IMG_1886

Cultura 12.04.2013

„Căsuţa de lectură”, un proiect cu şi pentru sibieni

„Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflet, gânduri şi frumuseţi”, Tudor Arghezi.

Într-o navigare pe internet, Anabella Târnovan a descoperit o idee. Este vorba despre „Căsuţa de lectură”. Adică minibiblioteci publice, aceesibile tuturor, care funcţionează pe principiul „ia o carte şi pune alta în loc” sau „ia o carte, bucură-te de ea şi apoi returneaz-o”. Şi-a spus: de ce nu? Şi Sibiul poate avea aşa ceva, iar sibienii se pot bucura şi pot îngriji ceva al lor. O idee minunată, un proiect îndrăzneţ, ce deja a prins contur. „Trăim în vremuri zbuciumate şi de multe ori, mai ales datorită nevoilor finanicare pe care trebuie să le acoperim, ne găsim într-o continuă alergare şi fără să vrem nu mai avem timp pentru sufletul nostru, pentru linişte şi spiritualitate. Încercăm prin acest proiect să răspundem acestei nevoi prin crearea unor experienţe frumoase de lectură. Aducem cărţile mai aproape de oameni”, Anabella Târnovan. 

De ziua ei, Anabella şi-a rugat prietenii ca banii meniţi pentru cadourile ei să fie donaţi proiectului. Până în momentul de faţă s-au strâns 4 000 de lei, bani din care aceste căsuţe vor fi construite şi dotate cu cărţi. Prima căsuţă este deja gata şi a fost amplasată la maternitatea Polisano. 

Proiectul este realizat cu spijinul Fundaţiei Comunitare Sibiu prin crearea şi administrarea unui „Fond numit” – Un mecanism prin care fundaţia oferă oricui (persoane fizice, grupuri de iniţiativă, companii etc.) posibilitatea de a-şi derula propriul proiect. Anabella nu a stat pe gânduri şi a dat startul proiectului „Căsuţa de lectrură”, pe care îl coordonează şi care a fost primit cu braţele deschise de toată lumea. 

„Este un proiect care îşi propune în primul rând să încurajeze şi să susţină pasiunea pentru cărţi, să cultive spiritul comunitar şi să creeze o cultură colaborativă. „Este important să se înţeleagă că aceste căsuţe, din momentul în care sunt amplasate în locuri publice, nu mai sunt ale mele sau ale fundaţiei, ci ale sibienilor, ale noastre, ale tuturor. Prin urmare, devin responsabilitatea noastră, ca cetăţeni. Trebuie să avem grijă de ele, să aibă mereu cărţi de calitate, de care să ne bucurăm pe termen lung”, spune Anabella. Ea îşi doreşte să amplaseze restul căsuţelor în toate locurile publice aglomerate şi de aşteptare. „Am avut discuţii preliminare cu Primăria, în care am agreat că vom amplasa căsuţe în spaţiile de joacă pentru copii. În plan se află şi mall-ul, apoi mi-aş dori să le amplasăm şi la Spitalul Judeţean, la case de bătrâni, la Casa de Sănătate, în staţiile de autobuz, în cafenele, la Universităţi , şi idei tot vin”.

 

Sunt ale noastre, le facem cum vrem

 

