Connect with us

Opinii

Cine este Călin Blaga?

Redactia Sibiu 100%

Publicat

pe

Acesta nu este un editorial cum v-am obişnuit săptămânal de un an şi jumătate. În acest material vă voi spune câte ceva despre mine. Foarte mulţi cititori ai ziarului nostru, ajuns la ediţia 100, ne întreabă cine este Călin Blaga? Aşa că este vremea să vă dau câteva detalii despre mine. M-am născut în 17 iunie 1977 la Sibiu. Tocmai am serbat 33 de ani. Sunt căsătorit şi avem o fetiţă care va serba zilele următoare un an. Părinţii mei sunt ardeleni din Cluj şi Alba. Spun asta pentru că la Sibiu cel mai des eşti întrebat cine şi de unde sunt părinţii. Ai mei sunt pensionari. Am o soră actriţă. Cam atât despre familie. Am absolvit Facultatea de Jurnalistică din Sibiu şi am profesat la început prin presa sibiană, apoi am trecut în cealaltă tabără, a PR-ului (relaţii publice). Am lucrat zece ani în asociaţii non-guvernamentale pentru drepturile copiilor săraci, ale femeilor abuzate etc. Am devenit un fervent activist în apărarea Dealului Guşteriţei şi a Pădurii Dumbrava de faraonii imobiliari ai Sibiului care au pus gând rău spaţiilor verzi ale oraşului. Am strâns fonduri, am dezvoltat proiecte şi am încercat să sprijin cât mai mulţi oameni. Apoi am revenit în presă la Sibiu 100%. Activitatea de voluntar în folosul comunităţii mi-a rămas aproape sufletului şi de câte ori am ocazia mai contribui şi eu cu ceva în acest domeniu. În linii mari câteva date despre mine. Dar un om nu îl poţi cunoaşte doar după un scurt rezumat despre familie şi activitatea profesională. Am scris în editorialele Sibiu 100% câteva din ideile mele despre lumea în care trăim. Am încercat să insuflu cititorilor dorinţa de a face bine celor din jur şi de a nu se lăsa călcaţi în picioare de patroni, politicieni sau oricine altcineva. Cred în liberă exprimare şi cred că toţi trebuie să avem şanse egale în viaţă. Am un spirit revoluţionar, mereu pus pe schimbare pentru o comunitate mai bună. Acesta sunt EU. Voi, cititorilor, cine sunteţi?

PUBLICITATE
PUBLICITATE
Comentează

Scrie un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eveniment

Un doctor în istorie tranșează conflictul statuii lui Brukenthal: „Unii s-au supărat aflând că i s-a făcut statuie în centrul Sibiului”

Gabriel Dogaru

Publicat

pe

Cătălin Borangic este dr. în istorie antică, arheolog, a studiat istoria și arheologia la București și la Alba Iulia și a scris numeroase cărți de specialitate, fiind cunoscut și pentru enciclopedia-dacica.ro, un site care tratează istoria României așa cum trebuie, dincolo de titluri bombastice și legende. Istoricul Cătălin Bornagic a intervenit acum, cu argumente, în povestea statui lui Brukenthal cu o poziție care poate ajuta pe mulți dintre cei care au fost surprinși de scandal și care nu sunt pregătiți să înțeleagă ce rol a avut baronul Samuel von Brukenthal în istoria Sibiului, în cea a României și, evident, în evoluția Transilvaniei.

„Unii s-au supărat aflând că baronului Samuel von Brukenthal i s-a făcut statuie în centrul Sibiului”, așa își începe textul, extrem de pedagogic, istoricul Cătălin Borangic, și continuă cu o explicație ceva mai lungă, dar ușor de citit, pentru cei care vor să afle mai multe pe acest subiect controversat.

PUBLICITATE
Catalin Borangic

„O să trecem peste câteva realizări și reforme iluministe ale baronului. De la el ni se trage buda din fundul curții, obligatorie în locul cufurelii pe unde se nimerea, implementarea cultivării unor plante noi (ex. cartoful, porumbul, cultivate experimental în grădinile sale și care au salvat de la foametea endemică satele de iobagi), faptul că regiunea a avut un muzeu cu trei ani înainte de deschiderea Luvrului, lăsat moștenire Transilvaniei etc etc.

În calitate de guvernator al Transilvaniei a avut ghinionul să administreze provincia în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.

