IMG_1886

Cultura 12.04.2013

„Căsuţa de lectură”, un proiect cu şi pentru sibieni

„Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflet, gânduri şi frumuseţi”, Tudor Arghezi.

Într-o navigare pe internet, Anabella Târnovan a descoperit o idee. Este vorba despre „Căsuţa de lectură”. Adică minibiblioteci publice, aceesibile tuturor, care funcţionează pe principiul „ia o carte şi pune alta în loc” sau „ia o carte, bucură-te de ea şi apoi returneaz-o”. Şi-a spus: de ce nu? Şi Sibiul poate avea aşa ceva, iar sibienii se pot bucura şi pot îngriji ceva al lor. O idee minunată, un proiect îndrăzneţ, ce deja a prins contur. „Trăim în vremuri zbuciumate şi de multe ori, mai ales datorită nevoilor finanicare pe care trebuie să le acoperim, ne găsim într-o continuă alergare şi fără să vrem nu mai avem timp pentru sufletul nostru, pentru linişte şi spiritualitate. Încercăm prin acest proiect să răspundem acestei nevoi prin crearea unor experienţe frumoase de lectură. Aducem cărţile mai aproape de oameni”, Anabella Târnovan. 

De ziua ei, Anabella şi-a rugat prietenii ca banii meniţi pentru cadourile ei să fie donaţi proiectului. Până în momentul de faţă s-au strâns 4 000 de lei, bani din care aceste căsuţe vor fi construite şi dotate cu cărţi. Prima căsuţă este deja gata şi a fost amplasată la maternitatea Polisano. 

Proiectul este realizat cu spijinul Fundaţiei Comunitare Sibiu prin crearea şi administrarea unui „Fond numit” – Un mecanism prin care fundaţia oferă oricui (persoane fizice, grupuri de iniţiativă, companii etc.) posibilitatea de a-şi derula propriul proiect. Anabella nu a stat pe gânduri şi a dat startul proiectului „Căsuţa de lectrură”, pe care îl coordonează şi care a fost primit cu braţele deschise de toată lumea. 

„Este un proiect care îşi propune în primul rând să încurajeze şi să susţină pasiunea pentru cărţi, să cultive spiritul comunitar şi să creeze o cultură colaborativă. „Este important să se înţeleagă că aceste căsuţe, din momentul în care sunt amplasate în locuri publice, nu mai sunt ale mele sau ale fundaţiei, ci ale sibienilor, ale noastre, ale tuturor. Prin urmare, devin responsabilitatea noastră, ca cetăţeni. Trebuie să avem grijă de ele, să aibă mereu cărţi de calitate, de care să ne bucurăm pe termen lung”, spune Anabella. Ea îşi doreşte să amplaseze restul căsuţelor în toate locurile publice aglomerate şi de aşteptare. „Am avut discuţii preliminare cu Primăria, în care am agreat că vom amplasa căsuţe în spaţiile de joacă pentru copii. În plan se află şi mall-ul, apoi mi-aş dori să le amplasăm şi la Spitalul Judeţean, la case de bătrâni, la Casa de Sănătate, în staţiile de autobuz, în cafenele, la Universităţi , şi idei tot vin”.

 

Sunt ale noastre, le facem cum vrem

 

