Acum citesti:
Interviu dr. Adriana Rădulescu: Aerul rece poate declanșa oricând o criză de astm bronșic
Intreg articolul 14 minute de lectura

Interviu dr. Adriana Rădulescu: Aerul rece poate declanșa oricând o criză de astm bronșic

Bolnavii astmatici sunt afectați în perioadele geroase, inhalarea aerului rece putând duce în orice moment la declanșarea unei crize de astm bronșic. De aceea, atunci când ies din casă, medicii le recomandă să-și acopere gura și nasul cu un fular sau eșarfă și să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte călduroase. De asemenea, pentru a preveni infecțiile respiratorii, astmaticul trebuie să evite contactul cu persoanele răcite, să se spele frecvent pe mâini pentru a limita pătrunderea virusurilor și bacteriilor în organism și să se vaccineze antigripal. Dr. Adriana Rădulescu, medic primar pneumolog la Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu ne spune care sunt factorii de risc în astmul bronșic, ce metode de tratament există la ora actuală, dar și cum contribuie aerul din saline la tratarea acestei afecțiuni.

Cum se manifestă astmul bronșic?

Astmul bronșic se manifestă diferit de la pacient la pacient, în funcție, în primul rând, de severitatea bolii, principalele simptome comune majoritații pacienților fiind : respirație dificilă, cu expirul prelungit și șuierător ( wheezing), tuse ( în special uscată , iritativă și predominant nocturnă), senzație de opresiune toracică sau dureri toracice, tulburări de somn cauzate de lipsa de aer și de tuse, precum și eliminarea unei cantități mici de spută vâscoasă, la sfârșitul crizei de astm.

La ce vârstă pot apărea primele semne ale acestei afecțiuni?

Astmul poate debuta la orice vârstă a copilului, dar la cei mai mulți debutează în primii 3 ani de viață. Diagnosticul de astm bronșic la copil este mult mai dificil decât în cazul adulților, pentru că acesta nu poate relata sau descrie decât cu dificultate simptomele, iar explorarea funcțională respiratorie ( spirometria), care este investigația de bază în diagnosticul astmului bronșic, este imposibil sau dificil de interpretat, din cauza lipsei de colaborare a copilului. Existența în familia copilului a unei persoane cu astm, alergii, eczeme, febra fânului este un argument în favoarea diagnosticului de astm bronșic.

Cum se diagnostichează astmul?

Diagnosticul de astm bronsic se face de cele mai multe ori pe baza anamnezei care identifică simptomele sugestive de astm bronșic. Diagnosticul de certitudine se pune pa baza unor teste de apreciere a funcției pulmonare (spirometrie, pletismografie corporală totală), care identifică tipul si gradul de limitare a funcției respiratorii. Pentru astmul bronșic este caracteristică disfuncția ventilatorie obstructivă, cu scăderea volumului expirator maxim pe secundă și a capacitații vitale în timpul crizei. Examenul radiologic nu evidențiaza modificări specifice pentru astm, dar ajută la diagnosticul diferențiat. El este obligatoriu de efectuat in criza de astm bronșic pentru a exclude eventualele complicații( pneumotorax, pneumomediastin). Examenul sputei poate evidenția în astmul cu predominență alergică eozinofile și mulaje bronșice. Examenul bacteriologic al sputei poate oferi informații asupra etiologiei suprainfecției bronșice.

Care sunt principalele cauze ale apariției astmului bronșic?

Cauzele astmului sunt insuficient cunoscute, dar în prezent specialiștii consideră că sunt o combinație de factori ereditari (genetici), factori alergici și factori de mediu( infecții respiratorii virale mai ales în prima copilărie, expunerea la fumul de țigară, poluarea). Alergiile sunt asociate frecvent cu astmul bronșic, dar nu toate persoanele alergice au astm bronșic. În aceste condiții este foarte important de cunoscut de către pacient și medicul curant care sunt cauzele care declanșează simptomele de astm bronșic.

Care sunt factorii de risc care pot agrava astmul?

Factorii de risc pentru agravarea unui astm bronșic și declanșarea crizei de astm sunt : expunerea la alergeni (praf de casă, acarieni, păr de animale, igrasie, spor de mucegai, parfumuri, anumite alimente, polen, anumiți aditivi alimentari), fumul de țigară, substanțele de curățare folosite în gospodărie, infecții ale căilor respiratorii, anumite medicamente (Ibupofrenul, acidul acetil- salicilic), poluarea, aerul rece, refluxul gastro- esofagian și factorii emoționali ( stress-ul, emoțiile puternice).

Ce metode de tratament al astmului bronșic există la ora actuală?

