul: Weiss
„Face a face”, regia: Tudor Țepeneag – rolul: Gino
„Pilafuri și parfum de măgar”- regia: Silviu Purcărete – rolul: Omul negru
„Othello?!”- regia: Andriy Zholdak – rolul: Omul lui Iago
2003 – „Experimentul Iov” – regia: Mihai Măniuțiu – rolul: Zofar din Naamat
„Divina Comedia”, după Dante Alighieri, regia: MC Ranin – rolul: Cavaler
2004 – „Gândacii” – regia: Gabor Tompa – rolul: Pavel
„Perșii” – regia: Mihai Măniuțiu – rolul: Om de aur
„Trei surori” – regia: Anca Bradu – rolul: Andrei
„Norii”- regia: Florin Zamfirescu – rolul: Strepsiade
„Satyricon” , de Dante Alighieri, regia: MC Ranin – rolul: Cavaler
2005 – „Joia dulce”- regia: Adriana Popovici – rolul: Joe Blakey
„Derby”- regia: Alexander Hausvater – rolul: Căpitanul echipei roșii
„Hamlet în sos picant”- regia: Robert Raponya – rolul: Grunter
„Casa de pe graniță”- regia: Gabor Tompa – rolul: Diplomatul
„O noapte furtunoasă”- regia: Șerban Puiu – rolul: Ipingescu
„Plastilină”, de Vasili Sigarev, regia: Vlad Masaci – rolul: Bătăușul, Dezbrăcatul
2006 – „Rinocerii”, de Eugène Ionesco, regia: Gabor Tompa – rolul: Băcanul
2007- „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia: Andrei Șerban – rolul Samraev

Dumnezeu să-l odihnească!