TIR cu masini

Eveniment 20.02.2014

Un TIR încărcat cu mașini s-a răsturnat la ieșirea din Șura Mică spre Sibiu

Un tir care transporta mașini noi în Belgia s-a răsturnat pe la intrarea în Șura Mică dinspre Sibiu, în afara părții carosabile.Se pare că șoferul TIR-ului a încercat să evite coliziunea cu un microbuz care a intrat pe contrasens. Potrivit polițiștilor, nicio persoană nu a fost rănită. Tirul era încărcat cu 7 mașini tip Duster, produse la Uzina de la Pitești. 

 

Șoferul autotrenului abia pornise la drum de la sediul firmei care distribuie autoturisme din localitatea Șura Mică când înainte de a intra pe autostradă s-a răsturnat într-un șanț. Acesta a încercat să evite impactul cu un microbuz care a intrat pe contrasens, pe banda sa de mers. “Un microbuz a trecut de axul drumului, noi veneam din partea cealaltă și a tras dreapta cât de mult a putut și a prins șanțul și s-a răsturnat. Nu sunt pagube mari, mașinile încărcate vor putea fi recuperate, numai cât s-a înclinat camionul.a declarat Călin Popa, șoferul de rezervă al TIR-ului

Polițiștii au făcut verificări la fața locului și l-au testat pe șofer cu aparatul etilotest, rezultatul fiind însă negativ. „Pe drumul județean 106 B, la intrarea în localitatea Șura Mică, șoferul unui ansamblu TIR încărcat cu autovehicule a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în afara părții carosabile. În urma acestui accident rutier nu au rezultat victime.a declarat Anca Bloanca, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu

 

Cele 7 autoturisme Dacia Duster ar fi trebuit să ajungă la un parc auto din Belgia. 

IMG_4274

Sport 20.09.2014

Test luat cu brio : HC Sibiu 28-23 Minaur Baia Mare

IMG_4274Componenţii HC Sibiu au luat cu brio lucrarea de recapitulare privind handbalul maramureşean. Jucătorii conduşi de Matei Damian au învins cu puţine ore în urmă pe Academia de Handbal Minaur Baia Mare, scor 28-23. Ei au demonstrat încă o dată că au învăţat multe din trecut, şi nu au mai repetat greşelile făcute atunci. Partida din Sala Transilvania a avut o desfăşurare total diferită faţă de ultima întâlnire, sibienii aflându-se la timonă în majoritatea timpului.

Gabriel Şofronici a fost excelent în poartă, apărarea s-a achitat bine de sarcini, iar Radu David, Dorin Purcărea, Cosmin Demian şi Bogdan Rău au fost în mare formă. Astfel, restul a venit de la sine şi echipa noastră şi-a luat revanşa. Primele zece minute au fost echilibrate, iar apoi totul a mers în favoarea Sibiului, care nu a lăsat nici o clipă impresia că ar putea pierde jocul. S-a intrat 15-11 la pauză pentru roş-negri.

Repriza secundă a început cu o paradă Şofronici, continuată de o eliminare de două minute pentru Rău şi gol Robert Micloş. Next, o nouă paradă pentru goalkeeper-ul sibian, un nou gol al lui Micloş, şi abia dintr-un şapte metri au înscris şi oaspeţii. Apoi, au urmat peste zece minute fără ca băimărenii să înscrie, portarul gazdă şi defensiva sa închizând toate “rutele de acces”. S-a ajuns la 20-13 în favoarea echipei de pe malul Cibinului. Chiar dacă Matei Damian a schimbat din titulari şi a rulat aproape toată echipa, meciul a continuat în aceeaşi direcţie. În min.53, avansul a rămas la şapte lungimi, 25-17. Pe final, maramureşenii au venit mai aproape până la 23-28, dar nu au putut mai mult şi HC Sibiu şi-a trecut în palmares a doua victorie din tot atâtea posibile.

