Editorial 5.12.2016

Delir demagogic

Ziua națională a României nu e doar o defilare militară însoțită de porțiile de fasole cu cârnați și iluminatul orașelor de sărbători. 1 decembrie e, din păcate, un prilej de delir demagogic, de discursuri pompoase cu gândul la alegerile din 11 decembrie și multă, prea multă ipocrizie.

Pe umerii soldaților români se cațără politicienii spunând nimicurile lor fade. E la fel de trist ca circulara Ministerului de Externe maghiar ce a cerut în mod absurd diplomaților unguri să absenteze la Ziua Națională a României. E ciudat că noi avem nevoie de o zi specială să fâlfâim tricolorul, așa cum avem nevoie de Crăciun să facem daruri sau de Mărțișor să ne iubim femeia.

Patriotismul e un cuvânt utilizat intens de populiști la ceremonii. Când îți iubești țara și cetățenii, atunci nu ai nevoie de șabloane verbale. Dacă îți iubești țara, în primul rând, nu o furi. Un președinte al Senatului care confundă patriotismul cu sabotarea înzestrării Armatei, e un caz clinic de măgărie sub scuza iubirii patriei.

Partidele se înghesuie să ne propună diverși indivizi ca reprezentanți ai poporului, infractori condamnați, demagogi și mincinoși. Cei ce se înfășoară cu tricolorul sunt aceiași cetățeni ce se prevalează de demnitatea publică pentru „tratamente speciale” cu scaun moale și girofar.

Această vacanță de cinci zile e și pauza pe care o campanie electorală anostă o solicita cu insistență. PNL-ul face tot posibilul să piardă aceste alegeri. Cu liderii lor sprijinind ușile DNA-ului, cu episoadele penibile de la alegerile locale: Ludovic Orban, Cherecheș, Marian Munteanu, Mircia Gutău, virajul în brațele PSD-ului pentru armonie și nevoia „de stabilitate politică”, devine previzibil. PSD-ul, alături de aripile sale curentate, ALDE și PRU, vând patriotism pe pâine. De la teme insipide până la „străinii ce ne exploatează”, mesajele acestea tâmpe ne ocupă aiuritor mințile noastre.

Românii sărăcesc, deși România devine mai bogată. Institutul Național de Statistică spune că un sfert din cetățenii acestei țări trăiesc în sărăcie. 35% dintre tinerii între 14 și 35 de ani sunt săraci și foarte săraci. Milioane de români nu au apă, dorm în frig și deseori morți de foame. Decalajul dintre Transilvania și restul țării este uriaș și se accentuează. Acestă diferență colosală de trai și venituri e spartă doar de Capitală. Bucureștiul trăiește în bula lui proprie fără contact cu Botoșaniul și Gorjul.

Serbăm pe 1 decembrie unirea simbolică a provinciilor istorice, dar statul român e azi o entitate de structuri atomizate, disperate și lipsite de speranță. Realitatea acesta cruntă a României, dincolo de televizor și microfoane, e cea care ar trebui sa ne îndemne la acte de renaștere națională.

Vorbele goale nu toarnă asfalt în gropi și nici nu satură flămânzii. În acest an populația echivalentă a Bistriței Năsăud a părăsit țara de atâta bine! Dacă fâlfâim steagul din dragostea de țară ar trebui să ne amintim cum stăm și să nu ne mai mințim singuri cu atâta pasiune.

Ad