Într-un Sibiu SMART, proiectul Anabellei se încadrează perfect. În oficializarea căsuţelor de lectură putem participa cu toţii, pentru că vor fi evenimente organizate în aer liber, cu membrii fiecărei comunităţi deţinătoare de astfel de comori literare. „Oamenii pot participa activ la personalizarea acestora. Pot face căsuţele să arate exact cum îşi doresc ei. În cazul căsuţelor amplasate la locurile de joacă se vor organiza activităţi în care vor fi implicaţi atât părinţii, cât şi copiii. Ei îşi vor pune creativitatea în sprijinul decorării acestora”. Anabella Târnovan se aşteaptă ca sibienii să înceapă să colaboreze pentru îmbunătăţirea oraşului şi implicit a vieţii. „Acesta este un proiect care ne arată şi ne învaţă cum putem participa cu toţii la ceva care să ne facă viaţa de zi cu zi mai frumoasă. Fiecare din noi are şi este o resursă care nu se rezumă nici pe departe doar la resursele financiare. Să învăţăm să dăm o bucăţică din noi, pentru comunitate şi aşa să creăm un oraş în care să ne facă plăcere să trăim. Dacă fiecare din noi dăruieşte puţin, în final vom fi cu toţii mai câştigaţi. Dacă de unul singur este greu, împreună sigur putem schimba ceva în noi şi pentru noi”. Însă dincolo de toate, proiectul „Căsuţa de lectură”, facilitează sibienilor accesul la lectură şi poate astfel revitaliza dragostea pentru citit. Prin acest proiect pot citi cei care nu mai au timp, cei care au uitat cum te simţi când lecturezi şi cei care iubesc să citească oriunde şi oricând. „Cel mai mult mă fascinează potenţialul proiectului de a crea poveşti frumoase prin circulaţia cărţilor în comunitate. Când pui o carte în căsuţa de lectură, poţi să scrii pe prima pagină un mesaj. Imaginaţi-vă ce frumos şi amuzant ar fi ca peste o vreme să îţi regăseşti cartea”, mai spune Anabella Târnovan. 

Date de contact:

e-mail: anabella.tarnovan@fundatiacomunitarasibiu.ro

website: www.casutadelectura.ro (în construcţie)

 

 

revolutia 2 site

Eveniment 19.12.2014

Revoluţionar, după 25 de ani: România nu este acum ceea ce am sperat noi

În Sibiu se pregătesc în aceste zile manifestări dedicate împlinirii a 25 de ani de la Revoluţia din 1989. Unii sărbătoresc, alţii comemorează. Unii se bucură, alţii vor plânge. Primii sunt cei care au beneficiat de schimbările ultimului sfert de veac, ceilalţi sunt cei care au trăit această perioadă cu gândul la cei dragi pe care i-au pierdut în acel decembrie însângerat. Pentru toţi, zilele de 21 şi 22 decembrie vor fi altfel decât orice zi obişnuită a anului.

99 de persoane şi-au pierdut viaţa pe străzile Sibiului şi 254 au fost rănite la Revoluţie. Pe lângă ei au fost mulţi alţii care au ieşit în stradă şi au determinat schimbarea. Unii sunt numiţi revoluţionari, având acte în regulă care dovedesc acest lucru. Alţii n-au cerut astfel de documente. Toţi ar fi vrut să afle până acum adevărul despre ce s-a petrecut atunci, dar, cel puţin deocamdată, mai au de aşteptat.

Mulţi dintre cei care au luptat în decembrie sunt dezamăgiţi de cum arată acum România, dar spun că sacrificiul tuturor a meritat.

revolutionar Mircea Bucur siteRevoluţionarul Mircea Bucur este preşedintele Asociaţiei Sibiu Decembrie 1989, dar deţine şi funcţia de preşedinte la nivel naţional al Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 România.

Întrebat ce părere are despre România la 25 de ani de la Revoluţie, Mircea Bucur răspunde: „Nu este ceea ce am sperat noi. Democraţia s-a transformat pentru unii în anarhie. Fiecare a făcut cam ce a vrut, legile sunt foarte elastice, avem o ţară de procese. Nu este ceea ce ne-am dorit şi nu este ceea ce e în ţările cu democraţie veche”.

Mircea Bucur spune cu amărăciune că ar fi vrut altceva de la România ultimilor 25 de ani, ar fi vrut o ţară altfel şi lucruri clare.

„Aş fi vrut să nu fim o ţară care întinde mâna şi aş fi vrut ca oamenii să o ducă mult mai bine. În 1989 am plecat de la o ţară care nu avea datorii şi avea bogăţii şi, culmea, acum am ajuns o ţară care are datorii şi nu mai are nici bogăţii pentru că le-au luat alţii”, spune Mircea Bucur.

