Marele Premiu al Salonului Național de Restaurare Craiova 2014 a fost acordat unui restaurator sibian. Este vorba despre dr. Dorin Barbu, expert restaurare metal și Șeful Laboratoarelor de Restaurare din cadrul Muzeului Național Brukenthal. Premiul a fost acordat pentru lucrarea „Ano 1664 Cibinii” de restaurare a unui ceas de masă cu pendul din colecțiile muzeului, datat 1664 conform inscripției de pe interiorul carcasei.
Ceasul a fost achiziționat în anul 1882 de la aurarul Ludeke pentru 40 de florini. Carcasa ceasului, din alamă aurită la exterior, are formă paralelipipedică, având o înălțime de 9,5 cm. Interiorul feţei posterioare prezintă inscripţia „ANO 1664 CIBINII” şi o monogramă (a meşterului care a confecţionat carcasa). Lateralele îl reprezintă pe Hercule cu leul şi Hercule cu 2 coloane de la templul lui Jupiter. Capacul ceasului se termină cu clopoţelul soneriei. „CIBINII şi monograma de pe interiorul feţei posterioare ne dovedeşte măiestria meşterilor aurari din Sibiu în secolul al XVII-lea. Reparaţiile şi transformarea nereuşită dovedesc faptul că ceasornicarii locali nu ajungeau chiar la nivelul celor europeni. Inscripţiile scrijelite şi marcajul nou descoperit pe fundul bazei pot constitui noi informaţii pentru studiul ceasului într-o nouă etapă deschisă de restaurarea acestei piese”, se arată într-un comunicat emis de biroul de presă al muzeului.
„La metal eu am obținut premiul cel mare. A mai fost un premiu de excelență și o mențiune. Același premiu l-am obținut și scum doi ani. Anul trecut nu am participat. A fost o onoare pentru mine. M-am bucurat de acest premiu. Este practic o încununare a muncii mele. Pentru prezentarea la acest salon eu îmi aleg mereu piese foarte greu de restaurat. În balanță se pune munca în restaurare și nu în frumusețea piesei. A fost o muncă complexă”, spune dr. Dorin Barbu.
Salonului Național de Restaurare Craiova 2014 s-a aflat la cea de-a X-a ediție și au fost premiate lucrări trimise de la Muzee din întreaga țară, pe mai multe suporturi (lemn, ceramică, hîrtie, metal, culori tempera etc).
Extras din articolul restauratorului Dorin Barbu cu privire la piesa a cărei refacere i-a adus premiul cel mare la Salonul de la Craiova.
Ceasul de masă cu pendul din colecția Muzeului Național Brukenthal, achiziționat în anul 1882 de la aurarul Ludeke pentru 40 de florini, are carcasa din alamă aurită la exterior, de formă paralelipipedică cu baza patrată având latura 9 cm., capacul patrat cu latura 7,3 cm., iar cele 4 fețe cu înălțimea 9,5 cm. și lățimea 7 cm. Se presupune că mecanismul este de proveniență europeană iar carcasa este lucrată la Sibiu, fapt dovedit de inscripția interioară „ANO 1664 CIBINII”
Cele 4 fețe ale ceasului sunt mărginite de 4 colonete ornamentate cu motive florale și câte un cap de om. Cadranul ceasului de formă circulară este numerotat cu cifrele I-XII, pe aceeaşi faţă este gravată o clepsidră, un om întins şi un craniu. Pe faţa opusă se află cadranul soneriei de asemenea circular cu cifre arabe, cifrele 12,1,2,3 şi 4 fiind foarte apropiate între ele, ornamente în arabescuri şi diferite păsări în partea inferioară. Lateralele îl reprezintă una pe Hercule cu leul şi cealaltă pe Hercule cu 2 coloane de la templul lui Jupiter. Capacul ceasului se termină cu clopoţelul soneriei.
După curățare s-a observant că: mecanismul nu mai prezenta toate piesele originale, a fost o încercare, de epocă, de transformare a ceasului original într-unul cu pendul. Pentru aceasta au fost scoase 3 rotiţe, adaptându-se alte 2 roţi realizate mult sub calitatea iniţială pentru transmiterea mişcării pendulului. Şi pendulul a fost adaptat printr-o adăugire grosolană la capacul ceasului. Ceasornicarul Hermann, colaboratorul nostru din Sibiu (cel care m-a şi ajutat la montarea pieselor în mecanism) este de părere că această transformare ireversibilă a ceasului l-a făcut nefuncţional din start. El a motivat această afirmaţie prin faptul că roţile noi adaptate la ceas nu erau centrate, prost realizate, probabil de un meşter local, dar înainte de intrarea ceasului în colecţia muzeului.
Concluzii
Înlocuirea arcului, considerat piesă „consumabilă”, nu a putut readuce funcţionalitatea ceasului, dar acesta prin faptul că poate fi datat exact „Ano 1664” reprezintă o verigă importantă în evoluţia mecanismelor.
„CIBINII” şi monograma de pe interiorul feţei posterioare ne dovedeşte măiestria meşterilor aurari din Sibiu în secolul al XVII-lea. Reparaţiile şi transformarea nereuşită dovedesc faptul că ceasornicarii locali nu ajungeau chiar la nivelul celor europeni. Inscripţiile scrijelite şi marcajul nou descoperit pe fundul bazei pot constitui noi informaţii pentru studiul ceasului într-o nouă etapă deschisă de restaurarea acestei piese.
