Mai bine de un sfert dintre elevii sibieni suferă de diverse afecțiuni, potrivit raportului rezultat în urma examenelor de bilanț efectuate de Direcția de Sănătate Publică (DSP) Sibiu pe parcursul anului școlar 2013-2014. Printre principalele afecțiuni de care suferă elevii se numără bolile de ochi, deformările de coloană, obezitatea și supraponderabilitatea. Ce putem face pentru a preveni îmbolnăvirea copiilor ne spune dr. Rodica Mihăilă, medic primar Igienă, în cadrul DSP Sibiu.
Din raportul prezentat, rezultă că 27% dintre elevii din mediul urban și 11% dintre cei din mediul rural au probleme de sănătate, bolile ochilor, obezitatea și deformările de coloană fiind principalele afecțiuni de care suferă. Cine este vinovat de această situație?
Viciile de refracţie se moştenesc în proporţie de peste 70%. Părinţii purtători de ochelari (unul sau ambii părinţi) au o mare probabilitate de a transmite copiilor lor viciul de refracţie respectiv, deci cel mai probabil copiii lor vor avea acelaşi viciu de refracţie sau chiar unul mai mare (vor fi purtători de ochelari). Totodată, cercetări sistematice au arătat că între condiţiile de iluminare din şcoli şi incidenţa miopiei este o strânsă legătură: prezenţa miopiilor printre şcolari creşte de la clasa I spre clasa a XII-a.
Obezitatea, a cărei frecvenţă în rândul copiilor tinde să crească, în paralel cu standardul de viaţă, constituie o problemă principală de sănătate publică. Obezitatea are două cauze principale, şi anume existenţa unei tulburări endocrinometabolice şi cea de-a doua, şi de fapt cea mai frecventă cauză a obezităţii la copil, o constituie predispoziţia genetică familială. Supraalimentaţia şi sedentarismul constituie asocierea nefastă a două obiceiuri care nu rămân fără consecinţe. Sedentarismul, caracteristic obezităţii, determină o economie importantă de energie, aşa încât o raţie alimentară numai uşor crescută faţă de normal este suficientă să menţină sau chiar să accentueze gradul de obezitate.
La apariţia sau accentuarea deformărilor la nivelul coloanei vertebrale contribuie câţiva factori: neglijarea permanentă a ţinutei verticale pe stradă şi acasă, poziţia incorectă a elevului în bancă sau pe scaunul său de acasă, lipsa de mişcare (sedentarismul, scutirea de la orele de educaţie fizică) şi un regim alimentar dezechilibrat sau sărac în produse alimentare care conţin calciu.
Comparând morbiditatea cronică generală din anul şcolar 2012/2013 cu cea din anul şcolar 2013/2014 se constată o scădere a acesteia de la 29,19% la 26,79%, cifre comparabile cu morbiditatea cronică generală înregistrată pe ţară în urma examenelor medicale de bilanţ din anul şcolar 2011/2012 , care a fost de 24,1%.
Ce măsuri trebuie luate pentru acești copii? Ce procent ar mai putea fi recuperat sută la sută?
Toţi copiii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice cu ocazia examenelor medicale de bilanţ, de către medicii şcolari sau medicii de familie, trebuie să fie corect dispensarizaţi şi, dacă este necesar, investigaţi suplimentar prin recurgerea la consultul medicilor specialişti din policlinici şi spitale pentru instituirea unui tratament adecvat în vederea recuperării acestora. Recuperarea va fi în funcţie de tipul de afecţiune, stadiul de evoluţie, vârsta copilului şi de respectarea tratamentului recomandat de către medic. De aceea, este importantă depistarea în faze cât mai timpurii, pentru evitarea formelor severe de boală sau instalarea complicaţiilor acestora.
De ce sunt mai predispuși la boli copiii din mediul urban?