Într-un Sibiu SMART, proiectul Anabellei se încadrează perfect. În oficializarea căsuţelor de lectură putem participa cu toţii, pentru că vor fi evenimente organizate în aer liber, cu membrii fiecărei comunităţi deţinătoare de astfel de comori literare. „Oamenii pot participa activ la personalizarea acestora. Pot face căsuţele să arate exact cum îşi doresc ei. În cazul căsuţelor amplasate la locurile de joacă se vor organiza activităţi în care vor fi implicaţi atât părinţii, cât şi copiii. Ei îşi vor pune creativitatea în sprijinul decorării acestora”. Anabella Târnovan se aşteaptă ca sibienii să înceapă să colaboreze pentru îmbunătăţirea oraşului şi implicit a vieţii. „Acesta este un proiect care ne arată şi ne învaţă cum putem participa cu toţii la ceva care să ne facă viaţa de zi cu zi mai frumoasă. Fiecare din noi are şi este o resursă care nu se rezumă nici pe departe doar la resursele financiare. Să învăţăm să dăm o bucăţică din noi, pentru comunitate şi aşa să creăm un oraş în care să ne facă plăcere să trăim. Dacă fiecare din noi dăruieşte puţin, în final vom fi cu toţii mai câştigaţi. Dacă de unul singur este greu, împreună sigur putem schimba ceva în noi şi pentru noi”. Însă dincolo de toate, proiectul „Căsuţa de lectură”, facilitează sibienilor accesul la lectură şi poate astfel revitaliza dragostea pentru citit. Prin acest proiect pot citi cei care nu mai au timp, cei care au uitat cum te simţi când lecturezi şi cei care iubesc să citească oriunde şi oricând. „Cel mai mult mă fascinează potenţialul proiectului de a crea poveşti frumoase prin circulaţia cărţilor în comunitate. Când pui o carte în căsuţa de lectură, poţi să scrii pe prima pagină un mesaj. Imaginaţi-vă ce frumos şi amuzant ar fi ca peste o vreme să îţi regăseşti cartea”, mai spune Anabella Târnovan. 

Date de contact:

e-mail: anabella.tarnovan@fundatiacomunitarasibiu.ro

website: www.casutadelectura.ro (în construcţie)

 

 

www.zimbio.com
Foto credit: www.zimbio.com

Eveniment 31.03.2015

Ofelia Popii și Astra Film, premiați la gala Gopo 2015

Rolul Elena Buciuman din lungmetrajul „Q.E.D”, regizat de AndreiGruzsniczki, îi aduce actriței Teatrului Radu Stanca, Ofelia Popii, primul premiu Gopo din carieră. Aflată la prima nominalizare la una din categoriile Galei Gopo, Ofelia Popii a primit premiul cea mai bună actriță în rol principal. Ceremonia prezentată de actorii Paul Ipate și Diana Cavallioti a avut loc luni, 30 martie, la Sala Studio a Teatrului Naţional Bucureşti, care a găzduit pentru prima oară evenimentul care răsplăteşte, în fiecare an, performanţa din filmul românesc.

La aceeași categorie cu Ofelia Popii au mai fost nominalizate Vera Farmiga (pentru rolul Alice din filmul “Closer to the Moon”), Victoria Cociaş (pentru rolul Helga din filmul “O poveste de dragoste, Lindenfeld”), Olimpia Melinte (pentru rolul Anda din filmul “Planşa”) şi Crina Semciuc (pentru rolul Yasmine din filmul “#Selfie”). Anul trecut, premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă în rol principal i-a revenit Luminiţei Gheorghiu, pentru interpretarea din filmul “Poziţia copilului”.

Lungmetrajul “Q.E.D.”, de Andrei Gruzsniczki, care primise cele mai multe nominalizări la premiile Gopo 2015 – 17 -, a obţinut cinci premii, printre care cele patru dedicate categoriilor de interpretare.

O scurtă istorie Astra Film, premiat la Gopo

O scurtă istorie Astra Film a câștigat premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj documentar la Premiile Gopo. „ Filmul O scurtă istorie Astra Film este un proiect cultural inedit care marchează povestea primilor 20 de ani de Astra Film Festival. Filmul trece dincolo de povestea festivalului și intră în povestea oamenilor care fac filme, despre care se fac filme, care văd filme, sau în povestea oamenilor cărora filmele le schimbă viața. Este o poveste despre cum a văzut documentarul tranziția și despre cum se vedea, în anii tranziției, filmul documentar. O poveste cu final deschis”, transmit reprezentanții istituției. O scurtă istorie Astra Film este o producție Astra Film Sibiu, în regia lui Carmen Lidia Vidu.

Filmul poate fi vizionat integral AICI.