Ghinionul i-a fost cu atât mai mare cu cât  fusese un apropiat al împărătesei Maria Tereza, mama viitorului împărat Iosif al II-lea, care, din pricini pe care nu le știu, când a ajuns pe tron nu l-a plăcut deloc pe baronul sas.

PUBLICITATE

Motiv pentru care nici nu l-a lăsat să se ocupe de răscoală, ci a trimis trupele imperiale conduse de von Jankovich, un comisar aflat în serviciul direct al împăratului şi care nu dădea socoteală pentru acţiunile sale guvernatorului sau altcuiva.

Prin oameni de încredere, von Jankovich a negociat sumele pentru care moții i-au trădat, prins și predat autorităților pe capii răscoalei.

Câte 600 de ducați de aur și eliberarea din iobăgie a celor 7 moți.

PUBLICITATE

Aceștia au fost preotul Moise, fiul preotului, Moise cel tânăr, Ion Clisaru din Abrud, Ion, Todor şi gornicul Irimie Soil, Lazăr Latea, toţi din Cărpiniş, Todor şi Ion Holobut din Şasa-Lupşa, Todor Momen din Lupşa şi preotul Simion din Şasa-Lupşa.

Asta ca să știm despre ce vorbim.

Guvernatorului Brukenthal, răscoala i-a pus capăt carierei. Nici măcar n-a participat la sinistrul carnagiu al execuției, necum să fi avut ceva de zis sau făcut. Ordinele veniseră direct din cancelaria imperială, fără ca baronul să fie consultat sau întrebat ceva.

PUBLICITATE

Poate și pentru că anterior gestionase cam ineficient starea de tensiune preexistentă, nedorind să intre în conflict cu nobilimea maghiară. Căci este drept, valahii reprezentau o stare inferioară.

Brutalitatea execuției este asumată direct de către împărat, fapt ce dă mult de gândit istoricilor și acum, căci vorbim de iluministul Iosif al II-lea. Să fi fost ceva masonic la mijloc, Horea fiind și el mason, nu știu a zice.

Așa că acuzele la adresa baronului, aduse de unii pădureți, sunt nejustificate. Și chiar dacă a fost cu un pas înaintea vremurilor lui, a fost și un om al timpului său. Un timp în care românii erau considerați specie inferioară și multe dintre deciziile guvernatorului au favorizat sașii și aristocrația maghiară. Asta ca să mai temperăm și avântul ultra-europenilor care-i pupă soclul.

PUBLICITATE

Personajele istorice cărora li se ridică acum statui „beneficiază” de un tratament ceva mai nuanțat din partea noastră, căci suntem afectați, să nu zic infestați, de păguboasa ideologie a corectitudinii politice pe care o proiectăm în trecut. Și căreia i se opune tot o proiecție în trecut venită din partea naționaliștilor de peșteră.

Căci, deși oamenii trecutului au trăit cum le era lumea, imaginea despre ei este, din păcate, dependentă de cum înțelegem noi vremea lor.

Cine știe când, departe în viitor, vreun mecena ori vreun politruc zelos va decide că Iohannis are dreptul la statuie.

PUBLICITATE

Se va spune atunci că a fost ales președinte în ciuda faptului că fusese neamț, că a fost un stâlp al democrației, că sub el România a învins Valul 4 al pandemiei, că a organizat și administrat țara în momente de cumpănă și restriște.

N-am nici o tresărire că atunci se vor ridica împotrivă unii, alții, care vor zice că nu e a fost așa, că în realitate a fost mai mult plecat la schiat, prin concedii, că de fapt a păpușărit în folos propriu politica românească de la începutul secolului XXI, că a fost un mediocru și multe altele.

Tot atunci se va ridica altcineva care va zice că merită statuie, că a făcut și bune – a blocat odioasa Ordonanța 13, faptă legendară – și o fi făcut și rele, că a avut ghinion, dar a fost președintele României și face parte din istoria țării.

PUBLICITATE

Îi vor ridica au ba statuie nu știu, dar că se vor pizdui pe subiect sunt sigur.”

Am vorbit cu Cătălin Borangic pentru a afla ce l-a determinat să scrie povestea, una scrisă pe un ton relaxat, a baronului Brukenthal și a legitimității statuii sale. Mi-a spus că a scris-o „să le spun că aberează, să învețe lumea cum a fost, nu cum cred ei că a fost”. Și mai are o explicație pentru ceea ce se petrece:„Este reacția extremelor: unii huo, alții hăis și nimeni nu știe real decât să urle, nu și realitatea istorică. Și, mai ales, judecă faptele de atunci cu normele de acum, fie naționaliste, fie ultraprogresiste. Echilibru deloc.”

