parintele necula site2

Pentru ca lumea să se mântuiască prin El (Ioan 3.13-17)

Asistăm, de ani de zile, la permanenta răstălmăcire de către societate a Evangheliei. Se pun în dreptul Bisericii și al creștinismului tot felul de clișee, unul mai ciudat și mai atins de mediocritate decât celălalt. Ideea că Biserica – oricare ar fi ea, este un spațiu al Judecății și al judecării este unul dintre ele. Cine se simte doar judecat în Biserică nu și chemat la mântuire are, real, o problemă de cunoaștere. Pe de o parte o problemă personală. Simte presiune ori cenzură tocmai acolo unde presiunea și cenzura nu sunt fundament reîmprospătării firii căzute. Pe de altă parte, avem de a face și cu o problemă de cunoaștere. Nicodim, învățătorul de Lege din a cărui convorbire cu Iisus Hristos sunt preluate cele 3 versete ale Duminicii acesteia, numită Dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, pare el însuși bulversat de dialogul cu Domnul. Așa pare că suntem formați, să-l încadrăm pe Dumnezeu în gândurile noastre. Botezul- propovăduit prin nașterea de sus (Ioan 3.3) și Crucea, asemănată cu șarpele cel din pustie ridicat de Moise pentru izbăvirea din atacul cel veninos al șerpilor (Ioan 3.14) sunt tocmai din acest punct de vedere prilej de scandal, de tulburare. În mod cert din motive de providențială atenție asupra spiritului nostru, uneori înveninat mai tare decât șerpii cei de odinioară, Domnul Hristos leagă Botezul de Cruce, arătând că cel care trăiește nașterea de sus nu poate să aibă alt reper în viață decât Crucea. Căci asemeni șarpelui cel odinioară ridicat să vindece de mușcătură mortală pe poporul lui Israel tot astfel Crucea Mântuitorului se ridică în pustia tuturor răutăților să vindece de mușcătură ucigașă sufletele noastre. Ne e greu să vedem aceasta pentru că trăim, în ciuda Botezului, ca și cum n-am fi botezați. Înlocuind Crucea lui Hristos cu idolii cei mai la îndemână posibil.

La întâlnirea de la București a Tinerilor Ortodocși, încheiată cu Liturghia dintâi la Catedrala Națională, parte din delegația Mitropoliei noastre, aflată în autobuz, în plină atmosferă estivală  de Capitală, a trăit un moment plin de învățăminte. Tinerii au început să cânte, grupul fiind compact și atmosfera destinsă, o priceasnă. Dintre călători, alți doi tineri le-au atras atenția că sunt spălați pe creier și au început să-i ia peste picior. Un domn din mulțimea călătorilor a intervenit: Când vă cântă toate porcăriile toți semidocții nu vă mai deranjează! Apoi, întors către tinerii noștri: Cântați, copii, cântați, să fie bine și peste sufletele noastre! Și tinerii au continuat cântarea. Și cei din autobuz, nu puțini, au cântat și ei. Pentru o clipă, dar ce clipă, a fost bine și peste sufletele lor. Încurajați-i pe tineri să ne redea bucuria de a fi vii, de a trăi în aerul limpede al Crucii, respirând iertarea lui Dumnezeu! Căci nu pentru a ne judeca a venit Hristos Domnul, ci pentru a ne mântui. Indiferent de locul și starea în care ne-am așezat, El e cu noi. Crucea noastră și Curajul nostru!

Ad