Dacă în trecut se considera că populaţia urbană prezintă o speranţă de viaţă mai mare prin calitatea crescută a vieţii, statisticile medicale arată contrariul: expunerea zilnică la poluarea urbană afectează sănătatea oamenilor încă înainte de naştere, crescând predispoziţia la boli cronice.
O consecinţă negativă a stilului de viaţă urban, pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, este petrecerea preponderentă a timpului în interior; doar 20% dintre copii se joacă în aer liber. Copiii care cresc în oraşe sunt totodată mai predispuşi astmului bronşic şi altor alergii, comparativ cu copiii din mediul rural, ceea ce se explică prin faptul că cei mici nu mai sunt expuşi microbilor relativ inofensivi din mediu, care ajută la întărirea sistemului imunitar.
Ce putem face pentru a preveni îmbolnăvirea ochilor, de care, iată, sunt afectați cei mai mulți elevi?
Pentru prevenirea viciilor de refracţie se recomandă ca la locul de activitate, la şcoală şi acasă, să se asigure un iluminat natural şi artificial corespunzător, cu primirea luminii din partea stângă, evitându-se reducerea iluminatului natural prin obstacole exterioare şi perdele sau prin culori închise folosite la zugrăvirea interioarelor. Totodată se recomandă iluminatul local oriunde este necesar ( tablă, loc de lucru în ateliere, săli de lectură, săli de desen ).
Învățământul tinde spre digitalizare, ceea ce înseamnă că elevii vor fi expuși în viitor obligatoriu la ecrane – nevoiți să își facă temele pe tabletă, pe laptop – ar putea înrăutăți și mai mult afecțiunile ochiului această tehnologizare forțată de școală?
Conform informaţiilor medicilor specialişti oftalmologi, lucrul la calculator nu afectează vederea şi nu există nici un fel de patologie indusă de calculator. Potrivit acestora, calculatorul nu este nociv, însă cei care poartă ochelari, adică au vicii de refracţie, nu trebuie să renunţe la aceştia, atunci când lucrează la computer.
O altă problemă este deformarea coloanei. Aici cum putem îmbunătăți lucrurile?
Toate deformările de coloană vertebrală trebuie depistate precoce şi tratate (corectate) de către medicul specialist. Tratamentul se asociază, la recomandarea medicului specialist, cu exerciţii de gimnastică medicală conduse de profesori specializaţi în cultură fizică medicală.Pentru împiedicarea poziţiilor incorecte în banca şcolară şi apariţia sau accentuarea tulburărilor de postură se recomandă ca mobilierul şcolar să fie adecvat asigurării unei poziţii comode a elevilor. Tot pentru prevenirea deviaţiilor coloanei vertebrale, este recomandabil ca elevii să poarte ghiozdane la spate, şi nu în mână sau pe un umăr.
Ce greutate trebuie să aibă ghiozdanul unui copil, raportat la propria sa greutate?
Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1955/1995 pentru aprobarea Normelor de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, volumul şi greutatea manualelor, ale rechizitelor şi ale altor materiale necesare în procesul de învăţământ, transportate zilnic de elevi la şcoală, trebuie adaptate capacităţii de efort fizic corespunzătoare vârstei copiilor şi tinerilor. Elevii din clasele I – IV trebuie să folosească ghiozdane pentru prevenirea apariţiei deformărilor de coloană vertebrală. Greutatea conţinutului ghiozdanului nu trebuie să depăşească 2 – 2,5 kg.
Un studiu al specialiştilor americani a demonstrat că ghiozdanul trebuie să cântărească, în medie, 8,2% din greutatea copilului. O greutate cu mult mai mare decât cea recomandată poate duce la deformări ale coloanei.
În raport se arată că obezitatea este una dintre afecțiunile principale cu care se confruntă copiii de vârstă școlară și chiar preșcolară. Cum rezolvăm această problemă?