LISTA completă a câştigătorilor

Cel mai bun film: “Closer to the Moon”, de Nae Caranfil
Cel mai bun regizor: Nae Carafil (“Closer to the Moon”)
Cel mai bun actor într-un rol principal: Florin Piersic Jr. (pentru rolul Alecu Voican din filmul “Q.E.D.”)
Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Ofelia Popii (pentru rolul Elena Buciuman din filmul “Q.E.D.”)
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Virgil Ogăşanu (pentru rolul Martin Scăunaşu din filmul “Q.E.D.”)
Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Alina Berzunţeanu (pentru rolul Valeria Amohnoaiei din filmul “Q.E.D.”)
Cel mai bun scenariu: Nae Caranfil (“Closer to the Moon”)
Cea mai bună imagine: Marius Panduru (“Closer to the Moon”)
Cel mai bun montaj: Cătălin Cristuţiu, Larry Madaras, Roberto Silvi (“Closer to the Moon”)
Cel mai bun sunet: Alexandru Dumitru, Marius Leftărache, Florin Tăbăcaru (“Closer to the Moon”)
Cea mai bună muzică originală: Laurent Couson (“Closer to the Moon”)
Cele mai bune decoruri: Cristian Niculescu (“Q.E.D.”)
Cele mai bune costume: Doina Levintza (“Closer to the Moon”)
Cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură: Lucas Coulon, Maria Andreescu, Laura Ozier, Elena Tudor(“Closer to the Moon”)
Cel mai bun film de debut: “Bucureşti, unde eşti?”, de Vlad Petri
Cel mai bun film documentar: “Toto şi surorile lui”, de Alexander Nanau
Cel mai bun scurtmetraj documentar: “O scurtă istorie – Astra Film”, de Carmen Lidia Vidu
Cel mai bun scurtmetraj ficţiune: “Trece şi prin perete”, de Radu Jude
Premiul Romanian Society of Cinematographers: Vivi Drăgan Vasile
“Tânără speranţă”: Alexandra Carastoian, Boroka Biro (pentru imaginea filmului “Planşa”)
Premiul Gopo pentru întreaga activitate: actriţa Eugenia Bosânceanu
Premiul special: regizorul de animaţie Ion Truică
Premiul pentru întreaga carieră: actriţa Coca Bloos
Cel mai bun lungmetraj european (dintre cele distribuite în România în 2014): “Marea frumuseţe/ La grande bellezza”, de Paolo Sorrentino
Premiul publicului (premiul pentru filmul românesc cu cel mai mare succes de box-office în 2014): “#Selfie”, de Cristina Iacob

Potrivit Mediafax, la această a noua ediție a galei premiilor Gopo au fost incluse 81 de filme româneşti lansate în cinematografe şi în festivaluri în 2014. Din juriul care a stabilit nominalizările pentru fiecare categorie au făcut parte regizorul Tudor Cristian Jurgiu, actorul Vlad Ivanov, producătorul Constantin Popescu, directorul de imagine Marius Iacob, scenaristul Alex Baciu, monteurul Mircea Ciocâltei şi criticii de film Mihai Chirilov, Magda Mihăilescu, Iulia Blaga, Florin Barbu şi Ada Maria Ichim.

După anunţul nominalizărilor, peste 450 de profesionişti activi din toate domeniile industriei de film româneşti au votat pentru desemnarea câştigătorilor trofeelor din acest an, fie în plic sigilat, prin poştă, fie online, prin intermediul unui mecanism de vot asigurat de firma de audit şi consultanţă PwC Romania, cu care organizatorii premiilor Gopo au demarat în 2011 un parteneriat.

Gala premiilor Gopo 2015 a fost organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia Film şi Cultură Urbană, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), Primăriei Municipiului Bucureşti prin Creart – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti si Babel Communications.