Deşi dezamăgit de România acestei perioade, Mircea Bucur spune însă că fiecare sacrificiu din decembrie 1989 a meritat.

„Bineînţeles că a meritat. Noi am luptat pentru libertate şi asta o avem. Avem dreptul să spunem fiecare ce gândeşte. Am luptat pentru demnitate şi asta, din păcate, nu o prea avem. Cu atât mai puţin noi revoluţionarii. Am ajuns să fim cea mai batjocorită minoritate din România. În plus, am luptat pentru democraţie. Asta este cum este, la limita dintre democraţie şi anarhie. Dar în continuare sperăm, pentru că speranţa moare ultima”, explică sibianul.

Mircea Bucur, inginer de meserie care a lucrat 15 ani în fost fabrică Arsenal de pe Bulevardul Victoriei spune că vede cu inima strânsă cum chiar în aceste zile ultimele rămăşiţe ale colosolui industrial dispar din oraş.

„De câte ori trec pe acolo mi se strânge inima. Noi aveam nişte fabrici care, după cum se spune, erau unicat în Europa. Nu mai avem nimic, nu mai avem industrie, totul se distruge”, mai spune Mircea Bucur.

Întrebat despre Revoluţie, povesteşte că toate zilele de atunci i s-au părut la fel. A fost multă agitaţie, multă adrenalină, multă teamă, focuri de armă, incendii, oamenii seceraţi de gloanţe, cadavre.
Imaginile acelor zile de coşmar i s-au întipărit în minte pentru totdeauna.

„Se zice că ar fi venit nişte studenţi de la Timişoara care au împărţit mici manifeste care cereau oamenilor să iasă în stradă. Eu n-am primit. Lucram pe vremea aia la Dacia Service şi eram în concediu în zilele acelea. În 21 decembrie am dus copiii la grădiniţă pe strada Constiuţiei şi m-am dus către Piaţa Mare unde auzisem că s-au strâns muncitori de la fabrici. Când am ajuns în piaţă, deja ardea Aro. Momentul acela este renumit pentru Revoluţia de la Sibiu”, povesteşte Mircea Bucur.

Acesta îşi aminteşte de primul revoluţionar care a căzut secerat de gloanţe, de marşurile prin tot oraşul la care au participat zeci de mii de oameni, de toate momentele emoţionante ale acelor zile.

Unul dintre momentele care i-au rămas în minte şi l-au impresionat este cel în care Părintele Streza de la Răşinari a cerut manifestanţilor să spună „Tatăl Nostru” şi zeci de mii de oameni au îngenunchiat în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor.

Alt moment de neuitat este cel în care a început să se tragă în manifestanţi.

„A fost ciudat: în Sibiu, Braşov şi Arad s-a tras exact la 12.06. A fost clar la comandă. După ce a plecat ceauşescu s-a tras. Primul foc se zice că s-a tras din fostul Hotel Continental. Apoi s-a tras dinspre Miliţie şi Armată. Păcat că în timpul luptei pentru putere au fost multe victime”, povesteşte Mircea Bucur.

podulminciunilor.roLa 25 de ani de la revoluţie Mircea Bucur spune că nu i s-a părut normal ca în aceeaşi zi să se şi aniverseze să se şi comemoreze, astfel încât vor fi organizate manifestări atât în 21, cât şi în 22 decembrie.

Ziua de 21 decembrie va fi o zi de bucurie, a aniversării. Dimineaţa, revoluţionarii se vor strânge în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor şi în Piaţa Mare unde vor aprinde lumânări. Seara, va avea loc retragerea cu torţe a detaşamentului de onoare al Garnizoanei Sibiu. 30 de militari purtători de torţe vor merge pe următorul traseu: Monumentul Eroului Dumitru Croitoru (la sediul ISU Sibiu) – Bulevardul Victoriei – Cercul Militar – Bulevardul Victoriei – Bulevardul Vasile Milea – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor – Bulevardul Vasile Milea – Monumentul Eroului Niţă Octavian (la U.M. 01606, B-dul Vasile Milea) – strada Revoluţiei – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu – strada Berăriei – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Piaţa Mare. Tot în data de 21 decembrie, de la ora 15.30 va fi sfințită și o Troiță amplasată în Parcul Sub Arini, în apropierea Cupolei, închinată tuturor sfinților inchisorilor și eroilor martiri ai acestui neam.

