Editorial 19.06.2017

Vacanța

Îmi aduc aminte că toată copilăria mea, cam pe vremea asta, cântam cu toții A venit vacanța, cu trenul din Franța”. Nu știu de ce. Nu cred că am știut vreodată. Imi aduc aminte însă de sentimentul de bucurie nesfârșită care ne cuprindea pe toți în ultimele săptămâni de școală, atunci când ne gândeam cu jind la vacanța de vară. E drept că nu am mai auzit copii cântând același refren ce mi-a marcat mie copilăria, dar cred că bucuria copiilor care intră în vacanță este aceeași și acum ca și atunci.

De ce o fi oare atât de așteptată vacanța mare? Cred că din cauza sentimentului de libertate pe care-l dă tuturor, nu doar copiilor. Cred că este, de asemenea, vorba despre relaxare. Copiii nu mai au teme, nu mai sunt stresați, nu mai primesc note și evaluări, nu mai trebuie să învețe de pe o zi pe alta zeci de lucruri, indiferent cât de obosiți sunt, nu mai trebuie să stea cuminți în bancă, să închidă gura, să răspundă doar dacă sunt întrebați și, chiar și atunci, doar dacă au ridicat mâna în prealabil și au primit permisiunea de a vorbi.

Vacanța mare este un luuung șir de „materia preferată”. Fiecare copil are, la un moment dat, o materie preferată. Fie că-i plac informațiile pe care le primește, fie că-i place profesorul, fie că-i place ceea ce face sau modul în care se face, copilul îți spune repede: „Aceasta este materia mea preferată”. Nu-i este greu să învețe și așteaptă cu nerăbdare orele respective. Așa e vacanța mare: fiecare oră este așteptată cu nerăbdare, fiecare nouă aventură este captivantă.

Vacanța mare este așteptată și de părinți. Chiar dacă nimeni nu are trei luni de concediu cât durează efectiv vacanța, lipsa temelor, a orarelor, a ghiozdanelor, a repetițiilor, a meditațiilor, a alergăturii îi face și pe mulți dintre părinți să se simtă în vacanță. E drept că multora le este dat programul peste cap, că trebuie găsite soluții pentru supravegherea copiilor, mai ales a celor ce nu pot fi lăsați singuri în casă, dar, chiar și așa, în vacanța copiilor, și părinții încetinesc ritmul. Este, dacă vreți, un fel de pre-concediu.

În vacanța de vară, posibilitățile sunt infinite. Că pleacă la bunici, în tabără, la munte sau la mare, în străinătate sau că stă în fața blocului sau chiar în casă citind o carte de aventuri, copilul care vrea să se distreze va trăi din plin experiența verii. Alături de el se vor bucura de căldură, de aer, de soare și de relaxare și părinții sau toți cei care-i sunt în jur.

La început de vacanță vă doresc tuturor, copii și adulți, să aveți o vară frumoasă, plină de aventuri!

Diana Stancovici

Ad