Editorial 23.10.2017

Lipsa de empatie

În acest octombrie cu zile lungi și calde, scena publica s-a aglomerat de teme fierbinți. De la PSD, Dragnea și jocul de-a miniștrii, am ajuns la impozite noi pentru a cârpi deficitul bugetar. Degeaba apar semnale de îngrijorare de ani de zile despre creșterea economică bazată pe consum și lipsa de investiții. Continuăm să pedalăm pe creșterea economică.

Banalizarea acestei fețe hâde a răului ne-a transformat în ființe insensibile.

Un scandal sexual la Hollywood a declanșat un val de amintiri dureroase pentru femeile implicate în cazurile de hărțuire sexuală. Campania a prins și în România, unde unele doamne și domnișoare au avut curajul să își povestească experiențele neplăcute. Valul de destăinuiri a luat proporții neașteptate. Deseori barometrele de opinie ale institutului național de statistică arătau probleme sociale serioase în România. Volumul de hărțuiri sexuale depășește cu mult așteptările. E un fenomen oribil, în care victimele sunt blamate social, iar bărbații încurajați.

Recent o minoră a fost maltratată și violată de tatăl ei în România. Agresorul e cercetat în libertate, iar victima locuiește în același domiciliu.

Acum un an de zile o altă minoră a fost violată de șapte tineri. În ciuda faptului reprobabil, comunitatea rurală a acuzat victima de comportament indecent, provocare și că le afectează destinul celor șapte violatori.

Ce se întâmplă cu societatea românească? De ce sunt blamate victimele și e manifestată atâta toleranță față de agresori. De ce hărțuirea sexuală e considerată acceptabilă în societatea românească?

Un răspuns la îndemână e lipsa de empatie. Avem dificultăți serioase în a avea sentimente umane simple ca mila, compasiunea și înțelegerea celorlalți. Lipsa de empatie combinată cu ipocrizia dau naștere unui amestec de condiții sociale distrugătoare.

E absurd că ne definim ca un popor creștin, dar uităm de valorile creștine de bază. Nu există scuze pentru un comportament de agresor al celui slab. Ideea că o femeie „și-o caută”, „e indecentă”, iar abordările libidinoase și agresiunile sexuale sunt o urmare a unei logici sociale românești e șocantă.

Nu putem încuraja morala prin acțiuni ca cea a Coaliției pentru Familie și să tratăm cu indiferență sau bătaie de joc hărțuirea sexuală a femeilor din România. Dacă morala la care facem apel tolerează agresiunea, sau mai rău o încurajează, atunci ne-am ales niște repere complet greșite.

De ani de zile institutul național de statistică ne informează cu barometre de opinie că bărbații români consideră că violul poate fi justificat.

Ne amintim și afișăm ostentativ iubirea și admirația pentru femei la începutul primăverii. În restul timpului le amintim că noi bărbații dominăm societatea, iar barbariile noastre trebuie înțelese. Că așa suntem noi bărbații.

Ironia face ca în România femeile să fie majoritare față de numărul bărbaților.

 

Ad