necula

Lumea ca o scăldătoare Vitezda

Duminica Slăbănogului de la Vitezda (Ioan 5.1-25). Nu cred că se întâmplă prea des, în afara Bisericii, să acceptăm că slăbănogii merită o Duminică. Organizăm, desigur, campanii umanitare, strângem fonduri, ne comportăm civic. Dar rar le dăm o Duminică. Ultimii ani m-au purtat prin mai tot soiul de Vitezde: spitale, clinici, penitenciare, azile…Locuri în care ni-i ascundem pe cei bolnavi sufletește ori trupește, loviți de hâdoșenia morții încă din viață. Oamenii așteaptă mereu tulburarea apei și un om să-i arunce în apă. Pentru că, mai toți credem asta, numai cei care ajungem în luciul apei la tulburarea îngerului suntem vindecați. Mereu, când nu avem un om, uităm că avem înger. Iar când uităm și de înger uităm și de Dumnezeu. Mai ales de Dumnezeu făcut om, asemeni nouă, afară de păcat, tocmai pentru ca niciodată să nu ne mai temem că nu avem om. Căutăm omul mereu. La școală, în condițiile de risc ale vieții, în carieră. Suntem obsedați că nu avem om și trece pe lângă noi șansa de a fi aruncați în fântâna fremătând de vindecare. Uituci și nedemni, mereu cramponați să fim primii – ca și cum boala noastră ar fi o carieră cu premii. Cine dă premii celor care rezistă într-o boală cumplită în afară de familiile lor și Dumnezeu? N-am auzit de un premiu pentru rezistență la moarte, pentru biruirea fricii de moarte. Pentru că însăși biruirea și rezistența sunt premiul cel mai de preț. Graba noastră de a construi Vitezde este sinceră. S-a umplut lumea de boală și ratare sufletească. Uităm însă că Vitezda era valoroasă prin apa ei și prin nădejdea în înger a aliniaților la linia de sosire. Până când Hristos se vădește mai tare decât apa Vitezdei, mai presus de Înger, mai presus decât ritualul nădejdii ce însoțea spațiul Fântânii acesteia. El, Domnul, deschide așteptarea spre Cer și nădejdea spre Dumnezeu.

Să construim Vitezde fără oameni care să ajute, fără Îngeri competenți și fără prezența lui Hristos între bolnavi e nebunie. Avem câteva puse sub cheie. Nu pentru ca să nu fie furate, ci pentru ca să nu constatăm cât s-a furat pentru ele. Suntem în plină campanie de ucis îngeri, nădejdi și de umilit pe Hristos. Nu pare că lumea care, tehnic, construiește Vitezde are nevoie de Dumnezeu. Până când, în ciuda apei, îngerului și aripii sale de ajutor, minunea nu vine. Pentru că minunea nu este decât Hristos, Dumnezeul făcut Om ca să ne scape de dependența de pile. El, Vindecătorul morții noastre prin Învierea Sa. Înviatul Cel mereu de partea noastră. Oricât de greu pare, cu El vindecarea curge în sensul Învierii.

  • Marian Cioceanu

    Doamne te rugăm ajută-ne sa te avem mereu cu noi și să nu facem nimic fără Tine !
    Mulțumim Parinte pt radiografia societății noastre !
    Doamne te rugăm ajută-ne sa Credem in tine și să ne Vindecăm !

Ad