IMG_1886

Cultura 12.04.2013

„Căsuţa de lectură”, un proiect cu şi pentru sibieni

„Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflet, gânduri şi frumuseţi”, Tudor Arghezi.

Într-o navigare pe internet, Anabella Târnovan a descoperit o idee. Este vorba despre „Căsuţa de lectură”. Adică minibiblioteci publice, aceesibile tuturor, care funcţionează pe principiul „ia o carte şi pune alta în loc” sau „ia o carte, bucură-te de ea şi apoi returneaz-o”. Şi-a spus: de ce nu? Şi Sibiul poate avea aşa ceva, iar sibienii se pot bucura şi pot îngriji ceva al lor. O idee minunată, un proiect îndrăzneţ, ce deja a prins contur. „Trăim în vremuri zbuciumate şi de multe ori, mai ales datorită nevoilor finanicare pe care trebuie să le acoperim, ne găsim într-o continuă alergare şi fără să vrem nu mai avem timp pentru sufletul nostru, pentru linişte şi spiritualitate. Încercăm prin acest proiect să răspundem acestei nevoi prin crearea unor experienţe frumoase de lectură. Aducem cărţile mai aproape de oameni”, Anabella Târnovan. 

De ziua ei, Anabella şi-a rugat prietenii ca banii meniţi pentru cadourile ei să fie donaţi proiectului. Până în momentul de faţă s-au strâns 4 000 de lei, bani din care aceste căsuţe vor fi construite şi dotate cu cărţi. Prima căsuţă este deja gata şi a fost amplasată la maternitatea Polisano. 

Proiectul este realizat cu spijinul Fundaţiei Comunitare Sibiu prin crearea şi administrarea unui „Fond numit” – Un mecanism prin care fundaţia oferă oricui (persoane fizice, grupuri de iniţiativă, companii etc.) posibilitatea de a-şi derula propriul proiect. Anabella nu a stat pe gânduri şi a dat startul proiectului „Căsuţa de lectrură”, pe care îl coordonează şi care a fost primit cu braţele deschise de toată lumea. 

„Este un proiect care îşi propune în primul rând să încurajeze şi să susţină pasiunea pentru cărţi, să cultive spiritul comunitar şi să creeze o cultură colaborativă. „Este important să se înţeleagă că aceste căsuţe, din momentul în care sunt amplasate în locuri publice, nu mai sunt ale mele sau ale fundaţiei, ci ale sibienilor, ale noastre, ale tuturor. Prin urmare, devin responsabilitatea noastră, ca cetăţeni. Trebuie să avem grijă de ele, să aibă mereu cărţi de calitate, de care să ne bucurăm pe termen lung”, spune Anabella. Ea îşi doreşte să amplaseze restul căsuţelor în toate locurile publice aglomerate şi de aşteptare. „Am avut discuţii preliminare cu Primăria, în care am agreat că vom amplasa căsuţe în spaţiile de joacă pentru copii. În plan se află şi mall-ul, apoi mi-aş dori să le amplasăm şi la Spitalul Judeţean, la case de bătrâni, la Casa de Sănătate, în staţiile de autobuz, în cafenele, la Universităţi , şi idei tot vin”.

 

Sunt ale noastre, le facem cum vrem

 