În 22 decembrie va avea loc comemorarea eroilor revoluţiei. Se vor organiza şapte momente de depunere de jerbe şi coroane de flori la monumentele din oraş, iar la ora 12.00, timp de trei minute, vor bate clopotele tuturor bisericilor din oraş.

parintele david

Eveniment 19.12.2014

Părintele David de la Mânăstirea Sădinca: De Crăciun, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți, să ne gândim și la oamenii necăjiți

Trăită la nivel spiritual, Nașterea Domnului, sărbătorită anual în data de 25 decembrie, are puterea de a-l aduce pe Hristos în sufletele credincioșilor. Cum să ne bucurăm duhovniceşte de marea sărbătoare a Crăciunului ne spune părintele David Stoica, starețul Mânăstirii Sădinca, cel căruia marele duhovnic Arsenie Boca i-a prezis că va ajunge călugăr.

Cum ar trebui să întâmpinăm Crăciunul, cum să ne pregătim pentru marele praznic al Nașterii Domnului?

Cu mare bucurie, cu bucurie duhovnicească, pentru că s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos și cu bunătate, pentru că vedeți că sunt mulți în jurul nostru care se află în necazuri, nu au case ori nu au ce pune pe masă. Să ne gândim în primul rând, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți și la acești oameni necăjiți . Poate mulți dintre dumneavoastră știu ce este foamea și atunci, gândiți-vă să le aduceți și celor nevoiași o bucurie în viața lor. Fiindcă noi suntem cei mai cerșetori, cerem mereu – Dă Doamne! Dă Doamne casă, mașină! Dumnezeu ne dă, dar noi ce-i dăm? Nu-i dăm nicio bucurie. Dacă dăruiești, primești. Primești pe Dumnezeu în sufletul tău, ai mulțumire sufletească, e ca o rugăciune, ca un dar de la Dumnezeu pe care îl primești.

Ce mesaj aveți pentru cei pentru care Crăciunul se rezumă la o sumedenie de cumpărături, cadouri, curățenie, petreceri, ignorând latura spirituală a momentului?

Este un obicei care nu este de la Dumnezeu, ei, prin cumpărături exagerate, prin distracții, prin jocuri, îl supără pe Dumnezeu, îl răstignesc din nou. Îi putem numi păgâni, pentru că ei fac atunci voia vrăjmașului și nu pe a lui Dumnezeu.

Obiceiul colindatului începe să se piardă. Ce părere aveți, aveau colindele un rol de apropiere din punct de vedere religios?

Aveau un rol mare. De mici copii eram nerăbdători să ascultăm colinda și chiar înainte de a vesti Nașterea, eram pregătiți spiritual pentru acest moment. Colindele religioase te leagă mai mult de Dumnezeu, de rugăciune, sufletul tău este mai curat, mai pur, sunt ca o rugăciune. În ziua de azi majoritatea ne pregătim cu de toate, cu bunătăți, cu cântece de jocuri, ne-mbătăm și uităm de obiceiurile noastre din moși-strămoși. Ați văzut, de exemplu, de Revelion, se adună toți în centrul Sibiului și ce fac? Se îmbată, sparg sticle, fac altele, nu se roagă, exact când ar trebui să îi mulțumească lui Dumnezeu, să fie mai darnici și să daruiască mai mult. Pentru ei, totul e numai o distracție, ca și când te-ai dus la o nuntă sau la o petrecere, și așa trec sărbătorile fără să fi lăudat pe Dumnezeu, fără să trăiești Nașterea Mântuitorului… e ca un păgânism, ăsta-i adevărul.

