necula

Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește- mă…

Zilele trecute Biserica a avut în centrul cultului său minunatul Canon cel Mare, facere a Sfântului Andrei Cretanul. Un poem de pocăință. un poem de sensibilizare a sufletului omenesc dinaintea falsificării prin care diavolul fură lumii și nouă frumusețea curăției. O declarație de admirație la adresa Mântuitorului Hristos, venit să ridice păcatele lumii. Refrenul său este în fond refrenul postirii: Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește- mă…Inima de duh a postirii este pocăința. unii o văd ca pe o umilire a sufletului. Cel ce o trăiește își ia din ea toată puterea viețuirii în Hristos. Modelul oferit, viața Sfintei Maria Egipteanca, dovedește că din pocăință se câștigă o frumusețe fără sfârșit, inegalabilă de nici o altă frumusețe. o spun în contextul atacului furibund împotriva frumuseții creștinismului la care suntem supuși în ultimii ani. Fără nici o undă de bun simț ori logică minimală, de săptămâna trecută, de la momentul Marșului de Bunavestire, aud o serie de jigniri asupra comunității creștine ieșite din decența democrației. De la înjurăturile scrise pe caldarâm la reacția realmente necontrolată a unei consiliere parlamentare- meserie facil ocupată de către unii- frustrările unei libertăți sociale duse la paroxism lipsesc de frumusețe lumea. Aici stă tăria creștinismului de veacuri. Poate să accepte orice în numele lui Hristos celui Înviat. Orice jignire îi dă, o dată în plus, strălucirea de răbdare și decență de care are nevoie să nu se transforme în ideologie de partid.

Duminica Mariei Egipteanca este timpul în care ni se vădește, liturgic și în dimensiunea ei ascetică, roada creșterii în Hristos. nu, creștinismul nu crește oameni care judecă oameni. Dacă se comportă ca atare, creștinii sunt doar creștini cu numele nu cu toată ființa lor. Nu, creștinismul nu este pepinieră de orgolii iar când se întâmplă asta, nu mai este creștinism. Culme este că aceia care cereau implicarea socială a creștinilor, când constată că ea se face în acord cu morala Scripturii nu cu directivele oportunismului social se irită. Creștinismul nu este o religie a conformismului ori conformității. Maria Egipteanca ne-o dovedește din plin. Dacă se conforma căderii ei ar fi rămas o prostituată, nu fără succes social, în ambientul Alexandriei. Refuzând conformitatea și confortul strălucește în lumina de Rai a Bisericii. Avem mereu astfel de alternative. Postul ne învață ce avem de făcut. Că rob lui Dumnezeu cel Viu e mai de preț a fi decât cetățean în lanțurile unei libertăți moarte. Refrenul cetățeniei cerurilor rămâne: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește- mă…

  • Dan Ungureanu

    A strîns Coaliția pentru familie alea trei milioane de semnături pentru susținerea familiei tradiționale; n-ați strîns nici una contra lui Dan Bordeianu, deputatul care a făcut pușcărie pentru viol.

Ad