Într-un Sibiu SMART, proiectul Anabellei se încadrează perfect. În oficializarea căsuţelor de lectură putem participa cu toţii, pentru că vor fi evenimente organizate în aer liber, cu membrii fiecărei comunităţi deţinătoare de astfel de comori literare. „Oamenii pot participa activ la personalizarea acestora. Pot face căsuţele să arate exact cum îşi doresc ei. În cazul căsuţelor amplasate la locurile de joacă se vor organiza activităţi în care vor fi implicaţi atât părinţii, cât şi copiii. Ei îşi vor pune creativitatea în sprijinul decorării acestora”. Anabella Târnovan se aşteaptă ca sibienii să înceapă să colaboreze pentru îmbunătăţirea oraşului şi implicit a vieţii. „Acesta este un proiect care ne arată şi ne învaţă cum putem participa cu toţii la ceva care să ne facă viaţa de zi cu zi mai frumoasă. Fiecare din noi are şi este o resursă care nu se rezumă nici pe departe doar la resursele financiare. Să învăţăm să dăm o bucăţică din noi, pentru comunitate şi aşa să creăm un oraş în care să ne facă plăcere să trăim. Dacă fiecare din noi dăruieşte puţin, în final vom fi cu toţii mai câştigaţi. Dacă de unul singur este greu, împreună sigur putem schimba ceva în noi şi pentru noi”. Însă dincolo de toate, proiectul „Căsuţa de lectură”, facilitează sibienilor accesul la lectură şi poate astfel revitaliza dragostea pentru citit. Prin acest proiect pot citi cei care nu mai au timp, cei care au uitat cum te simţi când lecturezi şi cei care iubesc să citească oriunde şi oricând. „Cel mai mult mă fascinează potenţialul proiectului de a crea poveşti frumoase prin circulaţia cărţilor în comunitate. Când pui o carte în căsuţa de lectură, poţi să scrii pe prima pagină un mesaj. Imaginaţi-vă ce frumos şi amuzant ar fi ca peste o vreme să îţi regăseşti cartea”, mai spune Anabella Târnovan. 

Date de contact:

e-mail: anabella.tarnovan@fundatiacomunitarasibiu.ro

website: www.casutadelectura.ro (în construcţie)

 

 

Ad
Andrei Muntean GIMNASTICA

Sport 1.09.2014

Andrei Muntean, campion național la individual compus

Andrei Muntean Sarituri IAndrei Vasile Muntean a devenit campion naţional. Gimnastul sibian a caştigat proba de individual compus cu peste un punct în faţa adversarului său, Cristian Băţagă. El a totalizat 88.750, punctaj suficient pentru a-l detrona pe fostul caştigător, care a avut numai 87.500. Sportivul de la Dinamo Bucureşti a revenit în fruntea ierarhiei după o pauză de un an, în 2012 fiind tot primul.
Andreea Iridon, prestaţie deosebită
Andreea Iridon9Dacă Muntean s-a descurcat excelent, cealaltă reprezentantă a judeţului Sibiu a făcut la fel. Andreea Iridon a obţinut medalia de bronz după o prestaţie deosebită. Ea a terminat după Larisa Iordache şi Ştefania Stănilă. Iridon a încheiat proba de la individual compus cu punctajul de 55.100. Rezultatul este cu atât mai grozav pentru sportiva din Tilişca deoarece ea este junioară. Cu această performanţă, ea şi-a adăugat încă o medalie importantă în palmaresul din 2014, după cele trei distincţii cucerite la Campionatul European din vara aceasta. Andreea Iridon reprezintă CSM Cetate Deva şi este una din speranţele gimnasticii romaneşti. Pe lângă români, la masculin au participat şi gimnaştii din Norvegia, pe când la feminin, gimnastele din Suedia şi Israel. Întrecerea s-a desfăşurat sambăta aceasta, la Bucureşti. A fost cea de-a 67-a ediţie a celebrei competiţii.
*Info – www.romgym.ro

Andrei Muntean GIMNASTICA
Andreea Iridon9
Andrei Muntean Inele
Andreea Iridon marer

Editia tiparita : 291

baraj

Eveniment 1.09.2014

Copil de 15 ani înecat în Barajul de la Colun

Un băiat de 15 ani a fost găsit luni, înecat în barajul de la Colun. Pompierii l-au căutat cu două echipaje după ce băiatul a plecat duminică la pescuit fără să le spună părinților. Acesta nu s-a mai întors iar auoritățile au intrat în alertă.
“Ne-am deplasat cu două echipaje, unul cu o barcă cu motor iar celălalt un echipaj canin. Copilul a fost căutat în zona barajului din localitatea Colun pentru că acolo a fost văzut ulima dată. El a fost găsit din nefericire, decedat.” a declarat Bianca Sabău, purtător de cuvânt al ISU Sibiu
Băiatul de 15 ani era epileptic și a plecat de acasă fără să le spună părinților. El a mers la pescuit pe baraj iar cel mai pobabil a căzut în apă și s-a înecat.

