necula

Învierea fiicei lui Iair sau altfel despre fecioria lumii

Evanghelia fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum (Luca 8.41-56), citită la vremea în care ești acuzat ca extremist de către ministra Justiției dintr-un stat pentru care ai luptat cu arma în mână, pare utopie. Vânzătorii de mituri democratice și de clișee imorale, inventatorii de cuvinte și drepturi fără fundament (iliberalism, homofobie sunt doar două alcătuiri fără conținut) nu pot fi decât deranjați de Iisus Hristos. Pentru că Mântuitorul îi judecă prin minunile Sale, îi agasează ca pe cel supărat de veacuri de puterea Lui. Pentru Dumnezeul nostru întrupat, recuperarea sufletului pierdut trece dincolo de legi și devine mod de a fi. O fetiță a unui om ancorat în slujirea lui Dumnezeu, foarte angajat în comunitate, legat de Dumnezeu prin cunoașterea Legii și propovăduirea ei cu prețioasă atenție, moare. Se aude parcă zvon de bârfă între oamenii din Capernaum. Ei leagă moartea de pedeapsă, de ceartă, de ratare vocației de slujitor a tatălui. Imperturbabil Hristos oferă lecția. Nu Legea ci Iubirea, nu doar fecioara ci și fecioria. Căci Mântuitorul vindecă pe fiul văduvei din Nain și pe prunca mai marelui sinagogii din Capernaum precum și pe Lazăr cel din Betania atins de drama oamenilor din jur dar și susținut de curăția vieții celor înviați. Fundamentul ce-i leagă pe înviații Mântuitorului este viața lor curată, limpezită de curăție și credință. Nu. Hristos Domnul nu poate fi acuzat de extremism și nici de discriminare atunci când are exigențe morale legate de oameni, așezându-i pe unii de-a dreapta și alții de-a stânga, unii cu oile ascultării și alții lângă caprele neascultării, pe unii cu sfinții și pe alții cu nesfinții. El, Dumnezeul-Iubire ține în iubirea Sa toată viața noastră, dar nu o lasă fără exigențe morale, fără hotărâri fundamentale în ce privește viața și moartea, istoria și veșnicia. Dinaintea vidului de morală care se agață de libertăți închipuite împotriva adevărului iubitor suntem datori cu mărturia. Cu hotărâta rostire a Evangheliei. Duminica trecută nu am știut numele bogatului, ci al săracului Lazăr. Știm de fiica lui Iair, de văduva din Nain, de Lazăr, altul decât săracul, fratele Martei și al Mariei din Betania. Suntem o singură familie, acesta în care Hristos caută să ne învie. Refuzul moralei luminoase este refuzul Învierii, batjocorirea moralei în Hristos este batjocorirea Învierii. Suntem într-o astfel de societate care urăște pe Hristos, batjocorește Învierea. Nu o face neutru, ci prin oameni, prin oameni care acum se îmbogățesc și petrec cu strălucire. Rămâneți de partea Învierii!! Fiți pruncii celor care se roagă, iartă, trăiesc în pace cu Dumnezeu.

Pr. Constantin Necula

Ad