Acum citesti:
Dr. Iulia Enăchescu: Seleniul, esenţial în dieta persoanelor cu hipotiroidie
Intreg articolul 8 minute de lectura

Dr. Iulia Enăchescu: Seleniul, esenţial în dieta persoanelor cu hipotiroidie

Bolnavii diagnosticaţi cu hipotiroidie, o afecțiune a glandei tiroide manifestată prin secreția insuficientă de hormoni tiroidieni, sunt nevoiţi să ia toată viața medicamente care să compenseze acest deficit. Totuși, pe lângă medicație, este important pentru evoluția pe termen lung a bolii ca pacienţii să aibă în vedere un stil de viață şi o alimentație adecvate. De asemenea, trebuie ținut cont si de faptul ca administrarea medicației este influențată atât de mese cât şi de anumite alimente, care pot diminua efectul terapiei. Despre dieta în hipotiroidie oferă detalii dr. Iulia Enachescu, medic primar medicină de familie şi rezident în endocrinologie.

Care este primul sfat pe care îl dați unui bolnav care a descoperit ca suferă de hipotiroidie?

Primul sfat pe care l-aş da unui astfel de pacient ar fi să îşi completeze planul de investigații pentru a descoperi cu exactitate cauza bolii. Şi aş mai vrea să le precizez bolnavilor să nu se îngrijoreze, deoarece, în majoritatea cazurilor, ne aflăm în faţa unei boli cu dozări hormonale accesibile şi tratament cunoscut, uşor de efectuat. Astfel, obținerea succesului terapeutic pe termen lung devine un obiectiv realizabil. Cea mai importantă este colaborarea medic-pacient.

Cât de gravă este această afecțiune și cum influențează viața persoanei suferinde?

Datorită faptului că evoluția unei afecțiuni tiroidiene poate fi relativ simplu monitorizată – atât funcția tiroidei (hipo sau hiperfuncția) cât și aspectul morfologic al glandei, nu aș asocia cuvântul grav relaționat acestui tip de patologie. Abordarea aceasta este valabilă, desigur, pentru pacienții care se încadrează în ritmicitatea vizitelor de control recomandate de medicul specialist endocrinolog.

Odată prescrisă ca medicație doza de hormoni tiroidieni pe care o va lua pentru corectarea deficitului din organism, la ce intervale trebuie refăcute analizele pentru a vedea dacă doza va fi modificată?

După primele vizite necesare, în principal, stabilirii diagnosticului, gradului de afectare morfologică și funcțională a tiroidei, este necesar ca pacientul să refacă analizele la aproximativ două luni de la iniţierea terapiei, în vederea stabilirii dozei ideale de hormoni tiroidieni. Ulterior, ritmicitatea prezentării la endocrinolog se va individualiza în funcţie de parametrii enumeraţi mai sus, putându-se ajunge la controale chiar şi la 6-12 luni. Respectarea acestui specific al controalelor în endocrinologie duce, pe termen lung, la un bun management al bolii.

Ce efecte secundare are asupra organismului acest tratament medicamentos administrat pe termen lung?

Tratamentul hormonal, în cazul hipotiroidismului, fiind terapie hormonală de substituție, nu are efecte secundare pe termen lung deoarece aduce organismului ceea ce lipseste, bineînţeles, atâta timp cât se desfășoară așa cum am spus, în cadrul unui plan terapeutic stabilit, în urma efectuării vizitelor de control, cu urmărirea datelor clinice și rezultatelor paraclinice, rezultatele dozărilor hormonale de laborator. Astfel, se va urmări să se restabilească funcționalitatea glandei tiroide.

Totuși pe lângă medicamente, este importantă și alimentația. Care sunt alimentele ce trebuie obligatoriu introduse în dieta unui bolnav cu hipotiroidism?

Pacienţii cu hipotiroidism trebuie sa aibă în vedere, alături de menținerea unei alimentații sanogene, faptul că pot contribui la susținerea unei mai bune funcții tiroidiene și prin alimentație și aici aș vrea să mă refer în special la seleniu. Atât statusul seleniului, cât și al iodului sunt deosebit de importante în funcția tiroidiană. Seleniul îndeplinește o serie de roluri esențiale în organism ca parte a unui număr mare de selenoproteine active funcțional, având şi rolul de a proteja celulele împotriva distrugerilor cauzate de radicalii liberi, de hidroperoxizi sau de lipoperoxizi. De asemenea, funcțiile organelor reproductive depind de un status suficient al seleniului în organism. Nivelul seleniului poate afecta funcția cognitivă și starea emoțională. Tot selenoproteinele pot promova supraviețuirea celulei neuronale. Seleniul este important și pentru că are rol protector împotriva perturbărilor genetice apărute ca rezultat al stresului oxidativ excesiv. Enzimele dependente de seleniu influențează și ele sistemul imunitar. Chiar și o deficiență mai ușoară de Seleniu contribuie la dezvoltarea și menținerea bolilor tiroidiene autoimune (Negro 2008). Este cunoscut, de asemenea, faptul că suplimentele cu Seleniu administrate în timpul sarcinii și după naștere inhibă progresia tiroiditelor cronice. Din lista alimentelor bogate în seleniu fac parte: nucile braziliene (au o cantitate foarte ridicată în seleniu și ar trebui consumate doar ocazional), carne (vită, ficat, miel, porc, pui, curcan) ouă, pește (ton, sardine, somon), cereale (germeni de grâu, orz, ovăz), ciuperci, orez brun, crustacee (creveți, scoici, midii, stridii), semințele de floarea soarelui. După cum se vede, o alimentație sănătoasă, variată și echilibrată poate asigura necesarul de seleniu.