DR.LIIANA-PRODAN

Sanatate 1.09.2014

INTERVIU/SCLEROZA LATERALĂ AMIOTROFICĂ – BOALA PENTRU CARE LUMEA ÎȘI TOARNĂ APĂ CU GHEAȚĂ ÎN CAP

Asociaţia americană ALS, care luptă împotriva sclerozei laterale amiotrofice , cunoscută şi ca boala Lou Gehrig, a lansat o campanie umanitară (Ice Bucket Challenge) inedită, prin care au provocat mai multe vedete să îşi toarne apă cu gheaţă în cap și să doneze bani pentru cercetarea afecțiunilor neurologice. Astfel, sute de mii de persoane din întreaga lume, dar și din România, au aderat la această campanie, până în prezent srângându-se peste 80 de milioane de dolari pentru a ajuta persoanele care suferă de scleroză laterală amiotrofică. Cum se manifestă această boală, ce simptome au bolnavii și care sunt modalitățile de tratament descoperite până în prezent ne spune dr. Liiana Prodan, medic specialist neurolog și psihiatru în cadrul Secției de Neurologie a Spitalului Clinic Județean și de Urgență Sibiu.

Ce este scleroza laterală amiotrofică, numită și „boala Lou Gehrig”, după numele unei vedete americane din basseball care a fost diagnosticat cu această afecțiune în anul 1939?

Scleroza laterală amiotrofică, cunoscută într-adevăr ca boala Lou Gehrig, este o boală degenerativă a Sistemului Nervos Central, cauzată de pierdererea progresivă a neuronilor motori din scoarța cerebrală și măduva spinării.
SLA a fost descrisă pentru prima dată de către neurologul francez Jean-Martin Charcot în 1869, fapt pentru care în Franta este cunoscută ca maladia Charcot. Scleroza laterală amiotrofică este o boală progresivă, invalidantă, fatală. Mersul, vorbitul, mâncatul, înghițitul și alte funcții fundamentale devin mai dificile cu timpul.


Care sunt simptomele acestei boli?

Este o maladie caracterizată prin pierderea progresivă a forței musculare asociată cu modificările tonusului muscular, atrofie musculară și tulburări comportamentale. Practic, pacientul are slăbiciune într-un picior, mână, față sau limbă. Apar probleme determinate de creșterea impreciziei și de dificultatea executării acțiunilor care necesită mișcări de precizie ale degetelor și mâinilor. Pot apare fasciculații și spasme musculare.
Slăbiciunea se extinde la mâini și picioare timp de luni sau ani. În timp ce neuronii continuă să se reducă ca număr, celulele musculare nu vor fi stimulate corespunzător și apar astfel atrofii musculare. Mersul, vorbitul, mâncatul, înghițitul, respiratul și alte funcții fundamentale devin dificile cu timpul.

SLA este o boală cu o evoluție galopantă. Practic, după debutul bolii, care sunt organele cel mai rapid afectate de boală și cum se manifestă ulterior?

SLA este o boală progresivă, invalidantă. Mersul, vorbitul, mâncatul, înghițitul, respiratul și alte funcții de bază devin dificile cu timpul. Afecțiunile respiratorii sunt cele mai frecvente complicații grave ale SLA. În timp ce mușchii gâtului și toracelui devin atrofici, înghițitul și tușitul devin dificile, ceea ce câteodată determină aspirarea mâncării și salivei în căile respiratorii. Aceasta determină apariția pneumoniei (inflamației a țesutului pulmonar).
Afecțiunile respiratorii se înrăutățesc pe măsură ce boala progresează, crescând riscul infecțiilor și insuficienței respiratorii. Pneumonia, insuficiența respiratorie și insuficiența cardiacă) sunt cele mai obișnuite cauze de deces ale bolnavilor cu SLA. În majoritatea cazurilor, decesul survine nu mai târziu de 3 până la 6 ani de la debutul simptomelor, deși există forme cu progresie rapidă, sub un an, sau cu supraviețuire peste 20 ani.