Care sunt principalele motive pentru care ajungem să ne îndepărtăm de Dumnezeu, ce slăbește sufletul?

Obiceiurile păgânești, ura și mândria, care le doboară pe toate și voile lumești, păcatele care sunt strigătoare la cer – duhovnicul vine și te întreabă și te povățuiește, dar neascultarea și obiceiurile cele rele te fac să greșești și să cazi în deznădejde și în păcate cele grele, de moarte. Nu mai este Iubire. Mântuitorul zice „Eu sunt ușa cea strâmtă, cine intră prin mine se va mântui”. S-a dus dragostea. Și între tineret, chiar dacă părinții le dau o educație, dar dacă ei gustă din păcatul oprit, dacă se droghează, se îmbată, atunci nu îi mai poți ține în frâu. La noi vin în fiecare lună mulți tineri, curați într-adevăr. Vreau să adresez și părinților slujitori la altar, cum sunt și eu, să fie mai buni, să fie mai darnici, duhovnicește și sufletește, să ne gândim că noi suntem niște sfeșnice, niște luminători, care să putem duce mai departe cuvântului lui Dumnezeu, să putem să alinăm suferințele prin cuvintele și faptele noastre, nu prin mândrie și orgoliu. Mândria distruge tot, iar smerenia te înalță spre cele mai înalte culmi duhovnicești, spre mântuirea sufletului.

Ați vorbit despre deznădejde. Cum se pot vindeca cei care cad cu ușurință pradă depresiilor, ajungând chiar la gesturi mai dramatice?

Prin rugăciune. Dar rugăciunea pe care o spui, să o trăiești, să o spui din suflet, să vii să plângi la icoana Mântuitorului sau a Maicii Domnlui, să vii la duhovnic să îți mărturisești păcatele și neputințele, fiindcă și noi trebuie să lucrăm, cum lucrează medicul cu trupul, noi lucrăm cu sufletul. Să știți că mulți au vrut chiar să se sinucidă, dar au venit, am stat de vorbă, ne-am rugat împreună și s-au întors pe calea cea bună.

Cum putem înfrunta nepăsarea care pune uneori stăpânire pe noi, astfel încât pe lângă preocupările materiale, grijile de zi cu zi, să îi facem loc și lui Dumnezeu în viața noastră?

Foarte greu. Cine trăiește ca un păgân, foarte greu poți să îl aduci spre Dumnezeu, iar pentru cel care face voia vrăjmașului, lupta este mare. Deci trebuie o luptă imensă ca să îl aduci pe acel om la calea cea dreaptă. Dar, prin rugăciune și prin post, sigur, dacă cerem de la Dumnezeu, ce nu ne dă?

Cum trebuie să ne raportăm la gândurile rele, negre, care uneori ne macină mintea?

Să le alungăm, cum spunea și părintele Cleopa, îi spui „Hai, pleacă! Du-te, de-aicea!”. Să le alungi de lângă tine, să zici Doamne miluiește. Călugării, părinții, recurg la rugăciune ca să le alunge. E important să le alungi, să nu le lași să se cuibărească în minte, ci să se ducă mai departe, să dispară.

Ce le recomandați celor care își doresc să se apropie de Dumnezeu, dar nu știu cum să înceapă. Care este primul pas?

Mai întâi să își caute un părinte duhovnic, care să îl îndrume și să se roage pentru el. Și așa, încet, încet începe să vină spre biserică și va fi tot mai prezent duminica, la sfânta Liturghie.

Ce mesaj aveți pentru sibieni cu ocazia Sărbătorilor?

Le doresc sibienilor să fie mai apropiați de duhovnicii lor, să își caute bisericile și să se roage, să trăiască o clipă cu Dumnezeu și să vada cate daruri pot să primească, să se gândească în primul rând la starea sprituală și să nu ia în considerare starea materială. Le doresc sănătate, mântuire, să fie mai darnici, să fie bisericile mai pline, să se roage și să nu lipsească de la sfânta și duhovniceasca Liturghie.

