Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului, fără dată fixă, deoarece depinde de data Paştilor, fiind rânduită în vinerea din Săptămâna Luminată. Anul acesta, Izvorul Tămăduirii este sărbătorit pe 3 mai.
La originea sărbătorii se află o minune săvârşită de Maica Domnului într-o pădure de lângă Constantinopol, în secolul al V-lea. Aceasta îi descoperă împăratului Leon cel Mare (457-474), pe atunci neîncoronat încă, un izvor cu apă vindecătoare. Plimbându-se prin pădure, Leon dăduse peste un orb rătăcit, pe care îl luase de mână ca să-l călăuzească spre izvor pentru a-şi potoli setea. Primind îndemn de sus, viitorul împărat spală ochii orbului cu apa tămăduitoare, care îi va reda în mod miraculos vederea.
După un timp, urcând pe tronul Constantinopolei, împăratul Leon cel Mare va zidi o biserică lângă izvorul vindecător din pădurea unde se petrecuse minunea. De-a lungul istoriei, în acea biserică s-au întâmplat şi alte vindecări, printre care însănătoşirea împăratului Justinian (526-575), suferind de o boală grea. Biserica din epocă nu a supravieţuit cuceririi otomane, dar Izvorul Tămăduirii din timpul împăratului Leon s-a păstrat până astăzi în subsolul unei biserici construite la Istanbul (noua denumire a oraşului) în secolul al XIX-lea.
În prima vineri după Sfintele Paşti, la sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii”, preoţii Bisericii sfinţesc apele prin slujba de “Aghiasma Mică”. Termenul “aghiasma” provine din grecescul “aghiasmos”, derivat al cuvântului “aghios”(sfânt). “Aghiasmos” se poate traduce şi ca slujbă de sfinţire, dar şi ca apă sfinţită, explică portalul Creştin Ortodox.
Credincioşii din Mitropolia Ardealului sunt ataşaţi în mod special de praznicul Izvorului Tămăduirii, acesta fiind unul dintre hramurile Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, aflate la doar 68 de kilometri depărtare de Sibiu, la poalele Munților Făgăraș.
Și în acest an credincioșii au participat în număr mare la hramul mănăstirii și s-au rugat în cadrul slujbelor cuprinse în programul liturgic din această zi. La vechea fântână a mănăstirii a fost oficiată slujba de sfințire a apei de un sobor de preoți și diaconi condus de ÎPS Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, alături de PS Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. După slujba de sfințire a apei, ierarhii și soborul slujitor au sfințit noul lumânărar al mănăstirii şi au oficiat Sfânta Liturghie la altarul din pădurea de lângă mănăstire. Programul liturgic de la hramul mănăstirii făgărășene s-a încheiat cu slujba Sfântului Maslu, informează Mitropolia Ardealului.
„Maica Domnului este cea mai apropiată de Fiul lui Dumnezeu, este mijlocitoare pentru noi, Îl poartă pe Hristos pe brațul drept și cu brațul stâng ni-L arată ca Mântuitor în icoana Sa. Dacă vom înălța cu toții o rugăciune către Maica Preacurată, din Izvorul Tămăduirii ea va revărsa asupra noastră liniște, pace, mulțumire, bucurie, împăcare. Trebuie să ne asumăm fiecare dintre noi starea în care suntem și responsabilitatea pe care o avem de împlinit și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, dorind mai bine. Nu este nevoie să trăim în autosuficiență, să fim indiferenți, de aceea ne rugăm pentru mai binele nostru, pentru mai binele credincioșilor care vin la mănăstirile noastre, grădini ale Maicii Domnului”, a transmis ÎPS Laurențiu Streza în cuvântul de învățătură pe care l-a rostit cu ocazia hramului Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus.