În cazul obezităţii cauzate de supraalimentaţie, tratamentul constă în reducerea raţiei alimentare şi combaterea sedentarismului. Regimul alimentar al copilului obez este uşor de stabilit, dar greu de realizat, pentru că necesită cooperarea susţinută dintre medic, copil şi familia sa. Măsurile prin care se poate realiza acest lucru vizează în primul rând cunoaşterea şi aplicarea cu stricteţe a principiilor privitoare la alimentaţia echilibrată, nu numai a copilului obez, ci şi a întregii familii.
În acest sens, în perioada 2011-2013 Direcţia de Sănătate Publică Sibiu în colaborare cu alte instituţii guvernamentale şi nonguvernamentale din judeţ a desfăşurat un proiect intitulat: „Creşterea accesului la servicii de prevenţie medicală primară pentru copiii şi adolescenţii din România.Alimentaţia sănătoasă şi activitatea fizică în rândul copiilor şi adolescenţilor din România” finanţat prin programul norvegian de cooperare pentru creşterea economică şi dezvoltarea sustenabilă în România. Programul a avut ca scop adoptarea comportamentelor sănătoase privind alimentaţia şi activitatea fizică în rândul copiilor din unităţile de învăţământ din judeţul Sibiu. Pe parcursul a 2 ani s-au desfăşurat numeroase activităţi care au avut ca scop promovarea a 4 comportamente sănătoase: „Când ţi-e sete, bea apă”, „Consumă zilnic 3 legume şi 2 fructe”, „Consumă zilnic micul dejun” şi „Ia-ţi zilnic porţia de 60 de minute de mişcare energică”. Programul a fost foarte bine primit de către copii şi cadrele diactice şi sperăm ca în anii viitori să observăm o modificare în bine a comportamentului participanţilor la acest proiect.
Câtă mișcare ar trebui să facă și ce tipuri de sporturi sunt eficiente pentru copii?
În condiţiile actuale, practicarea oricărui sport a devenit o necesitate fundamentală pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor . Sportul le poate oferi copiilor mai multă siguranţă, încredere în ei înşişi, autocontrol şi independenţă. În alegerea unui sport potrivit trebuie ţinut cont de personalitatea copilului. Pentru a afla care sport i se potriveşte cel mai bine, cea mai bună metodă este de a-l lăsa să încerce mai multe sporturi înainte de a decide să rămână la unul singur, copilul putându-şi da seama prin comparaţie care sport îi place şi i se potriveşte .
Care considerați că sunt cele mai nocive alimente pentru copii?
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor şi a principiilor care stau la baza unei alimentaţii sănătoase pentru copii şi adolescenţi precizează categoriile de alimente nerecomandate copiilor şi anume: alimentele cu conţinut mare de zahăr, alimentele cu conţinut mare de grăsimi şi alimentele cu conţinut mare de sare.
Iar care ar fi alimentele care contribuie în mod semnificativ la o creștere sănătoasă a copilului?
Pentru menţinerea sănătăţii copiilor este important ca alimentaţia zilnică să conţină toţi nutrienţii necesari creşterii şi dezvoltării organismului: proteine, glucide, lipide, vitamine şi elemente minerale furnizate de lapte şi produse lactate, carne, peşte şi preparatele lor, ouă, legume şi fructe.
Practic, după ce ați examinat pe parcursul anului trecut mii de elevi din mediul rural și din mediul urban, ce recomandări aveți ca aceștia să se mențină sănătoși?
Sănătatea deplină, creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor nu pot fi asigurate decât în strânsă dependenţă de mediul în care trăiesc şi mai ales ca o consecinţă a respectării cu stricteţe a unor norme obligatorii de igienă, atât individuală cât şi a colectivităţii în care îşi desfăşoară o mare parte din activitatea zilnică. Totodată, alimentaţia sănătoasă şi practicarea exerciţiilor fizice sunt factori importanţi ai creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de sănătate a copiilor şi tinerilor.
Sănătatea elevilor, un semnal de alarmă. 1 din 4 elevi este bolnav/ Interviu dr. Rodica Mihăilă
