Acum citesti:
Cum recunoaşteţi un copil abuzat?
Intreg articolul 3 minute de lectura

Cum recunoaşteţi un copil abuzat?

Acesta nu este un lucru în­totdeauna uşor. Mulţi copii au fost ameninţaţi, constrânşi sau amăgiţi de abuzatorii lor pentru a păcăli lumea. Temându-se de consecinţe, atât în cazul în care ar fi crezuţi sau nu, copiii consideră că cea mai bună cale este să nu spună nimic şi să nu facă nimic. Vor încerca să ascundă ceea ce li se întâmplă, uneori tocmai pentru a-şi proteja abuzatorul sau un alt membru al familiei. Ei se vor strădui din greu să ascundă faptul că sunt victimele unui abuz. Trebuie să ştim că unii copii abuzaţi nu înţeleg că experienţa lor este neobişnuită. Ei cred (uneori li s-a spus asta), că ceea ce li se întâmplă lor i se întâmplă oricărui alt copil, sau li se întâmplă lor pentru că sunt răi. Este posibil totuşi să existe unele indicii care ar putea să ne conducă spre ideea că un copil a fost abuzat: Semnalmente fizice: – semne repetate: zgârieturi, urme de bătaie, arderi, oase rupte, urme de muşcături – inflamaţii şi durere în regiunea anală şi genitală – aparenţe de neglijenţă: copiii care sunt îmbrăcaţi necorespunzător sau sunt lăsaţi singuri, care par subnutriţi sau flămânzi – graviditate – debilitate – infecţii recurente de tract urinar – încercări de sinucidere sau de auto mutilare – fuga de acasă – boli transmisibile sexual, incluzând negi şi afte genitale – neputinţa de a-şi controla ne­cesităţile, atât noaptea cât şi ziua – simptome cronice, cum ar fi dureri recurente de stomac sau de cap, care nu răspund tratamentului medical – schimbări legate de somn: coş­maruri, insomnii, refuzul de a dormi singuri – comportament agre­siv (inclusiv teroriza­rea altor copii). Semnalmente de com­portament: – schimbări inexpli­cabile în com­por­ta­mentul copilului – schimbări în ali­mentaţie: bulimie, ano­­rexie – reacţii de teamă faţă de deza­probarea părinţilor – comportament sexual explicit, inadecvat vârstei copilului – eşecuri şcolare – spălare sau îmbăiere excesivă – teama sau neîncrederea faţă de un adult din familie sau faţă de o persoană de un anumit gen – copilul poate manifesta rezistenţă în a sta cu cineva anume. Această listă nu trebuie privită ca fiind completă. Câteva din semnalmentele de comportament prezentate mai sus pot fi considerate normale în dezvoltarea copiilor, unele apărând şi din alte motive, cum ar fi lipsurile de tot felul. Totuşi, dacă oricare dintre aceste semnalmente sunt sesizate până la un anumit nivel, sau dacă apar mai multe dintre ele, atunci abuzul poate fi considerat o cauză posibilă. Patricia CHRISFIELD, Elena BELEţ Asociaţia „Romanafectus”

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.