Scorul putea fi mult mai mare în favoarea handbaliştilor din Sibiu, dar ofensiva a ratat mult prea mult din poziţii foarte bune. Lucru nepermis şi care îi poate costa pe sibieni în viitor dacă nu îşi vor îmbunătăţii procentajul ocazii-goluri. HC Sibiu – Cosmin Demian, Radu David, Florin Ramba, Gabriel Şofronici, Kazimierz Novacovschi, Bogdan Rău, Robert Micloş, Dorin Neamţu, Răzvan Istrate, Iulian Stoian, Andrei Iliuţ, Alexandru Tolciu, Răzvan Bogdan, Dorin Purcărea, Raul Muntean, Iulian Grozav şi Bogdan Verza, antrenori Matei Damian şi Nicolae Ştefan. Pentru sibieni urmează o deplasare foarte dificilă la Turda în faţa trupei gazdă, Potaissa. Disputa va avea loc în 27 septembrie, şi se anunţă teribil de grea pentru handbaliştii noştri.

Editia tiparita : 292

eduard grosu1

Sport 19.09.2014

Participare record la Campionatul Mondial de Ciclism : 10 ciclişti romani, dintre care doi care au fost şi la Turul Sibiului

andrei nechitaRomânia va avea zece reprezentanţi la Campionatul Mondial de ciclism pe şosea : opt la masculin şi doi la feminin. Andrei Nechita, Oleg Berdos, Eduard Grosu, Serghei Tvetcov, Andrei Voicu, Sebestyen Szabolcs, Lucian Buga, Emil Dima, Lavinia Rolea şi Marike Tache sunt sportivii care vor încerca să se facă remarcaţi la un nivel foarte mare. Este un număr record de “rutieri” ce vor fi îmbrăcaţi în galben, roşu şi albastru, performanţă excelentă pentru ciclismul românesc. Dintre aceştia, doi au fost prezenţi şi la Turul Ciclist al Sibiului 2014 : Oleg Berdos şi Eduard Grosu. Primul a avut o comportare deosebită, îmbrăcând la final tricoul roşu de cel mai bun român al concursului, pe când al doilea a fost un om de echipă util pentru formaţia tricoloră. Campionatul Mondial pe şosea se află la cea de-a 81-a ediţie. Evenimentul va avea loc în perioada 21-28 septembrie. Optzeci de ţări şi un buget de 14 milioane de euro s-a investit pentru organizarea întrecerii. Competiţia se va desfăşura în localitatea spaniolă, Ponferrada. Se anunţă un turneu pe cinste, şi o oportunitate gigantică pentru cicliştii noştri. „ Mă bucur mult că am gasit sprijin din partea cluburilor în situaţia financiară dificilă prin care trecem. Cred sincer că avem cea mai puternică echipă natională din istorie. Cu puţin noroc, putem obţine nişte rezultate de excepţie. Tvetcov, Grosu si Buga sunt niste sprinteri foarte valoroşi. Daca plutonul va fi compact până spre final, avem asadar şansa unor performanţe de top! ”, a declarat Carol Eduard Novak, preşedintele Federaţiei Române de Ciclism.

oleg berdos1
Oleg Berdos
andrei nechita
eduard grosu1
Tour of Alberta, 2013

Editia tiparita : 292

IMG_4504 site

Dragoș Buhagiar: Cred că cel mai periculos lucru la noi este vanitatea. Poți fi cel mai bun azi și mâine să nu mai fii

Scenograful Dragoș Buhagiar s-a impus în peisajul teatral sibian prin crearea scenografiei pentru spectacole precum Hamlet, Breaking the Waves, Felii, Turandot, Călătoriile lui Gulliver sau Oidip, iar în această perioadă semnează scenografia piesei Marat/Sade, ce va avea premiera în luna octombrie. Absolvent al Academiei de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, a câștigat pe parcursul carierei numeroase premii și distincții în țară și străinătate, din palmaresul său făcând parte și 6 premii UNITER. Artistul a acceptat să vorbească pentru cititorii Sibiu 100% despre performanță, viziune scenografică, echilibru și amprenta copilăriei în devenirea sa.