Ce modalități de tratament există în prezent?

Natura progresivă, invalidantă a sclerozei laterale amiotrofice și faptul că ALS nu are tratament care să conducă la vindecare face ca scleroză laterală amiotrofică să fie o boală dificil de învins. Medicamentul denumit riluzol poate prelungi supraviețuirea cu câteva luni. O atenție deosebită se acordă tratamentului complicațiilor acestei boli, bolnavii necesită pe parcursul evoluției bolii administrare de oxigen, iar în stadiile tardive asistare respiratorie, ventilație mecanică. Îngrijirea pacientului cu SLA este complexă: trebuie ajutat să se mobilizeze, să se alimenteze, să respire și acesta este cel mai dificil lucru în fața unui astfel de pacient căruia trebuie să i se acorde un suport psihologic permanent din partea familiei.

Au putut fi stabilite cauzele apariției acestei boli?

Cauzele sclerozei laterale amiotrofice sunt incerte. Circa 5-10% din pacienții cu Scleroză laterală amiotrofică prezintă o formă moștenită a bolii,cu transmitere genetică, iar la 90% din cazuri boala apare sporadic. Scleroza laterală amiotrofică nu este contagioasă.

Ce alte lucruri îl ajută pe bolnavul de ASL, în ameliorarea bolii, în afară de medicație?

În completarea tratamentului medical este necesară asigurarea suportului emoțional de către familie, prieteni, medici și alte categorii de persoane. Suportul de grup primit de la alți indivizi cu ALS poate fi foarte folositor ca și consultarea unui psiholog sau psihiatru.
Terapia fizică și ocupațională poate ajuta la păstratrea forței și funcționalității și determină ca majoritatea indivizilor să rămână apți. Terapia vorbirii poate ajuta la păstrarea capacității de a comunica pe măsură ce afecțiunile de vorbire se dezvoltă.

Care este incidența bolnavilor în județul Sibiu?

Unu până la doi oameni din 100 000, dezvoltă scleroză laterală amiotrofică în fiecare an. Bărbații sunt afectați puțin mai des decât femeile. Cu toate că poate debuta la orice vârstă, este mai frecventă la vârsta mijlocie și la vârstnici.
Există și în Sibiu bolnavi cu SLA, sunt posibilități de investigare a acestor bolnavi (EMG și studii de conducere nervosă, imagistică medicală – CT, RMN, biopsie muscular), testele genetice se pot face în Sibiu, nu însă în spital, ca de altfel nici analiza completă a LCR. Diagnosticul este stabilit însă, adeseori în stadii tardive ale bolii, în prezența complicațiilor.

Cum poate fi prevenită această boală?

Nu poate fi prevenită. ALS poate fi dificil de diagnosticat și diagnosticul poate să nu fie stabilit înainte ca simptomele să progreseze. Dacă ALS este suspectată, evaluarea de către un specialist care are experiență în tratarea și diagnosticarea sclerozei laterale amiotrofice poate duce la un diagnostic precoce. Diagnosticul precoce nu influențează cursul bolii, dar îi conferă pacientului timp pentru luarea și finalizarea unor decizii personale, pentru completarea investigațiilor diagnostice și evitarea unui diagnostic incorect.