IMG_9914

Cultura 27.03.2015

Obiecte de cult inedite, descoperite în cea mai veche biserică ortodoxă din Sibiu. Galerie Foto

Biserica „Sf. Luca” sau Biserica din „Măierii Sibiului” datează din anul 1791 și a fost biserica maierilor, a argaților. Este prima biserică ortodoxă din Sibiu, fiind construită în stil romanic. Se află pe str. Lungă și face parte din patrimoniul de cult al Sibiului. Este o mărturie vie a istoriei orașului, păstrând dovezi incontestabile care atestă valoarea acestui edificiu. Icoane vechi de sute de ani, manuscrise, o oală ce poartă însemnul breslei olarilor și unul dintre cele mai vechi steaguri din țară sunt doar câteva din obiectele de muzeu aflate în biserică. Preotul Irimie Marga, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, este preotul paroh al acestei biserici din anul 2007. Mâhnit că sibienii au uitat cât înseamnă această biserică pentru oraș și pentru istorie, a decis în urmă cu câțiva ani să o restaureze, iar acum să reamintească cititorilor că mai au încă de păstrat comori.

Reporter: Ce semnifică pentru dumnevoastră și pentru credincioși biserica la care slujiți?

Preot Irimie Marga: De când slujesc aici m-am străduit să o scot dintr-un anonimat nedrept. Din păcate, ea nu se regăsește în conștiința credincioșilor și a sibienilor la adevărata ei valoare. Sunt două lucruri care o fac unică în acest sens. Este cea mai veche biserică ortodoxă din Sibiu și este, în aceeași măsură, vechea Catedrală Episcopală sibiană. Viața religioasă a românilor ortodocși din acest cartier, numit Măierii Sibiului, se pierde în timp. Cuvântul „măier” derivă din latinescul „maior” și înseamnă „argat”. Românii erau argații sașilor și aveau voie să locuiască dincoace de Cibin. Zona aceasta era numită suburbiul inferior.

Rep: Cât de veche este de fapt Biserica din Maierii Sibiului?

Pr. I.M.: Cea mai veche menționare o avem din anul 1762, despre o capelă ortodoxă, care era prea mică. Abia în anul 1782, după Edictul de Toleranță al Împăratului Iosif al II-lea, se cumpără un teren pe care se construiește această biserică. Va fi sfințită în anul 1791. Ea a fost zidită din banii și strădaniile a doi episcopi. Este vorba despre Chedeon Nichitici și Ghertasim Adamovici. Ultimul s-a înmormântat în biserică, mormântul său aflându-se chiar în fața altarului. Biserica a fost catedrala neoficială a acestor episcopi. Aici făceau hirotoniile de preoți și pentru că biserica era încăpătoare, tot aici se țineau și festivitățile cele mai importante.

Rep: Ați spus că este cea mai veche biserică ortodoxă din Sibiu. Mai sunt și alte biserici care au fost construite relativ în aceeași perioadă?

Pr. I.M.: Bisericile din Sibiu contemporane cu aceasta sunt Biserica din Groapă, rezidită în anul 1802 și care a fost biserica patronală a unei minorități macedo – române și Biserica dintre Brazi, care a fost o biserică greco – catolică. Din păcate, către stabilimentul secolului al XIX – lea, biserica din Maierii Sibiului, adică biserica noastră a căzut în anonimatul unei simple biserici parohiale. Așa am decis ca în urmă cu câțiva ani să începem un proces de restaurare și de redescoperire a marilor ei valori.

Rep: Restaurarea a durat o perioadă mai lungă. Despre ce valori vorbiți?

Pr. I.M.: A durat, pentru că a fost făcută ca la carte. Am refăcut vechiului iconostas al bisericii, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Apoi două icoane vechi de socol XIX. Este vorba despre Maica Domnului și Răstignirea. Biserica mai deține și o colecție de 21 de icoane pe tablă, icoane foarte rare la noi în țară. De asemenea, un crucifix din anul 1880. A fost descoperit și un manuscris de secol XVIII, scris în limba română. În colțul din spatale Bisericii avem o fântână oarbă, unicat în această zonă a Ardealului. Anul trecut am descoperit în podul bisericii unul dintre cele mai vechi steaguri tricolore din țară. Tradiția spune că a fost purtat de sibieni la Blaj, în anul 1848, împreună cu episcopul Andrei Șaguna. Cea mai veche mențiune a steagului este în anul 1914, acum 101 ani.