Sunteți unul dintre cei mai premiați scenografi din România, astfel încât ar fi interesant de cunoscut de către public modul în care dumneavoastră definiți și vă raportați la performanță….

Sincer, pentru mine decorațiile n-au fost niciodată o preocupare, mai degrabă sunt niște accidente, hai să le spunem fericite. Din punctul meu de vedere, ele au fost mai folositoare pentru teatrul în care am lucrat, pentru că în moementul acesta socio- politic dur, capitalismul acesta turbat în care trăim, teatrele sunt subvenționate de primării, de consilii locale și atunci aceste confirmări sunt mai degrabă niște atuuri pentru directorii și instituțiile respective. Eu de mic am știut că decorațiile sunt periculoase, pentru că te pot clătina un pic. Azi sunt, mâine nu sunt. Cred că cel mai periculos lucru la noi este vanitatea, este catastrofală. Chestia asta cu competitivitatea și aceste remarce gen „cel mai bun”, „cea mai bună”etc., pe mine mă sperie. Poți fi cel mai bun azi și mâine să nu mai fii, astea sunt niște chestii îngrozitor de relative, care hrănesc un fel de statuie.

Ce calități considerați că trebuie să aibă un scenograf pentru ca piesa să aibă succes?

E obligatoriu ca în primul rând scenograful să fie atent la text, apoi să fie foarte atent la conceptul regizoral, daca el există și să se raporteze foarte bine la scena pe care lucrează și la trupa cu care lucrează, asta în vederea conceperii costumelor. Și nu în ultimul rând trebuie să fie un bun tehnician. E obligatoriu ca un scenograf să știe să își proiecteze decorurile sau obiectele cu exactitate. Până la urmă, toate gândurile, mai mult sau mai puțin poetice, se rezumă la niște planuri desenate îngrozitor de inginerește.

Reveniți la Sibiu la anumite intervale, premiera la care lucrați în prezent, Marat/Sade, fiind a douăsprezecea colaborare cu Teatrul Radu Stanca. Ce vă atrage aici, prin ce este reprezentantiv teatrul din Sibiu?

Teatrul din Sibiu e un teatru performant, un teatru care a fost ridicat de actualul manager, Constantin Chiriac, prin muncă. Adică nu e un teatru ridicat artificial. Un teatru nu se ridică așa, îl iei de urechi și îl ridici. Sunt ani de zile în care ai un gând, ai un concept, o viziune, nu numai asupra textelor, dar și asupra trupei. E complicat și atunci sigur că mă interesează să revin în spațiile în care simt că e nevoie de mine și unde lumea e preocupată nu neapărat de performanță, ci să facă serios teatru. Aici se face serios teatru, o trupă tehnică foarte bună și ateliere foarte bune, o atmosferă favorabilă actului de creație.

Care considerați că este limita până la care se pot face sacrificii atunci când lupți să îți îndeplinești cel mai mare vis?

Păi se pare că eu nu am nicio limită, mi-am sacrificat și familia până acum. Cred că o să revizuiesc un pic atitudinea asta. E greu să vorbești despre limite în artă, nici nu vreau să exagerez, dar nici să minimizez, eu nu m-am gândit nicodată la limite în niciun sens și în nicio direcție.

Considerați că un om este menit să vină pe lume chiar și numai pentru a realiza un singur lucru, dacă acesta este grandios, nemaifiind necesară împlinirea și pe alte planuri? Vă întreb asta pentru că sunteți artist, iar arta se știe că este o pasiune care consumă…

Da, eu cred că pentru oamenii care au fost înzestrați cu ceva, poate că discutăm și de un tâmplar sau un croitor, nemaivorbind de un artist, e de ajuns. S-ar putea să fie de ajuns.

Care ar fi echilibrul pentru Dragoș Buhagiar?

Echilibrul ar fi, probabil, o femeie care să mă ia exact așa cum sunt și să reușească să înțeleagă că îmi iubesc foarte tare meseria pe care mi-am ales-o.

Dar refugiul, oaza de liniște?

