Frunza fără ram

Săptămâna aceasta „am hoinărit” cu privirea pe meleagurile turistice din zonele apropiate Sibiului, din dorința de a vă sugera eventuale trasee de călătorie pentru zilele de concediu pe care unii dintre dumneavoastră le mai aveți. Ceea ce m-a impresionat plăcut a fost faptul că marile obiective turistice, gen castelul Bran sau cetățile dacice au integrat alături de ele alte zeci de obiective mai puțin cunoscute, astfel încât promovarea se face la nivel zonal. Practic, administratorii au început să prezinte alternative de circuite turistice apropiate, astfel încât vizitatorul să rămână în zonă pentru mai mult timp. Automat, în aria respectivă s-au construit și câteva pensiuni pentru cazare, s-au creat alte modalități de a-ți petrece timpul acolo, iar economia locului are numai de câștigat. Și, slavă Domnului, inițiative să fie, pentru că cel puțin obiective create de natură, pe care să le alături unor destinații care deja atrag turiști, găsești la tot pasul, doar să ai puțin fler și să le pui în valoare cum se cuvine. Un bun exemplu în acest sens este ecoturismul care s-a dezvoltat în zona Băilor Tușnad, între județele Harghita și Covasna, unde sunt propuse o serie de circuite spre Lacul Sfânta Ana, spre „apa roșie” specifică munților vulcanici, spre „mofeta” sau rezervația naturală „Piatra șoimilor” ori către „drumul apelor minerale.” La fel, întrepătrunderea superbă între vestigiile istorice ale cetăților dacice, cu castelele medievale, mânăstirile, peisajele montane și relicvele „dinozaurilor pitici ” în Țara Hațegului – Geoparcul dinozaurilor. Multe alte zone le puteți descoperi la paginile 8-9, într-un articol unde se regăsesc idei de călătorie și vacanță la îndemâna sibienilor. Ceea ce este însă cel mai grav în România, desigur, sunt drumurile. Avem șosele absolut primitive către multe dintre minunile țării noastre, precum cele din zona Maramureșului sau Bucovina. Este inadmisibil să parcurgi cu trenul 300 de kilometri în 12 ore sau chiar mai mult, în condițiile în care în alte țări ale Uniunii Europene, gen Franța, Germania, Spania, sunt trenuri care circulă cu peste 300 de km la oră, distanța de aproape 600 de km dintre Barcelona și Madrid, parcurgându-se în numai două ore și jumătate. Și tot o problemă a turismului românesc este și litoralul. Acolo, autoritățile nu reușesc să pună în aplicare soluții pentru ca plajele românești să nu se mai îngusteze alarmant, de la an la an, în vreme ce state vecine precum Bulgaria și Grecia au rezolvat deja astfel de probleme. Trăim într-o țară absolut fascinantă, cu spectacole ale naturii la tot pasul și este îmbucurător că demersurile organizațiilor și universităților, prin proiecte europene, încep să schimbe ceva în bine în multe locuri din țară. Din păcate, marele minus pentru toate aceste „frunze” promovate ca brand de țară, este lipsa intensă a „ramurilor” care să le susțină.