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT

Opinii

PNL și USR, aceeași mizerie

Gabriel Dogaru

Publicat

pe

Gabriel Dogaru

Săptămâna aceasta am avut ocazia să asistăm la a doua criză politică declanșată de două dintre partidele din România considerate „cele mai democrate” dar și „cele mai moderne”, aflate la guvernare de numai opt luni.

Scuipând pe adversarii de stânga și pe cei de factură populistă, PNL și USR PLUS au încercat să inducă românilor alegători, de când există fiecare dintre aceste partide, că ele sunt cele mai virtuoase formațiuni politice ale României. Ambele partide au pretenția că sunt clădite pe principii solide, sănătoase, democratice și, mai ales, susțin că urmăresc interesele cetățenilor, nu pe cele ale membrilor de partid. În aceste condiții, declanșarea a două crize politice severe în doar opt luni de guvernare demonstrează cât de inteligenți sunt liderii acestor partide și cât de mult le pasă de țara pe care o conduc împreună.

PUBLICITATE

Criza politică de acum a pornit de la ministrul justiției. Pentru cine nu e la curent, el avea ca misiune, printre altele, desființarea Secției Speciale, SIIJ, care a fost creată de PSD doar pentru a ancheta procurorii incomozi. Secția a dat bătăi de cap magistraților, s-a bucurat de „aprecierile” organismelor europene, dar încă nu e desființată, pentru că politicienii vor, dar nu pot. N-am înțeles nici până în ziua de astăzi ce l-a împiedicat pe Stelian Ion, ministrul USR PLUS, să înceapă procedura de desființare. În schimb, el a reușit să creeze o tensiune imensă în coaliție, blocând programul Anghel Saligny al PNL. Useriștii zic că ar fi un PNDL mascat, care să ducă bani către primari. Mie mi se pare că primarii vor bani pentru investiții, pentru că asta vor alegătorii. Programul s-ar fi putut modela astfel încât să beneficieze de el primari din toate culorile politice. Ministrul spune că n-a avut timp să-l citească, de-aia nu l-a avizat. Personal, sunt convins că nu sunt numai aroganțele lui Stelian Ion, ci ele au fost discutate și apronbate înainte, în forurile de conducere ale USR PLUS.

Așa am ajuns să-i vedem apucăturile de dictator ale lui Florin Cîțu. O spun cu toată părerea de rău, reacțiile impulsive de genul celei care a condus la demiterea lui Stelian Ion nu sunt specifice politicienilor de anvergură. Jocurile politice – pentru că, da, politica este un joc în interesul țării – se fac cu diplomație, cu tact și mai ales cu inteligență. Stabilitatea unei țări, mai ales cea economică și financiară (iar Cîțu ar trebui să știe mai bine ca multă lume ce înseamnă asta) nu se joacă la cacealma, cu nervi și ambiții stupide. Chiar dacă ai strategii și țintești scopuri înalte, nu ai dreptul să joci la pokerul politic ieftin liniștea țării pe care, teoretic, o servești .

Demiterea fără sens a ministrului justiției, după ce ai avut o criză similară în urmă cu doar câteva luni, nu arată decât că nu știi altă partitură. Susținut din spate de o armată de clovni cu salarii grase primite de la Bruxelles, Florin Cîțu a reușit să demonstreze fără loc de îndoială că zicala „PSD și PNL, aceeași mizerie” este puternic ancorată în realitate. Mai mult, strigătura s-ar putea completa: „PSD, PNL și USR, aceeași mizerie”.

PUBLICITATE

Până când politicienii „cei mai democrați” nu vor înțelege că viețile lor politice nu valorează nici doi bani în ochii românilor, care nu vor altceva decât ca țara să fie corect administrată, până atunci nu vor primi din partea acestor români doar vreun vot în scârbă, la nevoie, dar și mult dispreț, sau poate chiar și un șut în dos, simbolic, la următoarele alegeri, atunci când ne vom trezi că alte formațiuni politice împotriva naturii vor răsări de nicăieri.