Rep: Manuscrise de secol XVIII? Ce conțin acestea?

Pr. I.M.: Manuscrisele le-am găsit în anul 2010, în spatele icoanei Maicii Domnului, atunci când am început restaurarea ei. A fost o bucurie deosebită, mai ales că textul scris acolo seamănă cu imnul României. Este scris în română, cu litere chirilice. Începe așa: „Deșteaptă-te, deșteaptă-te, o, omule și te trezește! Deșteaptă-te și cazi către Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut pe tine. Ridică-ți simțirile tale și aprinde făclia inimii tale , ca nu cumva să se strice întru tine și să te lase întru întunericul nesimțirii”. Tot manuscrisul este închinat lui Dumnezeu.

Rep: Ați vorbit și despre o fântână oarbă. La ce anume era folosită?

Pr. I.M.: În fântâna oarbă se arunca apa sfințită de la botez. Apa aceea nu se aruncă la întâmplare sau într-un loc mai puțin curat, ci la temelia bisericii. În zilele noastre, toate bisericile au un loc curat în curte, unde nu calcă nimeni și acolo este aruncată apa. La renovarea fântânei am găsit o monedă din anul 1861 și o medalie austriacă din anul 1890, plus un vas ceramic de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ce poartă pecetea breslei olarilor. Sfintele uși sunt la fel de valoroase. Au fost restaurate de familia Scărlătescu, doi talentați restauratori din Sibiu. Sunt o piesă liturgică autentică, care datează din anul 1971 de la Sfințirea Bisericii. Ușile au fost descoperite în podul bisericii, într-o stare de degradare înaintată. Sunt din lemn, acoperite cu foiță de aur. Pe lângă toate acestea, în anul 2009, biserica noastră s-a îmbogățit și cu Veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, adus de la Iași și care va rămâne permanent la noi.

Rep: Cum v-ați dori să se raporteze sibienii la această biserică?

Pr. I.M.:Biserica aceasta este ca o mamă a bisericilor din Sibiu. Așa cum este, de exemplu și Biserica Sf. Nicolae de la Șcheii Brașovului. Aici episcopii împreună cu preoții și credincioșii au slujit mii de liturghii unde au adus mulțumiri lui Dumnezeu și s-au mângâiat în necazuri. E bine ca lucrul acesta să-l știe credincioșii de astăzi, pentru a prețui istoria noastră și pentru a ne păstra credința ortodoxă și dragostea de neam și țară.

IMG_9904
IMG_9891
IMG_9913
IMG_9912
IMG_9901
IMG_9895
IMG_9894
IMG_9892
IMG_9884
IMG_9880
IMG_9878
IMG_9875
IMG_9874
IMG_9872
IMG_9871
_MG_5536 sait2

Eveniment 25.03.2015

Rodica David: După ce vorbeam cu părintele Arsenie aveam o mare liniște sufletească, plecam fără griji, fără probleme

