doctor visa (2)

Sanatate 27.10.2017

Dr. Gabriela Vişa: În criza epileptică, este complet contraindicată muşcarea degetelor bolnavului

Muzica, lumina intermitentă, efortul prelungit, cititul excesiv sau calculele matematice pot fi factori declanşatori pentru o criză epileptică în cazul bolnavilor care suferă de această afecţiune. Ce este epilepsia, cum se manifestă crizele epileptice, care sunt modalităţile de tratament şi cum evoluează în timp această boală ne spune dr. Gabriela Vişa, medic primar neurolog în cadrul Spitalului de Pediatrie Sibiu.

Ce este epilepsia?

Epilepsia este o afecţiune a creierului care se manifestă prin apariţia a cel puţin două crize, neprovocate sau reflexe, în interval mai mare de 24 h, sau prin apariţia unei singure crize dar care are risc crescut de repetare.

Cum se manifestă o criză epileptică şi cum poate fi ajutat bolnavul de către cei din jur?

Crizele epileptice sunt determinate de descărcări anormale, dezordonate, la nivelul neuronilor corticali. Manifestarea clinică depinde de zona din creier afectată. Astfel, crizele se pot manifesta cu clonii (mişcări ritmice la nivelul unui segment), mioclonii (tresăriri), hipertonie (încordarea unor grupe de muşchi), parestezii, simptome psihice (senzaţie de „deja vu”, jamais vu”). Se pot asocia cu tulburarea conştienţei sau chiar pierderea conştienţei. Uneori, o criză epileptică poate evolua doar cu tulburarea conştienţei (în crizele de tip absenţă). Forma tonico-clonică generalizată este în general recunoscută şi de persoanele care nu au pregătire medicală. În derularea crizelor epileptice, pot apărea tulburări respiratorii şi de ritm cardiac, emisii de urină sau scaun, secreţii aerate la nivelul gurii.

În formele în care bolnavul are conştienţa păstrată cei din jur trebuie doar să supravegheze pacientul deoarece criza poate evolua în timp spre pierderea conştienţei.

Atunci când bolnavul îşi pierde cunoştinţa poate să cadă şi să se lovească. În formele tonico-clonice generalizate apar contracţii puternice la membre, contractură la nivelul muşchilor feţei. Primul ajutor în acest caz constă în punerea pacientului într-o poziţie de siguranţă, coborârea din pat pe o suprafaţă plană (în timpul crizei poate să cadă). Dacă este posibil, se face poziţionarea pacientului în decubit lateral care permite eliberarea căilor respiratorii şi previne aspirarea unei eventuale vărsături. Se îndepărtează obiectele de care pacientul se poate lovi. Este complet interzisă introducerea în cavitatea bucală de alimente solide sau lichide în timpul crizei. De asemenea, încercarea de deschidere a gurii cu introducerea de diferite obiecte nu este utilă, poate provoca fracture dentare. Este complet contraindicată muşcarea degetelor bolnavului – nu are efect asupra crizei, dar poate provoca răni serioase.

Ce simptome au, în general, copiii care suferă de epilepsie?

Datorită creierului în plină dezvoltare, la copil manifestările clinice pot fi foarte variate. În perioada de sugar crizele pot apare şi sub forma unor tresăriri frevente (spasme). La copilul mai mare crizele sunt asemănătoare cu cele care apar la vârsta de adult. La vârsta copilăriei pot debuta crize în cadrul unor sindroame epileptice care sunt determinate genetic. Printre cele mai întâlnite sunt epilepsia de tip absenţă a copilului mic care se manifestă cu crize de tip absenţă (suspendarea conştienţei cu durată scurtă, oprire din activitate), epilepsia Rolandică (crize facio-brahiale) care au evoluţie limitată de vârstă.

Care este diferenta intre convulsie si epilepsie?

Termenul de convulsie defineşte un episod izolat care se manifestă prin mişcări ritmice, de obicei clonii, ale unui segment de corp sau ale întregului corp. Epilepsia este afecţiunea – boala care evoluează cu mai multe crize epileptice.

Există anumiţi factori declanşatori pentru o criză?

