Istoria oraşului nostru: Sibiu

Premisele fondării oraşului Sibiu Înainte de orice clădire, înainte de bisericile oraşului, înainte de toate acestea a fost un drum. Regatul maghiar a integrat într-o perioadă de trei secole întreg teritoriu actual al Transilvaniei. Această integrare a însemnat dezvoltarea drumurilor comerciale, a drumurilor de le­gătură între punctele de ad­ministrare a provinciei, a însemnat controlul resurselor pe care le oferea provincia (sare, aur, pro­duse agricole, etc). Voievodul tran­silvan era autoritatea locală cea mai puternică a provinciei. Totuşi, acesta nu controla şi nu guverna peste întreg teritoriul Transilvaniei. Un însemnat teritoriu era direct administrat de către coroana regală maghiară. Pe aceste teritorii vor fi aduşi mai întâi secuii, iar imediat după, saxoni, valoni şi alţi germani, care vor fi denumiţi popular saşi. Aşa cum am menţionat deja, înainte de toate, în cazul Sibiului a existat un drum. Pe aici trecea unul dintre drumurile ce legau Alba Iulia, unde se afla episcopia provinciei, de valea Hârtibaciului şi de cea a Oltului. Drumul trecea aproximativ pe actuala stradă a Ocnei, iar mai apoi o lua aproximativ pe strada 9 Mai spre valea Hârtibaciului sau prin Piaţa Mică – Piaţa Mare şi apoi strada Bălcescu spre Cisnădie şi apoi spre drumurile Oltului. Comunitatea ger­­mană se va aşeza tocmai pe acest drum, pe lângă care îşi va construi primele case şi îşi va amenaja primele parcele. Pământul pe care s-au aşezat a fost oferit de către regele ungar în urma înţelegerilor avute de acesta cu comunitatea germană ce urma să vină în Transilvania. Acest pământ este denumit în actele epocii drept pământul românilor şi al pece­negilor sau cumanilor. Această de­nu­mire ne oferă multe informaţii: pământul era în administrare regală; era populat de români, precum şi de alte popoare migratoare tu­ra­nice, aparţi­nă­­toa­re ulti­mu­lui val mi­grator; nu era în subor­donarea de vreun fel a nobili­mii ce începea să se aşeze şi să se formeze în Transilvania. Cei care au venit dinspre teriitorile germane spre Transil­vania nu constituiau o comunitate omogenă în acel început al aşezării lor. Erau diferiţi prin dialectele vorbite. Vorbeau germana specifică regiunilor de vest sau regiunilor de sud, şi valona. Erau diferiţi prin meseriile ce le practicau: erau negustori, fierari, pielari etc. Difereau prin statutul social ce îl aveau provenind din zona ţărănimii libere, a orăşenilor, a patricienilor ur­bani, ba chiar şi din zona iobăgimii, a micii nobilimi sau a cavalerilor. Astfel, premisele fondării oraşului nostru se adună în jurul unui cumul de situaţii istorice, juridice şi administrative ale Transilvaniei: oraşul Sibiu va fi fondat pe un pamânt al regalităţii maghiare, liber de nobilimea provinciei sau de pământul episcopiei de la Alba Iulia. Oraşul Sibiu a fost fondat de o populaţie germană provenită din teritoriile de vest ale zonei de influenţă germană. Aceştia se vor aşeza între o populaţie autohtonă şi alte populaţii ce urmau a se integra în cultura europeană. Oraşul Sibiu avea să fie fondat pe unul dintre drumurile Transilvaniei şi pe cursul râului Cibin. Venirea saşilor şi fondarea localităţilor săseşti din Transilvania va fi unul dintre principalele mijloce ale construcţiei şi reformării restului maghiar în secolul al XII-lea. Răzvan POP, istoric