ceasornicar

Cultura 29.08.2014

MAREA AVENTURĂ ROMÂNEASCĂ A COLECȚIONARULUI CEASORNICAR

Florian Daniel P. are 30 de ani și o mare pasiune… ceasurile. Însă nu orice fel de ceasuri. Trebuie să fie cu adevărat speciale ca să-și găsească un loc în colecția lui. Tânărul le achiziționează și le recondiționează. Nu întâlnim des astfel de oameni în România, dar comunitatea lor este unită și bine închegată. „O lume fără animozități, fără dispute politice”, după cum o descrie Florian. Are și un mentor căruia îi poartă un respect deosebit. Îl ascultă cu sfințenie, pentru că mai are multe de învățat despre ceasuri. Îl descrie asemeni bunicului care își țese înțelepciunea în pilde, dar care a obosit să se mai arate lumii. Acest mentor este Hermann F., „unul dintre cei mai abili și mai profunzi ceasornicari ai Sibiului”, spune Florian. Despre cum se învârte timpul în lumea acestor oameni și despre cum ar trebui să privim cultura ceasului ne dezvăluie Florian, într-o poveste de colecție.

Florian a descoperit „timpul” în copilărie, atunci când dădea de pământ cu ceasurile străbunicului. „Nu știam la acea vârstă cât de valoroase și frumoase sunt. Îmi amintesc că eram curios să văd ce tot zdrăngăne în ele și ce se ascunde sub carcasa lor”. De altfel, în perioada comunismului, bunicul său era plecat în străinătate cu contract. La întoarcere aducea acasă mai multe lucruri, printre care și ceasuri, pe care le împărțea fiilor săi. „Bunicul meu a purtat mereu ceasul lui rusesc, muncitoresc. Nu-mi amintesc să fi renunțat vreodată la el. Acum face parte din colecția mea. Nu are o valoare materială, în schimb are o mare valoare sentimentală”. În timp, interesul lui Florian a crescut. Admira mereu ceasurile părinților săi: automatice, frumoase, complexe, cu secundar central și calendar. A venit și momentul în care nu au mai funcționat. Atunci a fost pus față în față cu realitatea. În țara noastră nu mai erau meșteri ceasornicari autentici. „ Ei servisau aceste ceasuri, dar nu aveau condiții speciale, iar lipsa pieselor de schimb era o mare frustrare.” Așa s-a decis să vadă dacă nu poate el să le repare. „La început a fost o poveste de dragoste și ură. Eram fascinat de ceea ce reprezentau ceasurile pentru mine, însă nu aveam cui să mă adresez, nu avea cine să-mi arate. Nu exista o piață deschisă pentru a dezvolta această pasiune. A trebuit să aflu singur cum se face și am prins drag de acest meșteșug, deși nu am nicio școală în domeniu.”

Discuțiile cu mentorul său sunt ca jocul de șah fără tablă

Astăzi Florian nu doar colecționează ceasuri, dar le întreține, le recondiționează și le restaurează. În mare parte lucrează pentru colecția lui, însă dacă este rugat, îi ajută și pe alții. Ceea ce face nu este o afacere, ci pură pasiune. „Nu intru în contact cu piesele altora decât foarte puțin, în general atunci când sunt rugat. Nu mă interesează câștigul, o fac în primul rând pentru mine. Eu cumpăr piesa și încerc să o recondiționez.” Nu a fost ușor să ajungă la statutul de colecționar. A trebuit să citească mult, să se informeze, să vadă ceasurile în detaliu, să aibă răbdare și să-și formeze ochiul. „La început îmi era greu să cântăresc. Mi se păreau toate frumoase și cumpăram până când realizam că nu mai aveam bani pentru ce-mi doream cu adevărat. În timp însă, m-am autoeducat. Acum nu mai am rutina de a aduna. Mi-am făcut o listă scurtă. Este important să nu te pierzi în detalii și să te dotezi cu multă răbdare. Îți trebuie timp pentru ca piesa dorită să intre în posesia ta.” Un aport în ceea ce este astăzi, îl are și mentorul său. Își amintește ziua în care l-a cunoscut. „Am mers la un ceasornicar, în Sibiu, pentru repoziționarea indicatorului de secunde. S-a uitat la ceas, l-a întors, probabil și-a dat seama că nu are o cheie specială de desfăcut capacul, după care s-a mai uitat o dată la cadran. I-am explicat care este defectul și l-am identificat, însă mi-a spus că acest ceas nu poate fi reparat și că trebuie trimis în Elveția la fabrică. În acea zi l-am cunoscut pe omul care avea să-mi devină mentor. M-a ajutat să repar ceasul în aceeași zi”. De atunci, Florian a devenit tot mai curios. Punea întrebări și cerea răspunsuri, pe care le primea mereu sub forma unei povești frumoase. „El m-a învățat că în loc să faci o reparație proastă, mai bine nu o faci și tot el mi-a spus să orice ceasornicar sau orice șurubar de sfârșit de săptămână ar trebui să aibă o pereche de genunchere bune, pentru ca atunci când îi sare șurubul, să se apuce să-l caute”.