Tratamentul eficient al astmului constă în evaluarea severitații astmului și monitorizarea terapiei ; controlarea factorilor de mediu pentru a evitsau diminua declanșarea simptomelor sau crizelor; folosirea medicamentelor pentru tratarea acutizărilor și pentru prevenirea și rezolvarea inflamației căilor respiratorii; promovarea unei educații care să întrețină relații de cooperare între pacient, familie și medic. Orice persoană astmatică trebuie să aibă la îndemână medicamente care să provoace o dilatație bronșică rapidă, medicamente numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de câte ori apar probleme respiratorii și acționeaza în câteva minute. Alte medicamente sunt antiinflamatoarele, în principal inhalatoare pe bază de cortizon. În anumite cazuri se asociază inhibitori de leucotriene (Montelukast), mai ales în astmul bronșic asociat cu rinită alergică, iar în astmul cu predominență alergică este utilă asocierea de antihistaminice.

Cum contribuie aerul din saline la tratarea astmului și ce recomandări aveți pentru ca această terapie naturală să fie cât mai eficientă?

Sarea este o substanță bactericidă care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene, având rolul unui dezinfectant. Este și puternic higroscopică, favorizând diluția depunerilor de impurități și microorganisme de la nivelul arborelui respirator. Inhalarea aerosolilor salini duce la lichefierea și fluidizarea mucusului de pe căile respiratorii și ușurează eliminarea lui, determinând ameliorarea progresivă și de durată a respirației.Prin inhalarea aerosolilor sunt îndepărtate focarele de infecții din căile respiratorii, focare care declanșează și întrețin numeroase afecțiuni respiratorii. Se recomandă cure la salină a câte 24 – 30 zile, timp de o oră în fiecare zi , iar curele se pot repeta la 3 – 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.

Ce alte remedii naturiste îi ajută pe bolnavii de astm?

În paralel cu tratamentul clasic recomandat , în astmul bronșic pot fi folosite ca adjuvante diverse remedii naturiste care îmbunătățesc randamentul tratamentului alopat și implicit starea pacientului. De exemplu, infuziile cu flori de soc, lumânărică, mușețel, cimbrișor, levănțică, busuioc, salvia, anumite fructe (anason), fluidifică secrețiile bronșice, favorizând eliminarea lor și în același timp reduc hipersecreția de mucus caracteristică astmului bronșic (1 lingură de amestec la 1 cană de apă și se beau 2 -3 căni pe zi de către adulți, iar la copii, 1 cană). Se pot folosi și sub formă de decocturi și ceaiuri aceleași plante.

Există sporturi contraindicate sau, dimpotrivă, benefice, pentru persoanele care suferă de astm?

Din fericire există numeroase sporturi care pot fi practicate de pacientii astmatici. De obicei, sportul pe care dorești să-l practici îl alegi din copilărie. Copilul astmatic care dorește să practice un anumit sport, nu trebuie refuzat din start, dar părintele trebuie să se consulte cu medicul curant al copilului despre posibilități. Pentru copiii astmatici, ar trebui evitate în primul rând sporturile de iarnă, care expun copilul la aer rece, ca: patinajul, hocheiul pe gheață, skiul, snowbordingul. Sunt de evitat și sporturile care necesită desfășurarea efortului fizic pe o perioadă mai lungă de timp sau implică o suprasolicitare fizică ( fotbalul, baschetul, gimnastica acrobatică, atletismul). Sunt de preferat : înotul, scrima, voleiul, artele marțiale.

La ce alte complicații pentru sănătate poate duce astmul bronșic?

În cazul copiilor, astmul bronșic insuficient controlat poate determina tulburări de dezvoltare ale capacității de concentrare și tulburări în procesul de învațare. Reducerea activitații fizice, limitată de astmul bronșic, poate crește riscul de diabet zaharat, hipertensiune arterială, obezitate, depresie, anxietate. Insomnia este frecventă la cei cu tulburări de respirație și tuse predominent nocturne. Infecțiile respiratorii virale sau bacteriene sunt alte complicații ale bolii. Pe termen mai lung, un astm bronșic necontrolat sau insuficient controlat evoluează spre insuficiență respiratorie cronică și cord pulmonar cronic. Pe termen scurt, dacă astmul în criză nu este tratat la timp poate duce la starea de rău astmatic sau la status astmaticus situație în care se poate ajunge la internarea pacientului într-un servici de terapie intensivă.

Ce putem face pentru a preveni crizele de astm?

Majoritatea astmaticilor , iar în cazul copiilor, părinții acestora, cunosc cauzele mai frecvente ale declanșării crizei de astm. Se evită expunerea la alergenii respiratori prin îndepărtarea din casă a covoarelor, draperiilor, cuverturilor care rețin mult praf. Este recomandată folosirea pernelor si pilotelor antialergice. Se îndepărtează, cel puțin din dormitor, animalele de companie. Alte măsuri pentru prevenire a agravării astmului sunt: evitarea fumatului și expunerii la fumul de țigară, menținerea unei curățenii riguroase, consumul alimentelor și băuturilor naturale și cât mai puțini aditivi alimentari. Este importantă profilaxia infecțiilor respiratorii prin igienă riguroasă, evitarea contactului cu persoane bolnave, vaccinare. Tratamentul infecțiilor respiratorii trebuie făcut doar la recomandarea medicului de familie sau al medicului curant pneumolog.

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.