Editorial 15.05.2017

Fost-ai lele, cât ai fost

Altă vorbă românească, din cele care concentrează în doar câteva cuvinte moartea speranţei la români.

Nu e vorba aici de nădejdea Învierii, a marii milostiviri a Mântuitorului pentru fiecare păcătos, pe care-l aşteaptă cu braţele deschise, sau de nădejdea în acoperământul Maicii Domnului peste România, nădejde care se păstrează nemuritoare în spaţiul sacru al românilor. E vorba de speranţa că în cele zilnice, lumeşti, va mai fi cândva vreo rânduială. De aceea suntem şi atât de greu de supus, greu de anticipat, greu de condus, mai ales pe căi străine firii. Iar fiecare nou chelteu de „politicieni” puşi în fruntea bucatelor, la fiecare 4 ani, cu mână securistă, cu mână mafiotă, sau cu amândouă mâinile ţinute de coate de marii „prieteni” ai României, care nu pot dormi de grija noastră, demonstrează că cei care apucă la vârful piramidei (în loc să ajungă acolo, ceea ce este o mare diferenţă) nu cunosc poporul pe care-l conduc şi rânduielile străbune. Străbune, adică lăsate nouă de înţelepciunea strămoşilor ca bune!!!

Nu-i de mirare că, indiferent cine se află la putere, punctează eşec după eşec şi se încurcă în propriile-i nimicnicii ca în sârmă ghimpată. Iată un exemplu concludent, din milioanele de exemple de „orbul găinii” la vârf.

A spus părintele Arsenie Boca: „În mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă!” Gândul statului român de a susţine creşterea şi educarea copiilor este unul drept, doar că TOŢI copiii României au acelaşi drept la acest gând drept! Nu unul creşte pufos, hrănit cu vată de zahăr, ca să parafrazez o penibilă reclamă tv, iar altul cu ştevia din fundul curţii, deoarece aşa vrea muşchiul de politician, că nu cu mintea a elaborat el legea. Iar dacă vrei să previi deturnarea banilor de către părinţi iresponsabili, bagă niţică viziune şi reconsideră ceea ce a fost bun cândva pe bani pentru copii: învăţământ gratuit, manuale sănătoase şi noi-nouţe pentru fiecare copil, încă din prima zi de şcoală, rechizite accesibile pentru tot necăjitul, dascăli excepţional pregătiţi, laboratoare de fizică, de chimie, de lingvistică, biblioteci şi cabinete medicale excepţional dotate şi multă dragoste pentru generaţii întregi de copii. Din osânza aceasta trăieşte şi azi România! Mă uit cu milă la ministreasa încurcată în defecţiunile legii ca în sârmă ghimpată şi umplută de sânge la televizor pentru gândul bun de a îndrepta o lege care împarte copiii României în „mizeri şi bogaţi”. Poate ar fi mai simplu să pună capăt aberaţiei, să afle câţi copii are România (cu adevărat !) şi câţi bani are la dispoziţie pentru ei (de la specialişti şi nu de la urechişti), ca să afle pe bune care-i este „plafonul” .

Ad