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT

Opinii

Cinci motive ca să te vaccinezi

Gabriel Dogaru

Publicat

pe

România a reușit un progres fantastic, din punct de vedere al pandemiei de coronavirus, odată cu vaccinarea unui procent considerabil din populația eligibilă. În acest moment vorbim despre circa 4,5 milioane de persoane vaccinate, din care peste 3,6 milioane de români au schema de vaccinare completă. Dacă adăugăm și cei peste 1 milion de români care au trecut prin COVID și au căpătat o minimă imunitate, putem înțelege de ce răspândirea noului coronavirus a scăzut atât de mult încât nu mai avem raportate decât câteva cazuri pe județ, într-o zi.

În urmă cu un an, tuturor ni se părea de domeniul SF apariția unui vaccin mai devreme de 2 – 3 ani, date fiind procedurile anevoioase necesare dezvoltării, testării și aprobării unui astfel de produs medical. Șansa a făcut ca tehnologia mARN să fie deja în dezvoltare, iar producerea acestor vaccinuri să poată fi grăbită. Acum, vedem viitorul cu alți ochi.

Faptul că județul Sibiu se află printre județele fruntașe în vaccinare este, dincolo de limbajul ușor comunist, o realitate care ar trebui să ne bucure. Sibienii dovedesc că sunt suficient de inteligenți, astfel încât să înțeleagă importanța acestui gest. Mai sunt însă multe de făcut în direcția asta.

PUBLICITATE

În primul rând, trebuie să spunem că orașele au contat majoritar în atingerea unui procent de peste 30% din populație vaccinată. Sibiul este pe primul loc în județ, cu un procent care îl plasează pe locul al doilea pe țară, după Cluj Napoca. Și celelalte orașe din județ au procente bune din populație vaccinate. În schimb, comunele, satele, îndeosebi cele îndepărtate de Sibiu, suferă din cauza distanței, a lipsei de comunicare din partea autorităților și, evident, din cauza mesajelor anti-vaccinare. Mai există, de asemenea, o categorie de persoane din mediul urban care sunt sceptice în privința vaccinării, motivele fiind destul de asemănătoare. Optimismul care s-a instalat printre oameni, odată cu scăderea numărului de cazuri, este și el de vină. „S-a terminat, nu mai e nevoie să mă vaccinez”, am auzit de la mulți.

Din aceste motive, mi se pare de bun simț să revin cu câteva informații importante, pentru cei care încă nu s-au vaccinat:

1. Boala nu a dispărut, chiar dacă numărul de cazuri este tot mai mic. În ATI încă mai ajung pacienți, iar unii dintre aceștia mor și vor mai muri. Cei mai mulți dintre noi nu ne mai îmbolnăvim pentru că ne-am vaccinat, nu pentru că virusul a obosit, dar niciodată nu vom ști cine urmează pe drumul către ATI.

PUBLICITATE

2. Transmiterea virusului de către o persoană nevaccinată este mai probabilă, după cum spun specialiștii, astfel că riscul de a îmbolnăvi un om cu comorbidități și a-i provoca moartea este uriaș. Cei care nu se vaccinează ar trebui să-și asume și rolul de transmițători de boală.

3. Rezultate epidemiologice foarte bune în astfel de cazuri se obțin când procentul de vaccinare este foarte mare, iar rata de răspândire a virusului scade până aproape de zero. Vezi bolile provocate de virusurile anterioare, care au fost eradicate. Este important fiecare om în acest proces, pentru că nu contăm doar ca indivizi, ci și ca specie.

4. Reacțiile adverse sunt minore sau inexistente, o dovedește statistica din România și din lume. Riscurile sunt dominate copleșitor de beneficii, orice medic bine intenționat o poate spune. O discuție cu un om vaccinat ar putea liniști pe cei care încă mai au îndoieli.

PUBLICITATE

5. Medicina este o știință care a salvat și salvează vieți în continuare. Cu ajutorul ei speranța de viață a crescut de la 40 – 50 de ani la peste 70 de ani, în România. Cu ajutorul medicilor și oamenilor de știință copiii nu ne mai mor de boli precum malaria sau febra tifoidă. Cu ajutorul medicamentelor, sunt bolnavi de cancer care au o viață lungă.

În aceste condiții, de ce ar vrea cineva să aștepte virusul cu pieptul gol, ca la război, fără să se vaccineze, în speranța că va supraviețui?

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT
Ad
PUBLICITATE
PUBLICITATE

DELGAZ

PUBLICITATE

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE