Extracţia unui dinte reprezintă eşecul practicii stomatologice fiind, până în trecutul apropiat, ultima şi cea mai puţin dorită variantă de tratament. Implantul dentar modifică această perspectivă prin furnizarea unei ,,rădăcini” acolo unde ar fi rămas un spaţiu edentat (,,gol”). Este vorba despre un şurub care se introduce în os în locul dintelui absent sub anestezie, pacientul nesuferind o traumă, şi care urmează să se integreze, dacă situaţia clinică a fost evaluată corect, într-un interval de trei până la şase luni. Ulterior pe acest implant, situat în os, se va monta un bont (o extensie care îl va prelungi peste nivelul gingiei) şi care va permite realizarea unei lucrări. Acestea se pot prezenta sub forma unor lucrări unidentare până la lucrări întinse, cu mai multe elemente şi chiar pot fixa proteze pentru a elimina instabilitatea acestora. Implantul dentar are însă şi contraindicaţii ca anumite boli generale sau locale şi chiar lipsa unei suficiente dimensiuni osoase în care să fie introdus. În acest ultim caz osul pacientului poate fi augmentat cu os sintetic, animal sau uman pentru a recştiga capacitatea de a susţine o astfel de structură. În urma vindecării după o asemenea intervenţie se poate insera şi implantul. Datorită evoluţiei stomatologiei ni s-a redat şansa de a beneficia de lucrări fixe, de a zâmbi, a mânca şi a trăi o viaţă normală într-o situaţie care ar fi părut imposibil de rezolvat până de curând. Trăim vremea implantelor! Dr. Alexandru BOGDAN
Cele mai citite
Articolul precedent
Articolul următor
Ultimele știri
Peste 18.000 de persoane din Sibiu au buletinele expirate
La finalul lunii februarie 2024, în Registrul național pentru evidența persoanelor, au fost înregistrate 18.630 de persoane cu acte...
Shortcode field is empty!