Boala diareică acută este una dintre cele mai comune boli infecțioase din lume. În cazul copilului mic și al sugarului, este cea de-a doua afecțiune înregistrată ca frecvență, după infecțiile căilor respiratorii.Care sunt cele mai întâlnite virusuri responsabile de apariția acestei boli, cum se transmite și cum se tratează ne spune dr. Ioana Mătăcuță, medic primar în cadrul Spitalului de Pediatrie Sibiu.
Care sunt cauzele bolii diareice acute?
Boala diareică acută poate avea cauze infecţioase sau neinfecţioase. Dintre cauzele infecţioase, inclusiv toxiinfecţiile alimentare, amintim virusurile (cel mai frecvent implicate), bacteriile (responsabile de salmoneloze, dizenterie, infecțiile cu E.Coli, Campylobacter, Yersinia enterocolitică) şi, mai rar, paraziţii (de tip Giardia lamblia, ascaridioza şi altele) şi fungii (ciuperci precum Candida).
Cauzele neinfecţioase mai frecvente sunt reprezentate de greşelile alimentare (mai ales la sugar) – supraalimentație, diversificarea cu preparate necorespunzătoare, consumul unor alimente mai greu digerabile, intoleranţe alimentare (intoleranţa la proteina laptelui de vacă) şi alergii alimentare, boala celiacă şi, mai rar, de deficienţe imune, boală inflamatorie intestinală, boli endocrine, administrarea de medicamente (laxative).
Ce tipuri de virusuri sunt cel mai frecvent responsabile de apariția acestei boli?
Cele mai frecvente virusuri implicate în etiologia diareei acute infecţioase sunt Rotavirusul, Adenovirusul, Norovirusul şi, cu frecvență mai redusă, Norwalk virus și Calicivirus – corelate mai ales cu apariţia diareei în colectivităţi şi în asociere cu produsele piscicole.
Enterita cu Rotavirus- studiile arată că aproape toţi copiii sunt infectaţi cel puţin o dată cu rotavirus până la vârsta de 5 ani. Grupa de vârstă cea mai afectată este aceea a copiilor cu vârste între 4 luni şi 3 ani. Nou-născuții și sugarii mai mici de 3 luni au rate mai mici de infecţie, acestea evoluând, cel mai adesea, asimptomatic. Infecţia cu Rotavirus evoluează sezonier, fiind mai frecventă în lunile de iarnă şi primăvară. După o perioadă de incubaţie de circa 1-3 zile, apar simptomele reprezentate de febră, stare generală alterată, dureri abdominale, vărsături, urmate la 6-8 ore de scaune diareice, cel mai adesea, apoase. Toate acestea pot determina apariţia deshidratării, care este cu atât mai severă cu cât pierderile sunt mai numeroase și vârsta sugarului mai mică.
Enterita cu Adenovirus evoluează cu stare generală alterată, greaţă, vărsături, diaree apoasă, iar copilul mai mare poate relata şi cefalee şi dureri musculare. Se poate însoţi de semne ale suferinţei altor organe- de exemplu conjunctivită, faringită, pneumonie.
Enterita cu Norovirus evoluează cu vărsaturi şi scaune diareice apoase, de regulă moderate ca severitate, posibil însoţite de deshidratare. Aceasta se autolimitează în 2-3 zile.
Cum se transmite boala?
Transmiterea Rotavirusului se poate face în urma contactului cu scaunul unei persoane deja infectate. Mai recent este citată transmiterea aerogenă (prin aerosoli).
Infecţia cu Adenovirus are o contagiozitate mare si poate avea o multitudine de localizări: conjunctivită, faringită, gastroenterită, cistită hemoragică. Transmiterea este cel mai adesea respiratorie, prin picături nazale sau faringiene infectate.
Infecţiile cu Norovirus, Salmonella, Shigella, Campylobacter si Yersinia au o transmitere fecalo-orală prin intermediul mâinii murdare şi alimentelor contaminate.
Prin ce simptome se caracterizează această boală?
Simptomatologia este dominată de apariţia scaunelor diareice care pot avea aspecte diferite, în funcție de agentul care a produs îmbolnăvirea şi mecanismul acesteia: apoase (Rotavirus), semiformate, lutoase (boala celiacă), cu produse patologice precum mucus, sânge sau puroi (dizenterie).
