Editorial 7.04.2017

Agonia empatiei

La mijlocul secolului XX, televiziunea își intră în rolul de canal de comunicare principal în Statele Unite. Fostul general comandant al forțelor aliate și viitor președinte Dwight Einsenhawer își facilitează propagarea mesajului prin intermediul televiziunii. Însă în același interval de timp, un alt politician american – Richard Nixon, folosește ecranul TV pentru a elimina suspiciunile unor donații ilegale ce îi subminau credibilitatea. Cum ar spune cetățeanul român despre un fenomen comun și cunoscut, vorbim de trafic de influență și mită. În România secolului XXI, după eforturi considerabile de democratizare și conectare instituțională la valorile europene batem câmpii cu grație. Primarii și parlamentarii se plâng de o salarizare insuficientă. Asta în timp ce aproape jumătate dintre salariații din România nu au 300 de euro salariu. Conflictul de interese, o mizerie ce a contorsionat bunul simț elementar, e ținta unei inițiative legislative parlamentare. După ce sute de mii de români au ieșit în stradă împotriva dezincriminării actelor de corupție, politicienii fac pe nedumeriții. Dacă îi ascultați pe miniștri va răzbate o notă fals naivă despre această “nedreptate”. Vai cum e posibil ca un politician corupt și condamnat să nu aibă dreptul la demnități publice?

Au folosit toate stratagemele de comunicare pentru a induce nuanțe de gri sub sintagma “doar am furat bani publici, nu am dat în cap la oameni”.

Banii publici, bun al întregului popor în jargonul societății socialiste sunt cei din care statul român va plăti 80 de milioane de euro companiei de drumuri ce ne-a construit autostrada surpată. Acea autostradă finalizată în grabă pentru ca prim-ministrul Ponta să taie pamblica pentru a câștiga capital politic în competiția electorală cu Iohannis.

Banii publici sunt mereu motivația pentru a intra în politică. Dorința de a aduce bunăstarea cetățenilor, de a consolida statul român sunt doar afirmații ce ascund lăcomia clasei politice. Empatia pentru cei de lângă noi, modificarea unor aspecte sociale negative nu se regăsesc niciodată în acțiunea politică principală.

Deseori spunem că avem politicienii pe care îi merităm. PSD e la putere având majoritatea voturilor românilor. Rămâne să tragem concluzia că nepăsarea și egoismul au înlocuit dragostea creștină din spiritul poporului român?

Ad