Care sunt alimentele contraindicate?

Deși în aparență forțată și nejustificată, aceasta asociere de cuvinte, în corelație cu hipotiroidia, se poate folosi referindu-ne la alimentele goitrogene (din termimologia franceză goitre care înseamnă gușă, goitrogene = guşogene – determină creşterea în volum a tiroidei). Alimentele al căror consum trebuie evitat sau minimizat pe cât posibil (datorită substanțelor goitrogene conținute) se pot împărți în funcție de gradul în care interferă cu funcția tiroidiană. Tiocianații sunt compușii conținuți în alimentele goitrogene responsabili de acest efect. Dacă sunt consumate în exces aceste alimente (din alt punct de vedere foarte sănătoase), afectează funcția glandei tiroide. Cele mai vizate din acest punct de vedere sunt produsele din soia (laptele de soia, uleiul de soia, tofu, tempeh, lecitina de soia). Urmează produse cu efect goitrogen moderat: broccoli, conopida, varza chinezească, varza de Bruxelles, muștarul. În grupul alimentelor cu un efect mai modest goitrogen sunt mugurii de bambus, alături de in, spanac, pere, nuci, ridichi.

Văzând aceasta listă (destul de lungă) trebuie precizat că toate aceste produse conțin principii alimentare importante, iar consumul lor este, desigur sănătos. Amendamentul trebuie pus în cazul consumului excesiv, mai mult decât a le evita. Este cunoscut faptul că efectul lor de reducere a funcției tiroidiene este asociat cu cel al deficitului de iod. Totuşi, consumul moderat al acestora, mai ales în forma preparată termic, minimizează sau inactivează componentele goitrogene ale acestor alimente. Dimpotrivă, consumul acestora după prepararea alimentară în urma unor procese de fermentație, de exemplu: varza acră sau kimchi, crește efectul goitrogen al acestora.

În ce măsură sunt nocive preparatele care conțin cofeină?

În opinia mea, cafeaua fiind importantă mai ales în cazul celor care consideră cafeaua mai mult decât o băutură, ajungând să fie asociată unui ritual sau considerată cel mai bun prieten”, le-aș recomanda (și nu numai în ceea ce privește cafeaua) să se ghideze și după intuiția personală în ceea ce privește stilul” alimentar, dar ţinând cont şi de alte boli asociate. Este cunoscut modul în care interferă cafeaua procesul conversiei hormonului tiroidian T4 în T3 cât și absorbția Levothyroxinei (hormonul tiroidian sintetic). De aceea, este preferabil ca pacienții să își administreze terapia hormonală de substituție (Euthyrox) cu o oră cel puțin înainte de a bea cafeaua.

Discutabilă este și folosirea pastei de dinți care conține fluor. Ce părere aveți?

Pastele de dinți cu fluor pot fi înlocuite cu cele cărora nu le este adăugată această componentă (spun asta pentru cei care vor să acorde atenție în cele mai mici detalii funcției tiroidiene). Discuția poate ajunge aici pâna la efectele disruptorilor endocrini pentru care atenţia trebuie să fie menținută în permanență.

Care sunt riscurile unei alimentații incorecte în hipotiroidie?

Există posibilitatea să influențeze negativ efectul terapeutic scontat al medicației și, în secundar, să împieteze bunul mers al lucrurilor, din prisma evoluției bolii.

Ce alte reguli trebuie să mai respecte un bolnav cu hipotiroidism pentru ca medicamentele să producă efectul scontat?

Prescripțiile” unui stil de viață sănătos se suprapun peste ceea ce trebuie avut în vedere de orice bolnav cu hipotiroidie. Hormonii tiroidieni fiind responsabili de acțiuni metabolice celulare, terapia de substituție dozată corect, coroborată cu un stil de viață sănătos, ce implică și o alternanță adecvată a orelor de solicitare (fizică și psihică) cu activitățile de odihnă și refacere, susținute de o alimentație echilibrată, pot contribui la evoluţia favorabilă a bolii. În acest context, alimentația de susținere a funcției tiroidiene și de evitare a goitrogenilor este o componentă importantă în planul de supraveghere al bolii.

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.