Oaza de liniște… eu mi-aș dori să fie o familie, dacă s-ar putea.

Ați declarat că vă place ca în meseria dumneavoastră să lăsați urme asupra oamenilor cu care lucrați, spunând că nu sunteți genul de artist care vine, își face treaba profesionist, dar impersonal, după care își ia banii și pleacă. Ține de educație sau de un mod de a fi?

Mie mi se pare că asta cu lăsatul urmelor, eu am curajul să spun, și nu e vanitate, că procedez așa, pentru că am crescut niște scenografi, nu unul, chiar vreo 3-4, cărora le-am oferit foarte mult din timpul meu și pe care chiar i-am învățat cu mare drag. Cred că, dacă sunt germeni de talent și dorință de a face bine lucrurile, atunci trebuie puși în situații în care să arate că sunt în stare. Întotdeauna e loc pentru toată lumea, deci trebuie să le dăm șanse oamenilor de a face ceva.

Ar putea fi această implicare reală – aplecarea cu căldură asupra oamenilor cu care lucrezi – remediul pentru a ne feri de dezumanizarea promovată astăzi într-o Românie în care angajații luptă pentru pentru supraviețuire și cât mai mulți bani?

Da, pentru că de fapt am observat că pe toți ne interesează banii, n-are rost să fim ipocriți, trebuie să trăim și să trăim cât mai decent, dar am descoperit că sunt colegi în jurul meu, care în afară de bani vor să și facă bine la locul de muncă și atunci nu le trebuie decât un impuls ori să le creezi un cadru în care să se întâmple acest lucru.

Cum s-a imprimat toposul natal, curgerea Dunării, asupra personalității dumneavoastră?

Cu siguranță Brăila există undeva foarte adânc în corpul meu, dar mai degrabă cred că nu numai spațiul, ci și mixtura asta foarte ciudată a strămoșilor mei ( N.red – Bunic din Malta, bunică din Grecia și altă bunică din Bulgaria). Probabil că toți au venit cu câte o genă. Eu am fost foarte iubit de bunici și am beneficiat de o copilărie fericită. Iar foarte multe lucruri pe care le-am făcut ulterior în carieră au fost relaționate cu momente din copilăria mea, de la lumea obiectelor până la lumini și sunete, deci am folosit în spectacolele mele foarte multe impresii din copilărie.

Cine a avut cel mai important aport în devenirea dumneavoastră?

Cu siguranță, ambii părinți ai mei, și mama, și tata. Pentru că a fost un moment în existența mea în care a trebuit să fie luată o decizie. Decizia asta a venit când eu aveam 14 ani și a fost luată în sensul dorințelor mele. Am fost lăsat să plec departe de casă, la Liceul de Artă din Cluj, destul de departe, la 700 de kilometri de casă. Ai mei voiau să merg la matematică-fizică la cel mai bun liceu din Brăila. Eu le-am spus că nu pot, că nu simt, am urât matematica. Dar tu ce-ai vrea, m-au întrebat? Eu aș vrea să merg la liceul de artă. Unde? Păi am auzit că cel din Cluj ar fi cel mai bun. Și atunci s-a luat decizia că voi merge la Cluj. Acela a fost un moment crucial, o desprindere de comun acord. Deși au venit din exterior foarte multe sfaturi care erau împotriva acestui lucru, totuși părinții mei au avut curajul să facă acest lucru și au acceptat această variantă, până la capăt.

Cu ce se ocupau?

Agronomi amândoi, n-aveau nicio legătură cu arta.

Ați avut modele pe parcursul vieții, cine v-a inspirat în diverse planuri ?

Da, am avut modele, sigur. Primul meu profesor pe care l-am iubit extrem de tare și cu care am avut o relație aproape de tată și fiu și din păcate n-a apucat să mă vadă intrat la Academia de Artă – se cheamă Mihai Tofan, unul dintre cei mai importanți scenografi români, fost angajat al Teatrul Național, o personalitate care s-a impus puternic în anii 50 , în acea perioadă de reteatralizare a teatrului. Iar mai nou, când am deschis ochii pe teatru l-am iubit foarte tare pe Helmut Sturmer – care a fost un exemplu și inclusiv în ziua de azi e, nu numai de scenograf, ci și de om, de caracter, chiar și-a dedicat viața acestei meserii, e un exemplu de urmat.