Semnele de boală apar la un interval variabil, de la câteva ore (toxiinfecţia cu Stafilococ) la câteva zile şi pot reuni, pe lânga scaunele diareice şi vărsături, dureri abdominale, alterarea stării generale, febra, uneori cefalee sau convulsii.
Cum se tratează un astfel de episod diareic la copii?
În formele uşoare de diaree, în care pacientul nu varsă, iar pierderile de lichide şi săruri nu sunt foarte accentuate, tratamentul presupune regim igieno-dietetic, rehidratarea orală pentru înlocuirea pierderilor şi tratamentul simptomelor (dureri abdominale, febră).
Tratamentul antibiotic este rezervat acelor forme de diaree dovedite ca bacteriene (prin coprocultura, analize de sânge) și va fi individualizat vârstei, greutăţii corporale, agentului producător, particularităţilor individuale (ex. alergii). Administrarea de antibiotice poate avea însă și efecte nefavorabile, generaând rezistenţa la antibiotic şi asocierea infecţiei cu Clostridium difficile, afecţiune serioasă şi dificil de tratat.
Când este nevoie de internare?
Criteriile de internare sunt multiple şi ţin de particularităţile individuale ale copilului- vârsta mică, greutatea, asocierea altor afecţiuni- malnutriţie, anemie, imunodeficienţe, precum și de germenul producător al diareei infecţioase. De asemenea, internarea se face și în funcție de complicaţiile bolii – vărsături, deshidratare severă, convulsii, imposibilitatea administrării medicaţiei la domiciliu ori în cazul unor micuți cu vărsături multiple, la persoane din familii defavorizate.
Cum se face o rehidratare corectă a organismului?
Rehidratarea realizată într-o boală diareică vizează înlocuirea pierderilor de lichide şi săruri care s-au produs în cursul bolii.Rehidratarea se poate face în condiţii de spitalizare pentru cazurile cu deshidratare severă sau vărsături care fac imposibilă rehidratarea orală.
Rehidratarea orală este rezervată formelor uşoare şi medii de boală care se realizează cu preparate standardizate – sub formă de pulbere ce urmează a fi reconstitută cu apă fiartă şi răcită sau lichid gata preparat, uşor de procurat din comerţ. Acestea se vor administra fracţionat, cu lingurița sau seringa.
Ce tip de alimente sunt recomandate și care sunt interzise?
Alimentaţia recomandată în episodul diareic va fi individualizată în funcţie de vârstă, severitatea episodului diareic, greutate și preferințele pacientului. Pentru sugarul alăptat se va continua alăptarea la sân, pentru cel alimentat cu lapte praf se va putea continua alimentaţia cu lapte praf sau cu o formulă delactozat/parţial delactozată, eventual mucilagiu de orez. Sugarul diversificat va putea primi preferenţial alimente cunoscute pentru efectul lor reglator al funcţiilor digestive – supa de morcov cu orez, pilaf, orez pasat cu brânză de vaci, banană, măr copt. În 2-3 zile se va ajunge, treptat, la alimentaţia anterioră îmbolnăvirii.
Sunt de evitat alimentele intens procesate, mezelurile, alimentele greu digerabile, din surse improprii sau neprocesate termic.
Cum poate fi prevenită boala diareică acută?
Măsurile de igienă a alimentaţiei sunt cele mai importante, respectiv:
spălarea riguroasă a mâinilor, suprafeţelor și veselei folosite
evitarea contactului între alimentele crude, neprelucrate şi cele preparate/ gătite (de exemplu, carne crudă aşezată lângă fructe sau legume, cartofi necurăţaţi lângă carne)
prelucrarea termică corectă a alimentelor
păstrarea corectă a alimentelor preparate/ gătite
alimentele să provină din surse certificate şi sigure – evitarea consumului alimentelor vândute pe stradă şi păstrate în condiții necorespunzătoare
refrigerarea alimentelor gătite cât mai repede după preparare- excepție fac alimentele destinate sugarilor, care nu vor fi reîncălzite
spălarea atentă a fructelor, legumelor, zarzavaturilor și verdețurilor, cu apă potabilă
în cazul călătoriilor în alte țări se vor consuma doar alimente bine preparate termic, apă îmbuteliată sau ceai, se vor evita alimentele vândute pe stradă şi din sursă insalubră.