neurochirurg Volovici

Neurochirurg sibian, la Rotterdam: Pentru tine, e o nouă zi la serviciu, pentru pacientul tău, operația e cea mai importantă zi din viața lui

La doar 29 de ani, Victor Volovici poate fi considerat unul dintre medicii de viitor. A reușit să acceadă într-un spital din Rotterdam, unul dintre cele mai mari centre de tumori din Europa și care a fost, în anul 2012, cea mai bună unitate clinică din Europa. Lucrează cu neurochirurgi de top și a învățat extrem de multe de la aceștia. I-a învățat, la rândul său, pe unii dintre ei, tehnicile microchirurgiei pe care le-a deprins la București, la Spitalul Floreasca, și pe le-a perfecționat umblând prin lume, iar împreună cu mentorul său din Olanda a ajuns să facă bypass cerebral, operații extrem de complexe care se fac în puține locuri din lume. Spune despre el că este produsul părinților care l-au susținut în tot ce a vrut să facă, dar și al profesorilor care l-au îndrumat până acum. A învățat în Olanda un lucru esențial, că pentru el, ca medic, operația e o nouă zi la serviciu, pentru pacientul său însă este cea mai importantă zi din viață.

Victor Volovici a fost un copil ca oricere altul. Și-a petrecut copilăria alături de părinți și bunici, având bucurii și amintiri frumoase cu fiecare în parte. A urmat Școala 15 din Sibiu, iar apoi Colegiul „Gheorghe Lazăr”. N-a știut de la început că vrea să devină medic, dar a întâlnit profesori care i-au deschis apetitul pentru Biologie Anatomie și tot ce înseamnă corpul omenesc.

„Țin minte că profesoara de Biologie, care era și diriginta mea, era foarte severă, dar îi plăcea să predea. Cam prin clasa a VI-a – a VII-a, la o disecție, a fost primul moment în care m-am gândit că e interesant”, povestește Victor.

Nici în anii de liceu n-a știut că vrea să facă Medicina. Îl tentau și Informatica și Engleza și a participat la patru olimpiade naționale, la trei materii diferite: Biologie, Engleză și Informatică. Și în liceu a găsit un profesor dedicat la Anatomie și, în clasa a XI-a, a decis ca va urma Medicina.

A studiat la București, dar n-a știut din prima că vrea să fie neurochirurg, cochetând cu mai multe specializări.

„Am descoperit că am aplicare pentru sutura vaselor sub un milimetru, iar asta ajunge să definească ceea ce fac acum, ceea ce îmi place foarte mult, de altfel. De la început, nu aveam nicio idee când m-am dus acolo că o să aibă vreo relevanță în viitorul meu faptul că eu mă duc în laboratorul de la Floreasca. În momentul acela, microchirurgia era legată de Chirurgia plastică. Chiar și în momentul acesta, chirurgii plastici sunt cei care fac microchirurgie pentru că fac transferuri de țesuturi. Eu nu vroiam să fac Chirurgie plastică. Asta știam sută la sută. Pentru mine, nu era o opțiune, doar că îmi plăcea foarte mult să lucrez microchirurgie”, povestește tânărul medic.

A realizat, lucrând cu medicul Dragoș Zamfirescu, că ar putea face neurochirurgie și, odată luată această decizie, s-a decis să vadă cum operează somitățile în domeniu, a călătorit mult și a văzut medici de renume operând.

„În continuare îmi place să văd cum operează fiecare, cum face un anumit pas, de ce face un anumit pas și să iei de la fiecare câte o bucățică, apoi să îți faci stilul tău. Asta cred că este ideea unui chirurg de succes”, spune neurochirurgul sibian.

În încercarea sa de a se perfecționa a luat legătura cu un medic din Rotterdam, pe care dorea să-l vadă operând. Medicul l-a acceptat, deși, avea să afle abia mai târziu, era un lucru „ciudat” ca în secția respectivă să existe un străin. După o perioadă, profesorul i-a spus că ar vrea să-l aibă rezident, dacă se decide să rămână și să învețe limba. Într-un final, a luat decizia de a rămâne, dar n-a fost deloc ușor. În Olanda, Pediatria este cea mai solicitată specializare, la rezidențiat fiind 20 de candidați pe un loc, urmată de Neurochirurgie, unde sunt 16 candidați pe un loc.

A reușit însă, iar acum face și rezidențiatul și doctoratul în același timp.

„Oamenii vor să le demonstrezi că poți să vorbești cu pacientul, că pacientul are încredere în tine și că vrea ca tu să fii doctorul lui. Noi ne petrecem cea mai mare parte a timpului operând, doar că nu asta este esența. Suntem unul dintre cele mai mari centre de tumori cerebrale din Europa și punem foarte mult preț pe relația cu pacientul care trebuie să fie foarte strânsă, în sensul încrederii. Pacientul trebuie să înțeleagă și să aibă încredere în medici lui toți. Ești dator să explici pacientului și să-l faci să înțeleagă absolut tot ceea ce urmează să se întâmple, mai ales în Neurochirurgie unde, dacă ajungi să te operezi, urmează ca totul să se schimbe fundamental”, explică Victor.