10846815_779104362144434_2103089701_n

Traian Stoiță, 21 de ani de viață și 15 ani de folclor

Se spune că talentul este darul lui Dumnezeu pentru tine, însă ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu. Traian Stoiță s-a născut într-o familie în care talentul este deja la el acasă. Cu bunicul care „ne cânta la fiecare” și cu mama, Camelia Stoiță, artist popular consacrat, Traian a venit pe lume cu dragostea pentru folclor în sânge. Astăzi este un tânăr artist popular îndrăgit atât de sibieni, la el acasă, cât și de românii care l-au ascultat în țară și în străinătate. Deținător a numeroase premii și trofee ale diverselor festivaluri la care participă, se numără printre cei mai tineri interpreți, însă cu o vastă experiență a scenei. Fiecare moment trăit de Traian Stoiță în lumea folclorului românesc este special, însă unul singur este neprețuit. Atunci când urcă cu mama și cu sora lui, Ioana, pe scenă. Este pasionat și de literatură, muzică corală și plimbări de unul singur. Locul în care își încarcă bateriile este Mănăstirea Nicula de lângă Gherla, iar „Elevul Dima dintr-a VII-a” este cartea care i-a marcat adolescența.

Avea puțin peste 3 ani atunci când Traian Stoiță participa la primul său festival, „Alină-te dor, alină”, de la Cicărlău, Maramureș. Obține locul I, recitând amintirile lui Creangă, transpuse în versuri. Așa începe povestea lui în lumea folorului. „Fiind atât de mic, părinții mei nu au pus foarte mare accent pe partea artistică, pe care puteam să mi-o dezvolt sau nu. Apoi, în vara anului 1999, mama și-a lansat un album de muzică populară într-un spectacol prezentat de Mărioara Murărescu. Eram și eu acolo, iar părinții mei au vrut pentru prima dată să vadă dacă pot și vreau să cânt muzică populară”. Așa a ajuns maestrul dirijor Stelian Stoica, la Gura Râului, în casa bunicilor lui Traian. „Cu acordeonul în brațe m-a trecut prin câteva melodii, tonalități, ca mai apoi să le spună părinților mei „Voi nu știți ce aveți în casă!” Așa am ajuns pentru prima oară pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Aveam 6 ani atunci.” Pentru Traian a urmat o perioadă de ascensiune. La numai două săptămâni de la lansarea sa a avut și prima apariție la televizor, în cadrul emisiunii Tezaur Folcloric, iar un an mai târziu, pleacă în primul turneu în străinătate, în Austria, alături de nume mari din folclorul românesc ca Ioan Bocșa, Drăgan Muntean, Sergiu Cipariu și mulți alții. De asemenea, îl însoțea și mama sa, care îi devenise și colegă. „În Austria am fost mai mulți ani la rând și în fiecare an am luat trofeul celui mai iubit artist, fiind mascota trupei”.

