necula

Judecata și Înfricoșarea

Duminica aceasta suntem chemați să regândim asupra Înfricoșătoarei Judecăți. Textul Evangheliei (Matei 25.31-46) amintește despre Judecata finală după ce înainte, începând cu capitolul 21, parabolele vor ilustra ce anume cere Dumnezeu de la noi ca să fim vii. Și este prezentat de către Evanghelist înainte de complotul împotriva lui Iisus și de trădarea lui Iuda, judecarea din Sinedriu a Domnului, lepădarea lui Petru și apoi toate celelalte ale Patimii și Morții (capitolele 26 și 27). Cu alte cuvinte după ce vorbește despre Înfricoșătoarea Judecată, Domnul este judecat de cei fără de înfricoșare dinaintea trădării și urii, dinaintea idolatrizării dreptății prin Lege și cu orice preț. Nu, Hristos nu moare după Legea lui Israel ci după aroganța conducătorilor lui Israel. Oare cum de nu învățăm niciodată că Dumnezeu nu se vrea adulat de o mulțime fără gândire critică, fără atenția la conținuturile închinării?

Lecția Judecății este simplitatea ei. Flămând, însetat, străin, gol, bolnav ori întemnițat, zice El, dacă miluim pe El miluim. Când o spune Domnul pare fără sens. Putem întreba ca cei drepți despre care spune că se mântuiesc: Când Doamne? La vremea când prezintă astfel Judecata Hristos nu e convingător pentru ucenici. Dar peste câteva zile El va fi flămândul, însetatul, străinul, golul, bolnavul și întemnițatul. Ce va fi El în plus, activând parcă Judecata lumii? Răstignitul! Altfel spus se identifică, veșnic, cu toți care trec prin încercările vremii dar, pentru a-i mântui se lasă Răstignit. De aceea se pune Duminica aceasta la început de urcuș duhovnicesc prin Postul Paștelui. Pentru ca să nu uităm că oricât de greu ni s-ar părea, nimic nu se asemănă cu Pătimirea Lui, cu Răstignirea Lui. Să înțelegem ceea ce Sfântul Maxim Mărturisitorul exprima cu atâta limpezime: După Înviere toate se cer după Cruce! Astfel se și cere postit, cu amintirea crucii dinaintea ta. Nu legat de cărți de bucate ori de galantarele magazinelor, nu la modă ori în dimensiune nutriționistă. Nu postind de păcate cât de patimi, nu de gură cât de ură. De foarte multe ori oamenii te întreabă, ca preot, care este păcatul iertat. Le aduc mereu aminte un gând de-al părinților duhovnici de odinioară: orice păcat lăsat e un păcat iertat! Suntem chemați în postul dinaintea Învierii să conștientizăm că a crește în Hristos nu este un segment de viață, un simplu timp, redus la un număr de zile. Că postind ne apropiem de Judecata de Apoi fără frică. A scăpa de Înfricoșata Judecată înseamnă de fapt a scăpa de frica de luptă duhovnicească, la frica de despătimire, înseamnă a gândi cu destindere dată de harul Crucii asupra vieții și a morții deopotrivă. Pentru că despre veșnicia responsabilității noastre este vorba în Judecată. Înfricoșătoare pentru cei care trădează și vând pe Dumnezeu pe biletele de credit ale păcatului.

Ad