deutsch laurentiu

Sanatate 8.09.2017

Interviu dr. Laurențiu Deutsch: Afecțiunile prostatei – simptome, tratament, prevenire

Mai mult de jumătate dintre bărbații cu vârsta peste 50 de ani suferă de afecțiuni ale prostatei, însă nu este exclus ca orice tânăr trecut de 15 ani să se confrunte cu probleme de această natură. Cum pot fi recunoscute simptomele și depistate bolile prostatei încă din fazele incipiente, dar și ce modalități de prevenire există ne spune dr. Laurențiu Deutsch, medic specialist urologie.


Ce este prostata?

Prostata este o glandă anexă a aparatului genital masculin.Dezvoltarea ei începe în luna a-III-a de viaţă intrauterină la feții de gen masculin.Are o secreţie exocrină, funcţia sa constând în îmbogăţirea şi fertilizarea lichidului seminal prin intermediul lichidului prostatic.

Cu ce simptome se confruntă bolnavii de prostată?

Polakiuria sau urinarea frecventă, la început nocturnă, iar apoi diurnă şi nocturnă; disuria sau micțiunea dificilă, urinarea cu efort, urinarea pornind ezitant cu jetul slab proiectat, intermitent; micțiunea imperioasă; hematuria sau urinarea cu sânge (micro sau macroscopică); piuria, cînd se supraadaugă infecţia; falsa incontinenţă urinară, datorată urinării „prin prea plin”.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni ale prostatei şi la ce categorii de vârstă predomină?

Adenomul de prostată sau Hipertrofia benignă de prostată este o tumoră benignă foarte răspândită, fiind considerată cea mai frecventă boală după cataractă. Etiologia este incomplet elucidată, cu toate că dependenţa bolii de vârstă se cunoaşte. Debutul real este microscopic, în jurul vîrstei de 45 de ani. În ce priveşte debutul clinic, peste 50% din bărbaţii peste 50 de ani au adenom macroscopic.Adenomul de prostată reprezintă 80% din bolile prostatei.
Cancerul de prostată este cel mai frecvent dintre cancerele aparatului urinar şi genital masculin. După vârsta de 50 de ani, acesta este cel de-al doilea tip de cancer ca frecvenţă la bărbaţi, după cel pulmonar şi este a treia cauză de deces, după cancerul pulmonar şi cel digestiv. Cancerul de prostată creşte exponenţial după 50 de ani: 1% la 40 de ani, 4% la 50 de ani, 12% între 60 şi 70 de ani și 60% după 80 de ani.
Prostatitele sunt leziuni infecţioase ale prostatei.Pot apare la orice vîrstă, însă de regulă după 15 ani. Simptomele prostatitelor sunt dominate de urinări frecvente si cu cantități mici, durere la urinare, arsură, usturime, urinare dificilă până chiar la retenție completă de urină cauzată de creșterea în volum a glandei. Poate apărea de asemenea febră și frison.

În ce măsură fiecare din aceste afecţiuni este tratabilă? Ce tipuri de tratament se recomandă? Care sunt posibilităţile de recidivă?

Evoluţia prostatitelor sub tratament antibiotic, antiinflamator şi alfablocant se face spre vindecare, în circa 70% din cazuri şi spre recidive, în 30%.
Adenomul de prostată beneficiază de tratament medical, însă cu respectarea unor criterii: să nu existe complicaţii vezicale de tipul tumori, diverticuli, litiază, iar reziduul postmicțional să nu depăşească 150 ml de urină. Tratamentul chirurgical este indicat în cazul ineficienţei tratamentului medicamentos, al retenției cronice incomplete de urină cu reziduu peste 150-200 ml de urină, patologie vezicală asociată, retenţie acută de urină.
Cancerul de prostată poate beneficia de tratamente hormonale ( castrare chimică sau blocadă androgenică), castrare chirurgicală bilaterală, radioterapie, chirurgie cu viză radicală (prostatectomie radicală), chirurgie paleativă, chimioterapie. Opţiunea terapeutică este aleasă în funcție de stadiul bolii, de statusul pacientului, de afecţiunile asociate etc. Referitor la șansele de vindecare a cancerului de prostată, răspunsul este variabil în funcție de stadiul bolii și de tipul histologic al tumorii. Însă, diagnosticat la timp, da , cancerul de prostată este vindecabil!

Cum este afectată capacitatea sexuală a bărbaţilor ce se confruntă cu boli ale prostatei?

Nu este un mit. Într-adevăr, afecţiunile prostatei și unele dintre tratamentele menţionate mai sus pot duce la disfuncţii erectile, respectiv tulburări de dinamică sexuală şi ejaculare retrogradă. Disfunctia erectilă sau erecțiile slabe sunt frustrante, dar vestea bună este că pot fi controlate și tratate.
Pentru bărbați este o problemă covârșitoare mai cu seamă pe plan psihic, cauzând depresie, anxietate. În aceste condiții, se impune consultarea specialistului.
Disfuncția erectilă reprezintă incapacitatea bărbatului repetată și persistența de a obține și/sau de a menține o erecție adecvată unui contact sexual.
Tratamentul poate consta în: • inhibitori de 5PDE (5 fosfodiesteraza)- grup major de substanțe ce contibuie la tratamentul D.E., •fitoterapie, •terapia injectabila, intracavernoasă, •terapia intrauretrală, •terapii invazive chirurgicale vasculare și protetice.

Există anumite categorii de bărbaţi care sunt mai expuşi riscului de îmbolnăvire a prostatei?

În primul rînd, bărbaţii vîrstnici sunt afectaţi, aşa cum am mai menţionat. Apoi, un factor important este rasa : cancerul de prostată este rar la japonezi şi, în general, în Asia, înregistrându-se numai 3-4 cazuri/100.000, însă este frecvent la negri şi la rasa albă 35-40 cazuri/100.000.

Influenţează stilul de viaţă şansele de declanşare a acestor boli? Cum pot fi prevenite afecţiunile prostatei?

Obiceiurile alimentare modifică incidenţa bolii în cadrul aceleiaşi rase. De exemplu, japonezii naturalizaţi în SUA dezvoltă mult mai frecvent cancer de prostată. De asemenea, alimentaţia bogată în grăsimi favorizează creşterea incidenţei bolii. Igiena alimentară, alimentele necondimentate, fără alcool sunt condiţii de dorit, precum și evitarea abținerii de la urinat – de exemplu, în timpul călătoriilor lungi. De asemenea, potrivit studiilor, regimul alimentar bogat în vegetale crude care conţin vitamine A, C şi E are efect protector.

Ad