parintele necula site

Despre smerenia Învierii

Duminica aceasta ne aduce dinainte o înviere. A fiului văduvei din Nain (Luca 7.11-16).

E impresionant cât de repede, atunci când Dumnezeu este judecat pentru moartea unor tineri ori copiii, vai, unul din clișeele favorite prin care scoatem din cap tinerilor pe Dumnezeu, uităm că El învie tineri. Pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair mai marele sinagogii din Capernaum ori pe Lazăr, fratele Martei și al Mariei din Betania. Grijulii la cârcotași, Evangheliștii notează localitățile unde au loc învierile pentru că, desigur în vremea lor, mai trăiau martorii unor astfel de evenimente. Fiul lui Dumnezeu străvede în moartea fiului văduvei din Nain propria Patimă, a Maicii Sale, văduvă la momentul Golgotei. În om Dumnezeu se vede pe Sine. Ia chip de om pentru a vindeca de frica morții pe om. Ne redă omenia pentru că ne redă Raiul. Prea ades căutăm spectacularul în creștinism. Când creștinismul, în fond, este un mod de viață luminos și smerit, fără efecte de spectacol. Domnul Hristos, la întâlnirea Sa cu moartea tânărului din Nain se comportă cu un firesc dumnezeiesc debordant. Aproape de trupul celui mort, atingerea Sa redă viață pământului gelos ce-și lua, prea repede, atât de puținul ce-l pusese în tânăr. Și viața revine, înflorind în inima noastră smerenia Învierii.

Episodul evanghelic este greu digerabil. Cei care neagă dumnezeirea lui Hristos, la fel de mulți ca și cei care neagă tot ce este legat de Hristos, nu asumă momentele de genul acesta. Fie. Dar ce este grav, azi, ține de faptul că și cei care mărturisesc că țin la Hristos ca Domn și Dumnezeu se comportă ca și cum „episodul Nain” nu ar fi avut loc. Conștienți de curgerea timpului și de apropierea noastră de moarte avem mult de învățat din aceste învieri dinainte de Înviere. Ele sunt modul în care Domnul caută să ne cultive încrederea. Mai întâi pe noi ne-a înviat apoi își îngăduie și Lui, desăvârșit și în veșnicie, Învierea. Căci învierile despre care avem relatări în Evanghelii (Nain, Capernaum și Betania) nu au așezat pe tinerii pomeniți în nemurire trupească. La o vreme cei înviați iarăși au murit. Dar Învierea Mântuitorului face învierile lor o pregustare, arătându-ne și bucuria și admirația și lumina de care suntem cuprinși la Învierea cea de obște. Smerit, pe cale, Domnul învie pe tânărul din Nain pregustând din moarte. Pentru ca mai apoi, Învierea Sa, să dea oricărui pelerin smerit pe calea mântuirii gustul cel aprins de Lumină al Învierii.

Ad