Dacă un adolescent care dorește să fie artist citește acest interviu și ar avea nevoie de câteva recomandări din partea dumneavoastră, care ar fi 3 dintre acestea?

În primul rând , ar trebui să se gândească foarte tare cât își dorește să meargă pe drumul ăsta. Dacă constată că își dorește, cât timp din viața lui e dispus să sacrifice. După care, dacă chiar se hotărăște că vrea să facă meseria asta, atunci va trebui să se transforme într-un fel de burete, să se uite cu mare atenție la tot ce e în jur și să folosească anii de studenție realmente în folosul lui, pentru că asta rămâne perioada în care înmagazinezi informații și ai timp. Pe urmă începi să lucrezi și nu mai ai timp nici să te gândești cum ar trebui să treci strada.

Spre ce vă îndreptați, care este farul călăuzitor în carieră, în viață, la momentul actual?

În momentul ăsta mă interesează foarte tare să îmi reconsider mijloacele de lucru. Să zicem să sunt într-un fel în căutarea unui anumit tip de adevăr în scenă și prin asta înțelegem distrugerea construcției de tip teatral. Pe mine mă interesează dacă ce pun eu pe scenă spune, adică, dacă gândul merge mai departe, nu se oprește doar la nivel de decorații. Sunt împotriva decorurilor și a costumelor decorative, care nu au o evoluție cu personajul. Mie nu mi se pare că scenografia este un tablou și mă bucur eu de el ca scenograf, scenografia ar trebui să fie bună în cadrul acelui spectacol și acelui text. În momentul în care un decor poate fi bun pentru mai multe texte, deja am dubii…

Ați considera că n-ați trăit degeaba dacă…..

Aș considera că n-am trăit degeaba până acum. Să zicem că dacă s-ar întâmpla să dispar mâine, cred că nu îmi las ceva neîmplinit la ora asta.

robinet apa

Eveniment 19.09.2014

Blocurile din Avrig deconectate de la rețeaua de apă. Proprietarii trebuie să încheie contracte de furnizare

În această perioadă blocurile din Avrig sunt deconectate de la rețeaua de apă iar locuitorii sunt sunt obligați să încheie contracte de furnizare cu Societatea Apă Canal. Asta după ce în anul 2009, sistemul de apă și canalizare din oraș a fost preluat de către Apă Canal de la Gospodăria Orășenească. Până acum, mulți dintre oameni au refuzat să încheie contracte de furnizare însă odată cu demararea unui proiect de extindere și modernizare a rețelelor, reprezentanții societății le-a cerut oamenilor să intre în legalitate.
Până acum au fost debranșate de la apă cinci blocuri din oraș însă a fost reluată furnizarea apei după ce oamenii au încheiat contractele de furnizare a apei potabile așa cum prevede legea. De săptămâna viitoare vor fi deconectate însă și alte blocuri. “Noi i-am așteptat încă din luna mai să vină și să încheie contracte de furnizare. Le-am cerut oamenilor să intre în legalitate. Cei care nu au făcut-o până acum vor fi deconectați pe măsură ce lucrările avansează. Noi am demarat un proiect de extindere și modernizare a rețelelor de apă și canalizare în Avrig, în valoare de 8 milioane de euro iar acum a fost momentul ca toți cei care vor să beneficieze de aceste servicii să încheie contracte de furnizare, pentru a fi în legalitate.” a declarat Thomas Roth, purtător de cuvânt al Societății Apă Cana Sibiu
Același lucru se va întâmpla și la Mârșa, unde Societatea Apă Canal va începe furnizarea apei de la data de 1 octombrie. Și acolo cei care nu au încheiat contracte vor fi obligați să o facă.