De la „ficior” la artist consacrat

Nenumărate premii s-au adunat în palmaresul lui Traian, printre care Trofeul la „Festivalul Peștișorul de Aur” (Tulcea), Locul I la „Moștenirea din bătrâni” (Avrig) sau premiul de popularitate la „Inimi fierbinți în țara de piatră” (Abrud). Primul album, „Dragu-mi-i pe vârf de munte” l-a lansat la vârsta de 7 ani jumătate. „Numele albumului era după o melodie din repertoriul regretatului Fărcașu și care mă reprezenta la acea vreme. Avem o strigătură în timpul căreia îmi aruncam pălăria pe jos. Acum nu o mai cânt atât de des, însă o fac cu mult drag și cu o mai mare emoție, pentru că îmi amintește de perioada de început”. Al doilea album a fost unul de romanțe și cântece de petrecere, imprimat alături de mama lui și un altul de muzică populară, intitulat „Mamă dragă, mama mea”, patru ani mai târziu. A urmat apoi o perioadă de schimări și decizii pentru Traian. A luat o pauză de muzica pupulară, impusă de vocea sa aflată în schimbare și în 2008 alege să urmeze Seminarul Teologic de la Cluj. Acolo și-a format un grup coral cu care a aprofundat atât repertoriul religios, cât și pe cel laic, continuând să-și alimenteze pasiunea pentru muzică. A realizat emisiuni de folclor la Radio Renașterea din Cluj, iar revenirea sa la muzica populară a fost făcută treptat. „Abia în momentul revenirii mele am realizat că oricât de mare ar fi fost dragostea mea pentru folclor, fără muncă nu voi putea face performanță. Am înțeles că lumea începe să mă perceapă ca pe un artist și nu ca pe acel băiețel drăgălaș care făcea furori.” Însă, Traian și-a demonstrat în continuare talentul, iar astăzi, la cei 21 de ani ai săi este membru al Uniunii Artiștilor Interpreți de Folclor Muzical din România, al cărei președinte este Ionuț Fulea. În plus, colaboreză cu ansambluri renumite din țară, inclusiv cu Ansamblul Cindrelul Junii Sibiului. A înființat quartetul coral „Anghelus”, format din absolvenți de teologie și studenți la conservator, colaboratori ai Oprei Române din Cluj, alături de care susține concerte în țară. Deși a fost și student al Facultății de Teologie, Traian a decis să o întrerupă, fiind astăzi student în primul an la Facultatea de Litere și Arte Sibiu. La Teologie nu va renunța. Chiar dacă nu o să profeseze, este decis să termine Facultatea și și-a reluat emisiunea de folclor, în Sibiu de această dată, la Radio Eveniment.

Și Ioana cântă

Marea mândrie a lui Traian este surioara lui, Ioana, care la 8 ani cântă alături de el și de mama sa. „Ioana era în fașă când a participat la prima ei emisiune televizată, iar la 4 ani și jumătate a înregistrat prima ei melodie. Pot spune cu mândrie că m-a depășit”. Ioana adoră și ea muzica populară și pe fratele ei deopotrivă. „Pentru mine, muzica populară înseamnă o mare bucurie, pentru că pot să fiu pe scenă lângă mana și fratele meu și atunci mă simt cel mai bine. Nu îmi este rușine să cânt muzica populară chiar dacă unii copii râd când mă aud. Cel mai mult îl iubesc pe Traian și mă bucur că acum ne aplaudă lumea pe amândoi”, spune micuța și curajoasa Ioana. De sărbători, Ioana a înregistrat colide pe un album, alături de fratele și de mama ei, precum și de alți artiști din Ardeal. Sibienii s-au obișnuit deja și cu prezența Ioanei pe scenele evenimentelor folclorice și, fără îndoială, va urma pasiunea mamei și a fratelui ei.

10872714_779692902085580_616896220_n
10872714_779692942085576_674035891_n
10872557_779709568750580_1212853739_n
10872528_779709902083880_1711509644_n
10872233_779693242085546_1278773088_n
10872210_779709548750582_291773512_n
10866963_779104138811123_251414415_n
10866940_779709502083920_1969851625_n
10863661_779103835477820_1802644742_n
10859908_779693268752210_1861108185_n
10859301_779104382144432_1496695124_n
10850752_779710072083863_2015574764_n
10850592_779692712085599_1099190803_n
10847079_779693192085551_1148794159_n
10846815_779104362144434_2103089701_n
Radu Afrim la TNRS_Adrian Bulboaca

Cultura 18.12.2014

Radu Afrim montează „Girafe” şi „Bizoni” în avanpremieră la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu a organizat miercuri, 17 decembrie, ultima conferinţa de presă a anului. Cele mai noi producţii în regia lui Radu Afrim se repetă intens de şase săptămâni şi vor avea avanpremiera sâmbătă 20 decembrie şi duminică 21 decembrie, de la ora 19:00: „Girafe” , Fabula urbană #1 şi „Bizoni”, Fabula urbană #2 după autorul catalan Pau Miró. La conferinţa de presă au fost prezenţi Constantin Chiriac, director general TNRS, regizorul Radu Afrim, scenograful Dragoş Buhagiar şi coregrafa Andrea Gavriliu.