Crizele reflexe pot avea factori declanşatori în funcţie de localizarea focarului epileptic – există crize declanşate de muzică, de efortul de citit, de calculul matematic etc.

Majoritatea crizelor epileptice nu au factori declanşatori, dar pot exista factori favorizanţi: expunerea la stimuli luminoşi intermitenţi, efort fizic intens, lipsă de somn, consum de excitanţi (cafea, alcool, cola) etc.

Cum se tratează epilepsia?

Diagnosticul de epilepsie nu impune obligatoriu tratament medicamentos. Sunt forme de epilepsie la care evitarea unor factori favorizanţi poate preveni apariţia crizelor epileptice (de exemplu, epilepsie cu crize grand-mal la trezire).

La formele la care crizele sunt frecvente trebuie început tratamentul cu medicaţie specifică care reduce excitabilitatea neuronală. Recomandările internaţionale sunt de menţinere a tratamentului încă doi ani după obţinerea controlului crizelor, apoi medicaţia poate fi scoasă treptat. Sunt forme de epilepsie în care se recomandă o durată mai lungă a tratamentului, uneori toată viaţa.

În epilepsiile rezistente la tratament (crizele persistă în ciuda tratamentului corect administrat) se face evaluare pentru tratamentul chirurgical. O altă opţiune în epilepsiile rezistente sunt dietă cetogenă şi/sau montarea unui dispozitiv de stimulare vagală.

Cum evoluează în timp această boală?

În funcţie de etiologie, putem obţine controlul crizelor sub tratament iar după scoaterea medicaţiei evoluţia este bună, fără crize. Din păcate există şi forme care nu răspund la tratament iar persistenţa crizelor se poate asocia cu tulburări de învăţare, tulburări de atenţie şi memorie, tulburări de comportament.

Se poate vindeca total?

Nu putem spune că epilepsia se vindecă. Conform recomandărilordin 2014 ale ILAE (Liga Internaţională de Lupta Împotriva Epilepsiei) epilepsia este “rezolvată” la pacienţii care au un sindrom epileptic dependent de vârstă şi au depăşit vârsta la care se manifestă crizele sau sunt fără crize timp de 10 ani şi fără tratament antiepileptic de 5 ani. Şi în aceste cazuri nu putem exclude complet riscul de revenire al crizelor.

Ce stil de viaţă trebuie să respecte bolnavii de epilepsie? Există anumite interdicţii?

Bolnavii cu epilepsie trebuie să aibă un stil de viaţă ordonat, fără excese. Se recomandă evitarea nopţilor nedormite, consumul de excitanţi, alcool, expunerea îndelungată la soare. La pacienţii cunoscuţi cu epilepsie fotosensibilă trebuie evitată expunerea la stimulare luminoasă intermitentă (jocuri pe calculator, stroboscop). Aceste recomandări sunt aplicabile de fapt, oricărui copil, cu sau fără epilepsie.

Poate fi prevenită epilepsia?

Epilepsia are cauze multiple: genetice, leziuni cerebrale de cauze variate (infecţii, traumatisme, accidente vasculare), în multe cazuri nu putem stabili cauza. La formele moştenite nu s-a dovedit eficienţa administrării de medicaţie preventivă înainte de apariţia crizelor. Prevenţia formelor dobândite poate fi făcută prin monitorizarea mai bună a sarcinii, a naşterii, evitarea traumatismelor cerebrale. Nici în aceste cazuri medicaţia antiepileptică nu are eficienţă în prevenirea apariţiei epilepsiei.

Ce recomandări aveţi pentru părinţi?

Epilepsia este o boală care necesită monitorizare îndelungată. Colaborarea cu neurologul este foarte importantă. În situaţiile în care răspunsul copilului la tratamentul antiepileptic nu este conform aşteptărilor părinţilor, este de dorit ca aceştia să discute cu medicul curant toate aspectele care îi îngrijorează înainte de a se adresa altui specialist.

Părintele are nevoie să fie informat că viaţa copilului cu epilepsie poate fi foarte apropiată de viaţa celorlaţi copii în condiţiile respectării indicaţiilor medicale şi a regimului de viaţă ordonat.

Ad