Calitate, nu cantitate. Nu știe câte ceasuri are

Florian recunoaște că este foarte greu să fii colecționar în România. „Colecționarul român merită mult, dar nu-și permite. Colecționarul este cel mai pătimaș cumpărător. Cumpără în cunoștință de cauză, cu toate elementele la îndemână și noi românii suntem prea săraci să cumpărăm lucruri de proastă calitate. Lumea iubitorilor de ceasuri este o lume sensibilă și fragilă, unde onoarea de colecționar este la înălțime și nu trebuie pierdută.” Cel mai vechi ceas ținut în mână de Florian are peste 200 de ani, iar locurile pe care își dorește și probabil le va vizita, sunt Elveția, patria ceasurilor tradiționale și moderne, și Franța. Este un împătimit al cesurilor Omega, care se regăsesc în colecția sa. Crede că locul ceasurilor de colecție este deopotrivă în muzee și în colecții perivate. Despre cele din muzee spune că sunt originale, iar fiecare defect face parte din istoria piesei. Cele din colecțiile private bat mai mult spre estetic, impecabil.

De-ale ceasornicarului: Un strănut poate costa 1000 de lei

„Într-o seară, târziu, deși ar fi fost indicat să nu lucrez mai mult decât mă țin balamalele, demontasem un ceas și încercam să îi îndepărtez cadranul de mecanism. Avea un sistem de fixare al mecanismului pe șuruburi. Am luat în mână ceasul să studiez sistemul de desfacere al cadranului, după ce înlăturasem deja arătătoarele. Într-o asemenea situație ar fi de evitat să te apropii și cu un suflu. Mie însă mi-a venit să strănut. Degetele mele erau bine fixate pe mecanism, dar nu am fost atent și în secunda în care am strănutat am apăsat cu degetul pe balans, iar strănutul m-a făcut să rup axul balans al ceasului. Acesta ar fi fost necazul cel mai mic, dar am încălecat și obadele roții balans. Ce înseană asta? Am stricat geometria roții balans, adică mi-a fost imposibil să o repar fără piese de schimb. Am așteptat o bună și lungă perioadă de timp până a apărut piesa de care aveam nevoie. Cred că am așteptat aproape un an de zile și m-a costat peste 1000 de lei. A fost învățătură de minte. De atunci nu mai strănut cu ceasuri desfăcute în mână și niciodată deasupra mesei de lucru”, a povestit cu determinare Florian.

„Eu îmi doresc să cultiv conștiința națională, nevoia de a colecționa, nevoia de a ne întâlni, de a povesti, de a ne educa în primul rând, de a ne salva valorile și trecutul, de a încerca să ne aducem aminte de unde venim și să păstrăm sfânt locul asta, trecutul nostru. Este o lume extrem de mică și în România oamenii care mai au timp și de așa ceva sunt foarte puțini. Dacă am reuși să răspândim fenomenul, din punctul meu de vedere ar fi un succes”.

ceas 1
ceas 2
ceas 3
Ad