Constantin Chiriac a deschis conferinţa mulţumind presei pentru maniera în care a prezentat spectacolul „Tattoo”, în regia lui Radu Afrim, considerat un spectacol revoluţionar pentru Naţionalul sibian.

„Sunt convins că şi aceste două spectacole pe care le vom prezenta în avanpremieră peste câteva zile vor fi la fel de provocatoare, pentru că intră în aceeaşi zonă de cercetare, făcând de asemenea legătura între actorii teatrului şi tinerii actori de la şcoala de teatru pe care am fondat-o la Sibiu. Prezenţa lui Radu Afrim la Sibiu în ultimele săptămâni a fost benefică şi pentru maturizarea spectacolului „Tattoo”, bucuria şi independenţa de joc a actorilor devenind tot mai vizibile cu fiecare reprezentaţie”.

Pentru că în piesa „Bizoni” actorii sunt foarte tineri, Radu Afrim menţionează că şi-a dorit să lucreze şi cu trupa matură a teatrului, alegând astfel şi a doua piesă „Girafe”. Montarea a două spectacole în acelaşi timp a devenit pentru regizor o provocare. A existat un workshop permanent, până la urmă actorii tineri au ajuns şi în piesa a doua, iar cei consacraţi au fost de acord să aibă apariţii în prima.

Piesele „Bizoni” şi „Girafe” fac parte din Trilogia fabulelor urbane, alături de piesa „Lei”. Radu Afrim spune că le-am putea numi Trilogia maşinii de spălat, pentru că au în centru acest obiect aparent banal, dar care a revoluţionat viaţa femeii în secolul trecut.

“Formulele de lucru au fost diferite. Acţiunea din „Bizoni” se petrece în zilele noastre şi este vorba despre o dramă de familie. Spectacolul conţine multă mişcare şi aici am avut o colaborare foarte bună cu Andrea Gavriliu, care prin coregrafia imaginată a dat plasticitate spaţiului. Am adus acţiunea din „Girafe” în România anilor 1968 – 1970, decorul şi estetica jocului sunt mai realiste. Ambele sunt piese sociale, fără a fi enervante social”.

După spectacolul „Lecţia”, pentru care a semnat coregrafia, Andrea Gavriliu este la a doua colaborare cu TNRS.

„Pentru aceste spectacole am încercat să-i fac pe actori să-şi depăşească limitele fizice, prin mişcarea scenică. Am muncit foarte mult şi sper ca aportul meu să contribuie la reuşita spectacolelor”.

Dragoş Buhagiar a imaginat un altfel de spaţiu, pornind de la cele două texte:

„De data aceasta nu este decor construit, este o instalaţie, de fapt este o lume de obiecte, un experiment.”

, a declarat scenograful, care a lucrat pentru cele două spectacole împreună cu asistenta sa, Irina Chirilă.

Din distribuția spectacolului „Girafe” fac parte: Marius Turdeanu, Mariana Mihu, Adrian Matioc, Ioan Savu, Dana Maria Lăzărescu, și actorii din „Bizoni”, iar din distribuția spectacolului Bizoni îi regăsim pe Vlad Bîrzanu / Cristian Timbuș, Iustinian Turcu, Ali Deac, Cendana Trifan / Maria Soilică, Ioan Paraschiv, Raluca Iani, Dana Maria Lăzărescu, și actorii din „Girafe”.

Biletele sunt puse în vânzare la Agenţia Teatrului din bd. Nicolae Bălcescu nr. 17, cu următorul program: Marţi – Sâmbătă – 11:00 – 18:00; Duminică – 10:00 – 14:00; Luni – închis.
Informații la tel.: 0369 101578; E-mail: ticketing@sibfest.ro.
Biletele la spectacolele Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu se pot cumpăra și din rețeaua națională a magazinelor Domo, Germanos, Orange și Vodafone, librăriile Humanitas și Cărturești sau online pe www.eventim.ro.