Jazzul sună bine pe două chitare

Despre Virtuoso Guitar Duo Seara începe lent, cu un intro/laudatio dedicat invitaţilor de către Alexandru Braşovean, unul dintre veteranii jazzului românesc şi absolvent al primei clase de jazz din România – sub îndrumarea lui Nae Ionescu –, care în 4 aprilie, la Sala Dalles, în cadrul Galei „Premiilor de jazz pe 2010”, va fi laureatul „Premiului de excelenţă”, pentru întreaga activitate, dar mai ales pentru cei 30 de ani ai „Silex Band”. Aflaţi în turneul de promovare a CD-ului „Premiile jazzului românesc 2010”, Virtuoso Guitar Duo ajunge şi la Sibiu, prin grija lui Alexandru ªipa, critic de jazz, preşedintele juriului şi al Fundaţiei „Muzza”, care organizează şi acordă Premiile jazzului românesc şi, nu în ultimul rând, unul dintre acei „nebuni frumoşi care au încă curajul de a organiza concerte şi festivaluri cu o muzică falimentară pentru vremurile acestea”, după cum spune Sorin Romanescu, jumătate din Virtuoso Guitar Duo şi unul dintre cei mai apreciaţi chitarişti de jazz din România. „Muzicianul Anului 2008”, nominalizat şi în 2010 la aceeaşi categorie, muzicianul unei „călătorii inedite prin imaginaţia” sa, împreună cu 5 chitare, aduse pe scenă sub forma unui concert unic în ţară, „Poveşti şi chitarisiri”, creator de muzică contemporană. Colaborează cu Irinel Anghel, Luiza Zan, Maria Răducanu, Vlaicu Golcea şi îl puteţi vedea în următorul său concert „Alter Echo’ncert – ecouri, reverberaţii şi întâmplări sonore pentru 2 mâini şi 3 ghitare”, pe 18 martie, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Cealaltă jumătate a duo-ului şi a dialogului, pentru că „tot timpul propunem ceva şi reacţionăm ad-hoc”, este Alex Man. „Compunem tot timpul pe scenă, cu fiecare ocazie”, declară el. „Revelaţia anului” la Gala Premiilor Jazzului Românesc 2009, în prezent masterand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, departamentul de jazz, clasa Mircea Tiberian, membru Bega Blues Band şi „Locomotiva Jazz” (februarie 2011), un program de succes al ICR Budapesta, care a reunit muzicieni din România, Ungaria, Estonia, Marea Britanie, Danemarca şi Olanda. Colaborează cu Pedro Negrescu, Johnny Bota, Lucian Nagy şi Toni Kuhn şi îl puteţi vedea în următorul său concert „Ipanema Jazz”, concert de muzică braziliană, pe 12 martie, la Social Club Origine, la Cluj. Ce este jazzul? Setlistul se deschide cu „Blues for Alice” a lui Charlie Parker, care alături de „Nuages” a lui Django Reinhardt reprezintă melodiile pe care duo-ul le interpretează pe acest album. „«Blues for Alice» este o temă celebră, care marchează o formă muzicală din jazz pentru improvizaţie, care a deschis orizontul pentru toţi improvizatorii de după Charlie Parker şi un tip de structură, Parker blues”, răspunde Sorin Romanescu, atunci când îl întreb ce îl leagă de aceste melodii. Dar să o luăm cu începutul. Ce e jazzul? Dacă pentru unii este „una cosa mentale”, pentru Sorin Romanescu este „cea mai sinceră dintre toate muzicile posibile, pentru că esenţa ei este spontaneitate şi improvizaţie, spre deosebire de alte muzici, care rămân închise în partitură, şi unde aportul interpretului este mult mai mic decât în cazul jazzului”. „Este muzica libertăţii”, spune Alex Man. „Tot ce ascultăm în prezent, ca muzică inventată din 1900 încoace, vine din blues-ul de pe plantaţie, cântat de negrii oropsiţi, de acolo a plecat rock’n’roll-ul, pop-ul”, spune Sorin Romanescu, iar jazzul reprezintă „armoniile muzicii culte europene cu ritmurile africane”, adaugă Alex Man. „Jazzul nu e o invenţie venită din nimic, e o sinteză culturală, din cauza asta te poţi duce înspre trecut, dar şi înspre nou. Poţi să nu te laşi furat de viteza vremurilor în care trăim, în această eră a fast-food-ului, să te opreşti şi să spui „Stop, hai să nu mai ascult muzică de entertainment, la care nici măcar nu sunt atent!”, zice Sorin Romanescu. Cum ajungi la jazz? Treptat. „Un fan al muzicii rock se poate apropia uşor de Santana, de B. B. King. De la blues e un pas mic până la Wes Montgomery, de aici uşor către bebop şi iată jazzul!”, continuă Alex Man. Jazz standards cu prietenii Se cântă un alt standard, „Just Friends”, la două chitare sau „on double six”. Virtuoso Guitar Duo este un proiect special în România, care reuneşte doi dintre puţinii chitarişti de jazz din ţară. Prieteni de 15 ani, cei doi au început să colaboreze serios abia anul trecut. „S-a întâmplat în urma unui telefon pe care mi l-a dat Alex, în care m-a rugat să-l acompaniez la Premiile Jazzului Românesc, iar întâlnirea a fost la fel de spontană şi rapidă cum s-a întâmplat acum 15 ani”, spune Sorin Romanescu. De ce l-a sunat Alex pe Sorin? „Aveam nevoie de un coleg cu care să pot interacţiona fără multe repetiţii, în prealabil, şi să pot comunica liber, iar amândoi ne-am gândit că ar fi un proiect de viitor, uşor transportabil, uşor de manageriat, fără mare logistică. Fiind o formulă de duo, se pretează la o abordare foarte liberă”, spune Alex Man. „Un al treilea sau al patrulea om în trupă necesită o organizare mai dificilă. Libertatea nu dispare, dar formula de duo este practic nucleul improvizaţiei în grup, pentru că se bazează mereu pe întrebare-răspuns: unul pretextează ceva, iar celălalt răspunde. E foarte simplu, pentru că mereu există dualitatea asta şi nu e nimeni care să ne strice această perfecţiune”, adaugă Sorin Romanescu. Întrebaţi dacă revitalizarea jazzului românesc este o falsă sau reală problemă, Sorin Romanescu răspunde că este o realitate. „E o realitate că foarte mulţi muzicieni după Revoluţie au plecat din ţară, că cluburile de jazz din România îşi reduc numărul membrilor, că apar formule de genul acesta, de duo, pentru că e foarte greu să închegi o trupă mai mare. E o problemă la nivel mult mai larg decât spaţiul românesc, dar în alte locuri din lume există tradiţii mai puternice, nuclee care s-au format de-a lungul timpului. Sunt tineri care termină conservatoarele din ţară şi pleacă la specializări în străinătate. Amândoi cunoaştem oameni de mare valoare, care nu s-au gândit o secundă să stea în România şi îi înţeleg”, declară Sorin Romanescu. Urmează „In a Sentimental Mood”, compusă de Duke Ellington în 1935, una dintre acele piese clasice, care evocă singurătate şi senzualitate şi care în lumina semi-obscură a barului, te pune într-o stare sen-ti-men-ta-lă. „Din păcate, lumea nu mai ascultă muzică pentru a simţi ceva anume, lumea ascultă muzică în mod accidental”, afirmă amândoi. „Dar un punct de plecare, până la urmă, e blues-ul, care e foarte sincer, direct, nu necesită niciun fel de cunoştinţe muzicale, e ceva care pur şi simplu te loveşte. Porniţi de la blues!”, încheie Sorin Romanescu. Clubul de jazz de la Sibiu Mergând pe valul „dezgheţului” cultural din 1964, când în România se deschid primele cluburi de jazz, iar la radio şi la televizor se transmit emisiuni cu muzică de acest gen, după ce Benny Goodman, Louis Armstrong, Woody Herman concertează la Bucureşti, iar în 1969 ia naştere Festivalul Naţional de Jazz de la Ploieşti, în 1970, la Sibiu, se înfiinţează Clubul de jazz. Aici, câţiva muzicieni şi pasionaţi de muzică, printre care Nae Ionescu, Alexandru Rădulescu, Marius Dumitru, George David, Dieter Gölner, Nelu Lăcătuşu, Doru Constantiniu, Kurtfritz Handel, Doru Popescu, Niu Herişanu şi alţii, se întâlnesc săptămânal într-o sală de p
e Str. Magheru, fac audiţii şi discută despre jazz. Înregistrări aduse de la Biblioteca Americană a Ambasadei S.U.A. la Bucureşti sau din străinătate se ascultau la pick-up şi la magnetofon. Clubul a intrat, apoi, sub egida Casei de Cultură a Tineretului. Cel mai mare succes al Clubului de jazz şi meritul lui Nae Ionescu este mutarea, în 1974, a Festivalului Naţional de Jazz, de la Ploieşti la Sibiu. În perioada 1974-1979, la Sibiu concertează trupe legendare ale jazzului din România: Adrian Neagu Trio, Radu Ghizăşan Quintet, Vocal Jazz Quartet, Super Sax Group (Dan Mândrilă), Marius Popp Quintet, Johnny Răducanu Trio, Gramophon etc. În anii ’80, Clubul avea aproximativ 100 de membri. De-a lungul anilor, întâlnirile s-au defăşurat în mai multe locuri: Casa de Cultură a Studenţilor, Biblioteca Astra, atelierul artistului plastic Niu Herişanu. Jazzul devenind pentru regimul comunist o manifestare decadentă a imperialismului american, membrii erau uneori chemaţi la Securitate şi interogaţi despre ce se discuta în cadrul clubului. În 25 noiembrie 2009, ia naştere Clubul de jazz „Nae Ionescu”, în Imperium Club, făcând un salt în timp şi preluând numele muzicianului care înfiinţase celebrul club de la Sibiu, în 1970. În fiecare miercuri, Ciprian Oancea, Alexandru Braşovean şi Lucian Fabro, adică Imperium Jazz Band, uneori însoţiţi de vocea Iuliei Constantin, îi spun lui „Jass” să se apropie de scenă, să-i facă pe bâtrâni să se simtă din nou tineri şi pe tineri să trăiască „clipa” domol şi cu pasiune. „Jass” este „un uomini rispettati”. P.S. Sorin Romanescu va reveni la Sibiu, la Galele Studenţeşti de Jazz, în juriu, iar Alexandru ªipa ca preşedinte al juriului. Ioana Mălău