Visul suprem a unui astronaut este să ajungă în spaţiu, a unui marinar să devină comandantul unei nave, militarul să deţină cele mai înalte onoruri cu putinţă şi să îşi servească ţara, profesorul să îşi ajute elevii să acumuleze cât mai multe informaţii, doctorul să îi ajute pe pacienţi, ş.a.m.d. Când vorbim despre sport, Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial, Roland Garros şi Wimbledon sunt maxime.
La judo, „spaţiul” este reprezentat de Japonia, „tărămul făgăduinţei”. „Mama” judo-ului, şi locul unde această frumoasă ramură sportivă este cea mai iubită din lume. Toţi o practică în „ţara soarelui răsare”, este inclusă ca disciplină obligatorie la şcoală şi poporul nipon tratează judo cu un respect deosebit. În această ţară a fost prezent Alexandru Roman (foto kimono alb), sportiv la CSŞ Şoimii Sibiu. El a fost selectat printre 5 judokani români care să participe la un un stagiu de pregătire. „Avem antrenor care a fost şapte ani la lotul naţional şi nu a ajuns în Japonia. Este visul oricărui judoka ca să ajungă în Japonia. Dacă pentru un alpinist idealul este să urce Everestul, pentru un tenismen să joace la Roland Garros sau Wimbledon, pentru un judokan este să ajungă în Japonia ca să se pregătească”, a spus tehnicianul Vălean Purece.
O cu totul altă lume
Timp de opt zile, sportivul născut în localitatea Hamba din judeţul Sibiu, a putut observa o cu totul altă lume, fiind uimit de ce a văzut în Japonia. „Am fost foarte bucuros şi curios când am aflat că o să merg în Japonia. Pe urmă, am vrut să aflu despre Japonia şi judo-ul de acolo, am căutat pe internet. Drumul a fost foarte obositor. Prima reacţie când am ajuns…am fost uimit, nu am mai văzut aşa ceva. Este o mare diferenţă, clădirile, locurile…oamenii au un caracter foarte civilizat şi organizat”.
„Bomba era aşa mare că nici trei nu o puteam cuprinde”
Alex Roman a stat în Fukuoka, al şaselea cel mai mare oraş din ţara asiatică. În afară de antrenamente şi meciuri, el a putut vizita Muzeul din Nagasaki unde s-a aruncat cu Bomba Atomică de către americani, şi locuri din Hiroshima, al doilea oraş în care au fost omorâţi foarte mulţi oameni în al doilea război mondial, prin acelaşi procedeu. „În muzeu, era bomba şi filme foarte multe. Era o schemă foarte mare şi lasere unde se arăta exact ce s-a întâmplat şi cum a afectat când s-a dat bomba atomică. Bomba era aşa mare că nici trei nu o puteam cuprinde. Am fost puţin surprins de ce am văzut acolo, dar m-am bucurat că am putut vedea bomba şi filmuleţele”.
Stil de luptă al japonezilor bazat pe eficienţă. Multe victorii şi cunoştiinţe acumulate, probleme cu limba şi mâncarea
Încă de la început, a putut vedea faptul că asiaticii au un stil total diferit de antrenamente şi ore dedicate acestuia. Dacă în România, el se pregăteşte două ore pe zi, cu 6-8 reprize de luptă, în „ţara soarelui răsare”, antrenamentul a durat şase ore şi a avut incorporat 64 de reprize de luptă, deosebire uriaşă faţă de ce se face în ţara noastră. Nu doar atât, gândirea, stilul de luptă şi procedeele, toate sunt axate pe o eficienţă cât mai ridicată. „Japonezii sunt foarte calmi, gândesc foarte mult înainte de a acţiona. Am încercat să iau cât mai multe lucruri de la ei, să învăţ ceea ce ei fac bine. Procedeele, stilul lor, sunt mult mai eficienţi. M-am luat foarte mult după ei, m-am gândit să încerc să mă adaptez la modul în care au luptat. Într-o zi am avut două meciuri, am câştigat unu şi am pierdut unu. A doua zi, am avut şaisprezece partide, din care am câştigat cincisprezece”.
Ca şi mulţi alţi europeni prezenţi în Estul Asiei, limba mandarină precum şi mâncarea plină de sosuri a constituit cea mai grea probă şi pentru Alex, provocare căruia nu i-a putut da de cap. „Limba lor este foarte grea, nu puteam repeta nici cum un cuvânt al lor. Ei trebuiau să îl repete de multe ori. Cu mâncarea a fost greu, are foarte multe sosuri. În prima zi nu am putut mânca ceea ce mi-au dat”.
Alexandru Roman este antrenat de Octavian Creţu. El este unul din cei mai buni judokani din judeţul nostru, venind după un an 2014 cu multe medalii naţionale şi argint la Balcaniadă. În 2015, a început perfect, pe lângă stagiul japonez, week-end-ul trecut a cucerit medalia de aur la Severin, la „Cupa Drobeta”. „Anul 2014 a fost foarte bun pentru mine, am realizat chiar foarte multe. Cupa Balcanică a fost cea mai importantă competiţie şi cel mai mare rezultat din cariera mea. Pentru 2015 îmi doresc să ies campion naţional, să încerc să ajung la Balcaniadă şi să câştig. Aş vrea ca în viitor să ajung la un concurs foarte important unde să să lupt cu un japonez foarte bun”.