A învățat în Olanda să se aplece cu respect asupra pacientului și nevoilor acestuia.

„Noi avem o vorbă: «pentru tine, ca medic chirurg, este încă o zi la serviciu, pentru pacientul tău, operația este cea mai importantă zi din viața lui». Nu trebuie să te comporți ca și când ai încă o zi la muncă, ci trebuie să te comporți cu același respect pentru faptul că este cea mai importantă zi din viața pacientului tău. Nu poți să transformi Neurochirurgia într-o meserie pe bandă rulantă unde să facem producție. Evident, este important să operezi mult, dar este important și să te apleci cu respect asupra importanței pe care o are ziua respectivă în ceea ce înseamnă viața pacientului. Altfel, dacă nu faci asta, ai greșit o parte din vocația fundamentală, un principiu esențial al funcției de medic și al motivului pentru care ești pus acolo”, spune Victor Volovici.

Și-a adus și el contribuția la munca din spitalul la care este angajat. I-a învățat pe medicii cu care lucrează tehnica suturării vaselor mai mici de un milimetru și, astfel, au ajuns să facă operații de bypass cerebral care se fac în destul de puține locuri din lume.

”La un bypass trebuie să te pregătești pentru cea mai rea situație. Trebuie să pornești de la ideea că nu există nicio garanție că ceea ce o să găsești în intraoperator seamănă cu ceea ce crezi sau speri tu că este acolo”, spune Victor, care a realizat, împreună cu echipa, zece operații de bypass cerebral până acum.

Tânărul sibian face parte dintr-o echipă de medici pe care-i preocupă viitorul neurochirurgiei vasculare. Întrucât medicina a evoluat, iar cazurile ușoare pot fi rezolvate fără operație, e foarte greu să mai găsești tineri care să-și dorească să lucreze în acest domeniu. Aici nu mai există cazuri de începători, iar un medic aflat la început de drum, rareori își dorește cazuri extrem de complicate pe care e posibil să nu reușească să le rezolve.
În aceste condiții, medicina mondială are o provocare: care să fie noua paragigmă de învățare. Cum să fie pregătiți medicii pentru aceste provocări cărora ar trebui să le facă față.

Specialiștii au însă și o altă provocare: cum să rezolve sutura vaselor mai mici de 0,5 milimetri.

„Există un tip de bypass care nu se face încă deloc. Super microchirurgie se numește – vase sub 0,5 milimetri, vasele care sunt pe fața anterioară a trunchiului cerebral. Niște vase la care este foarte greu de ajuns și care sunt foarte greu de suturat pentru că, fiind sub 0,5 mm, e incredibil de complicat. Practic, sub creier trebuie să operezi vase sub 0,5 mm. Din punctul meu de vedere, pentru viitorul îndepărtat acesta este lucrul pe care aș vrea să-l fac împreună cu ceilalți pentru că există o patologie de neurochirurgie vasculară pe care nu o putem rezolva. Apare la oameni tineri, se numesc anevrisme fusiforme de arteră bazilară, care au o prognoză aproape la fel de proastă ca și cancerul cerebral. Este o boală benignă care apare la oameni tineri și pe care nu o putem rezolva cu nimic din ceea ce avem acum. Ăsta ar putea să fie viitorul și se fac cercetări în acest sens”, mai spune Victor.

L-am întrebat care este cheia succesului unui medic tânăr într-un spital mare din Europa și spune că nu există o rețetă.

„După rezidențiat, trebuie să demonstrezi că ești la fel de valoros și singur, așa cum ești cu echipa, și trebuie să demonstrezi că poți să zbori cu stolul și nu doar de capul tău, făcând piruete. (…) Lucrul pe care îl apreciază cu adevărat străinii nu este neapărat genialitatea, dar caută să te apleci cu seriozitate asupra unui subiect, să-l tratezi fără superficialitate, fără fușereală. Nu există neapărat o rețetă corectă pentru că fiecare e foarte important să se dezvolte așa cum este el. Nu trebuie să te schimbi. (…) Nu le plac neapărat starurile, un om care face tot. În ziua de astăzi, vă spun sincer, nu mai există un One Man Show. Timpul lor a trecut, nu mai poți să fii tu o insulă și toți oamenii din jurul tău să plutească în derivă pentru că tu ești șeful. E vorba de lucrul în echipă și lucru în echipă nu înseamnă ipocrizie și nici nu trebuie să-l placi pe cel cu care lucrezi, dar trebuie să fii în stare să lucrezi bine cu el”, spune Victor, care, cel puțin deocamdată, nu aree de gând să revină definitiv în România.

Ad