Doamna Rodica David, bibliotecară timp de mai bine de 3 decenii la Biblioteca ASTRA, l-a cunoscut pe părintele Arsenie la vârsta de 19 ani, pe când a mers să își încerce norocul la examenul de la Școala Postliceală de Biblioteconomie de la București. Era în anul 1972, în perioada în care părintele Arsenie Boca picta biserica de la Drăgănescu. Împreună cu fratele și cu mama sa, ajunge la părinte să îi ceară sfat cu privire la reușita examenului pe care urma să îl susțină.
„Am mers acolo, am intrat, părintele era sus pe schelă și biserica era plină de lume. Noi am făcut pomelnice, ne-am închinat, iar părintele s-a întors și nu ne-a spus nimic, doar ne-a privit. Apoi, noi am ieșit în curtea cimitirului. Mergând, ne-am pomenit dintr-o dată cu părintele în spatele nostru și zicând Mă, mă, ce căutați voi aici, de ce-ați venit voi la mine? Ne-am cutremurat când a întrebat-o pe mama: Unde-s ceilalți copii? Am înlemnit cu toții, pentru că am înțeles că se referea la avorturile pe care le făcuse mama mea”.
Referitor la admitere, părintele Arsenie Boca o pregătește pe Rodica cu privire la piedicile pe care le va întâmpina.
„Mi-a zis: „Vrei să dai examen de admitere? Dă, mă, examen, că intri până la urmă, dar ai piedici mari”. Deci greutăți. Într-adevar, în primul an nu am reușit să intru, am dat și al doilea an, dar examenul a fost și scris și oral. Am dat întâi scrisul și apoi oralul, așa că am putut vedea notele. Luasem 10 la ambele probe scrise, și la română și la istorie, și totuși picasem. Mi-am dat seama că ceva nu fusese în regulă, așa că m-am adresat la minister. În noaptea dinaintea primirii rezultatului de la minister, l-am visat pe părintele Arsenie și am simțit că trebuie să primesc vești în acea zi. Am fost anunțată că intrasem. Se suplimentase numărul de locuri. Erau 36 de locuri și peste 700 de candidați, astfel încât s-au mai aprobat încă 8 locuri, așa că am fost și eu admisă”.
Femeia crede că o minune a făcut părintele și cu privire la admiterea fratelui său la facultate.
„Fratele meu dădea examen de admitere la facultate. Și mămica s-a dus în acea zi la părintele Arsenie, care i-a spus: Nu-ți fă griji, că Niculae intră. Fratele meu i-a mărturisit mamei că s-a uitat la ceas și a zis că până la o anumită oră nu s-a putut concentra absolut deloc pe subiecte, iar la ora la care a ajuns ea la părintele, i s-a limpezit totul, și-a adus aminte tot ce învățase și a luat examenul la TCM Brașov”.

Scoate-l de pe lista morților, îl vei trece tu mai târziu

Fiind din Arpașu de Jos, din Țara Făgărașului, părinții și bunicii săi aveau o mare evlavie față de părintele Arsenie și îi prețuiau vorbele, încă de pe vremea când acesta slujea la Mânăstirea de la Sâmbăta.
„Bunica mea avea un frate dispărut pe front. A venit părintele odată la noi în sat și a trimis o femeie să o cheme pe bunica mea până la casa unde era găzduit. A zis, Mărie, Mărie, scoate poza aia cu care ai tot venit la mine și nu ai îndrăznit să mi-o arăți niciodată. Și când i-a arătat-o a zis Mă, mă, da-i plăcea și la ăsta să facă ca toți năcăjiții și să râdă de toți amărâții, dar nu-i bine mă să tragi ochi la ochi. Scoate-l de pe lista morților, că l-ai trecut pe lista morților, îl vei trece tu mai târziu. Deci, atunci, fratele bunicii încă era în viață, părintele știa. Probabil fusese dus în Siberia”, povestește Rodica David.
Femeia spune că tot de la bunica sa a mai aflat și alte întâmplări de pe vremea când părintele Arsenie slujea la Mânăstirea Brâncoveanu.
„Bunica mea mi-a spus că a fost la mânăstirea de la Sâmbăta, iar în timpul predicii pe care părintele o susținea la altarul de vară, pe cer a apărut o cruce. S-a făcut dintr-o dată o cruce din nori, iar în acel moment părintele a închis ochii și a-nceput să plângă. După ce a dispărut crucea, și-a continuat predica.
Altă dată, îmi spunea tot bunica, părintele a trimis la gară un om cu o căruță să aștepte o femeie care vine la mânăstire. Acesta l-a întrebat pe părinte de unde va ști pe cine să aducă. Du-te mă, că vine ea la tine, așa i-a zis. Când a oprit trenul, chiar pe ușa din dreptul căruței a coborât o femeie, care s-a dus la omul trimis de părinte și l-a întrebat cum poate ajunge la Mânăstirea Sâmbăta. Iar acela i-a zis că printele o așteaptă și l-a trimis să o aducă acolo. Când a ajuns, femeia i-a spus, Fiul meu, de când te caut, iar părintele Arsenie i-a spus: Fiul tău am fost până ți-am supt pieptul, acum sunt fiul lui Dumnezeu. Era mama părintelui și el știa că vine”.

Călugăria nu-i pentru tine, să te căsătorești și să ai copii

În cei doi ani în care a făcut școala postliceală la București, Rodica David va merge în numeroase dăți să îl caute pe părintele Arsenie la Drăgănescu și să îi ceară sfaturi pentru viață și pentru mântuire.
„ Călugăria nu-i pentru tine, să te căsătorești și să ai copii, să mergi înainte, îmi spunea. Tu când te vei căsători și vei avea copii, fetele pe care le vei avea, să le lași să vină la rând. Deci, îmi spunea să nu fac avorturi și că voi avea fete. Așa că eu când am rămas însărcinată, am știut că va fi fată. Socrul meu zicea că va fi băiat, și-i va duce numele, dar eu știam de la părintele Arsenie care va fi situația”.
Ceea ce reține cu precădere din acele întâlniri este starea de liniște și încredere care o cuprindea ori de câte ori vorbea cu părintele Arsenie.
„Am fost de multe ori la Drăgănescu – mergeam pe jos, cu tramvaiul, cu autobuzul, dar niciodată nu vorbeam cu nimeni, de teamă să nu îi fac rău părintelui. Nu vorbeam mult, cam o jumătate de oră de fiecare dată, dar liniștea care mă cuprindea apoi era foarte mare, mă ajuta mult sufletește, plecam fără griji, fără probleme. Știa tot, nu trebuie să îi spui nimic, fiindcă îți citea gândurile când te duceai la dânsul. ”
Odată, a mers să îl caute pe părintele Arsenie cu 3 consătene, dar, deoarece una dintre ele era „toată vopsită, cu farduri, cu unghiile roșii”, Rodica s-a rugat în gând să nu îl găsească pe părintele Arsenie, deoarece îi era rușine ca acea femeie să intre la el într-o asemenea ținută. Astfel, în acea zi, li s-a spus că părintele lipsește. Este convinsă însă că părintele i-a citit gândul și i-a respectat rugămintea.
La un moment dat, a aflat că părintele Arsenie merge duminica la slujba religioasă de la Biserica Boteanu, așa că a mers și acolo ca să îl întâlnească.
„Am ajuns la biserică, părintele încă nu venise, a venit după aceea. S-a uitat la mine și m-a văzut, dar nu mi-a spus nimic. După ce s-a terminat slujba, când am ieșit, l-am așteptat și i-am pus mâna pe umăr. S-a întors puțin într-o parte și mi-a zis Aici nu mai ai ce căuta, știi unde mă găsești. Adică, îl găseam la Drăgănescu, deci nu acolo. Așa că nu am mai mers la acea biserică, mi-a fost teamă să mai merg vreodată acolo, ca să nu îi fac rău, pentru că era urmărit de securitate”.
Rodica David spune că îi pare rău că nu a mai reușit să îl mai vadă pe părinte după ce a terminat cursurile de la București. A ajuns însă la mormântul părintelui, la Prislop, în 28 noiembrie 1999, la parastasul de 10 ani. Acolo, a văzut cum o persoană care țipa că nu vrea să ajungă să se atingă de crucea părintelui s-a liniștit după o vreme și a căzut în genunchi la mormântul marelui duhovnic.
E convinsă că astfel de întâmplări sunt posibile datorită rugăciunilor părintelui Arsenie și crede cu tărie în ceea ce acesta a spus de nenumărate ori: „Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi, o să vă ajut mai mult ca până acum, pentru că nimeni nu mă va mai putea opri”.
Odeta Veștemean

Veronica 2

Cultura 31.03.2015

O săptămână altfel la Mediaș, alături de „Caravana filmului românesc”

Afis Caravana Medias2015Pentru al treilea an consecutiv, Caravana filmului românesc porneşte la drum și se îndreaptă, pentru început, la Mediaş. Astfel, în perioada 6-10 aprilie, copiii şi tinerii medieșeni, dar şi marele public iubitor de film, sunt invitaţi la Cinema Mediensis, unde pot să vizioneze filme îndrăgite care au bucurat copilăria multor generaţii de spectatori ce au crescut şi s-au maturizat păstrând în suflet personaje celebre precum Veronica, Harap Alb sau Nică, fiul lui Ştefan a Petrei şi al Smărăndiţei.

“Caravana filmului românesc-Cartea şi filmul este un proiect educaţional ce se adresează copiilor (preşcolari, şcolari şi liceeni) şi tinerilor de peste 18 ani, şi care urmăreşte să creeze o legătură vizibilă între arta cinematografică şi literatură. Proiectul se axează pe evidenţierea legăturii dintre arta scrisului şi cea a filmului, punctând aspectele care le apropie, dar şi pe cele care le diferenţiază, prin prezentarea de producţii cinematografice ale căror scenarii au avut ca sursă de inspiraţie romane celebre româneşti, nuvele şi povestiri din programa şcolară sau din bibliografia opţională a elevilor. Nu întâmplătoare a fost, astfel, relaţionarea cu „Şcoala Altfel”-proiect ce pune accentul pe valoarea educaţiei non-formale” spun organizatorii.

Spectatorii de toate vârstele sunt invitaţi să vizioneze filme celebre, precum: „Amintiri din copilărie”, „Veronica” şi „Veronica se întoarce”-regizate de Elisabeta Bostan; „De-aş fi Harap Alb”, regia: Ion Popescu Gopo; „Baltagul”, regia; Mircea Mureşan şi „O noapte furtunoasă”, regia: Jean Georgescu.

„Caravana filmului românesc – Cartea şi filmul”, este un proiect iniţiat şi derulat de către Asociaţia CineCultura şi MDV Audio Studio, în parteneriat cu Direcția de Cultură Mediaș.

Intrarea la toate proiecţiile este liberă.

Program 6-10 aprilie 2015

Luni, 6 aprilie,

ora 10.00: AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Scenariul şi regia: Elisabeta Bostan;
Cu: Ştefan Ciobotăraşu, Ion Bocancea, Corina Constantinescu, Emanoil Petruţ

Ora 12.00: DE-AŞ FI HARAP – ALB
Scenariul şi regia: Ion Popescu-Gopo
Cu: Florin Piersic, Lica Gheorghiu, Cristea Avram, Irina Petrescu

Marţi, 7 aprilie

Ora 12.00: BALTAGUL

Scenariul şi regia: Mircea Mureşan;

Cu: Ilarion Ciobanu, Margarita Lozano, Sandu Sticlaru, Ioana Pacula, Ernest Maftei

Miercuri, 8 aprilie

ora 10.00: O NOAPTE FURTUNOASĂ

Scenariul şi regia: Jean Georgescu;
Cu: Radu Beligan, Alexandru Giugaru, George Demetru, Jean Moscopol

Joi, 9 aprilie

Ora 10.00: VERONICA
Scenariul: Elisabeta Bostan, Vasilica Istrate;
Regia: Elisabeta Bostan;
Cu: Lulu Mihăescu, Margareta Pâslaru, Dem Radulescu, Vasilica Tastaman

Vineri, 10 aprilie

Ora 10.00: VERONICA SE ÎNTOARCE
Scenariul: Elisabeta Bostan, Vasilica Istrate;
Regia: Elisabeta Bostan;
Cu: Lulu Mihăescu, Margareta Pâslaru, Florian Pitiş, Dem Rădulescu

Editia tiparita : 319