Fața lui Hristos și fățăria noastră

Sărbătoarea Duminicii acesteia scaldă în lumina Învierii cea dinaintea Învierii, toată Ortodoxia. Textul evanghelic, care sprijină întâlnirea noastră cu Mântuitorul, cuprins în Evanghelia de la Matei (17.1-9), ne aduce aminte că această Schimbare la Față a Domnului, dinaintea Ucenicilor Săi, se petrece îndată după ce Acesta își vestise Patimile și Moartea Sa (Matei 16. 21-28). Un personaj sigur de moartea sa, și încă moarte pe Cruce, aduce prin Schimbarea Sala Față, plusul de credință din care izvorăște nădejdea noastră. Povestea e simplă, asemeni tuturor momentelor mari ale Evangheliei. Domnul Iisus ia cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan, și s-a dus pe un munte înalt, după Tradiție, Taborul. Și se schimbă la Față dinaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele și hainele s-au făcut albe ca lumina. Și li s-a arătat Moise și Ilie. Emoția îl provoacă pe Petru la cea mai simplă reacție: „Doamne, bine ne este nouă aici. De vei voi, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie” (v.4). Așa va fi de atunci mereu întâlnirea cu minunea vederii lui Dumnezeu. Te face să uiți de tine. Te face să încerci să-L ții pe Dumnezeu la îndemână, dinaintea ta. Cu sfinții Lui. În fond, fiecare icoană e o colibă pe Tabor, în plină Lumină. Glasul Tatălui Ceresc, rar grăitor dar fundamental adeveritor al dumnezeirii Fiului, împlinește minunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am binevoit; de Acesta să ascultați” (v.5). Căzuți cu fața la pământ, ucenicii sunt ridicați din teama admirației de cuvântul Mântuitorului, revenit din Lumină ca să fie Lumina: „Sculați-vă, nu vă temeți!”(v.7). E parola Schimbării fețelor noastre, din fricoși în curajoși pentru Împărăție, din fețe de robi ai fricii în fețele pline de lumina Libertății întru Adevăr. Părinții Bisericii, mai cu seamă Sfântul Grigorie Palama, ne propun să asumăm această strălucire schimbându-ne viețile, diminuând zgura păcatelor din viețile noastre, redescoperind în ce mod Hristos Domnul este Lumina lumii. De aici nevoia de a repeta mereu și mereu unor măști care ascund mereu mediocritatea prin ifose și legi induse prin forța intoleranței la adevăr ca realitate: Nu pentru a ne înfricoșa a venit Hristos în mijlocul nostru! Nu pentru a ne schimonosi fețele în torsiuni de caracter citibile pe față. Nu ca să ne întunecăm cu fățăria. Ci pentru ca fețele noastre să strălucească, în El, ca Învierea! Iar noi nu doar să vorbim despre Dumnezeu ci să-L trăim cu bucuria Luminii care biruie întunericul.

Pr. Constantin Necula

  • Cornel Halati

    lua ti tot ce vreti de la el averi bani copii nevasta…dar sa nu va atinge ti never or ever de sufletul lui …!!!

Ad