fbpx
Acum citesti:
Părintele David de la Mânăstirea Sădinca: De Crăciun, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți, să ne gândim și la oamenii necăjiți
Intreg articolul 6 minute de lectura

Părintele David de la Mânăstirea Sădinca: De Crăciun, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți, să ne gândim și la oamenii necăjiți

Trăită la nivel spiritual, Nașterea Domnului, sărbătorită anual în data de 25 decembrie, are puterea de a-l aduce pe Hristos în sufletele credincioșilor. Cum să ne bucurăm duhovniceşte de marea sărbătoare a Crăciunului ne spune părintele David Stoica, starețul Mânăstirii Sădinca, cel căruia marele duhovnic Arsenie Boca i-a prezis că va ajunge călugăr.

Cum ar trebui să întâmpinăm Crăciunul, cum să ne pregătim pentru marele praznic al Nașterii Domnului?

Cu mare bucurie, cu bucurie duhovnicească, pentru că s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos și cu bunătate, pentru că vedeți că sunt mulți în jurul nostru care se află în necazuri, nu au case ori nu au ce pune pe masă. Să ne gândim în primul rând, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți și la acești oameni necăjiți . Poate mulți dintre dumneavoastră știu ce este foamea și atunci, gândiți-vă să le aduceți și celor nevoiași o bucurie în viața lor. Fiindcă noi suntem cei mai cerșetori, cerem mereu – Dă Doamne! Dă Doamne casă, mașină! Dumnezeu ne dă, dar noi ce-i dăm? Nu-i dăm nicio bucurie. Dacă dăruiești, primești. Primești pe Dumnezeu în sufletul tău, ai mulțumire sufletească, e ca o rugăciune, ca un dar de la Dumnezeu pe care îl primești.

Ce mesaj aveți pentru cei pentru care Crăciunul se rezumă la o sumedenie de cumpărături, cadouri, curățenie, petreceri, ignorând latura spirituală a momentului?

Este un obicei care nu este de la Dumnezeu, ei, prin cumpărături exagerate, prin distracții, prin jocuri, îl supără pe Dumnezeu, îl răstignesc din nou. Îi putem numi păgâni, pentru că ei fac atunci voia vrăjmașului și nu pe a lui Dumnezeu.

Obiceiul colindatului începe să se piardă. Ce părere aveți, aveau colindele un rol de apropiere din punct de vedere religios?

Aveau un rol mare. De mici copii eram nerăbdători să ascultăm colinda și chiar înainte de a vesti Nașterea, eram pregătiți spiritual pentru acest moment. Colindele religioase te leagă mai mult de Dumnezeu, de rugăciune, sufletul tău este mai curat, mai pur, sunt ca o rugăciune. În ziua de azi majoritatea ne pregătim cu de toate, cu bunătăți, cu cântece de jocuri, ne-mbătăm și uităm de obiceiurile noastre din moși-strămoși. Ați văzut, de exemplu, de Revelion, se adună toți în centrul Sibiului și ce fac? Se îmbată, sparg sticle, fac altele, nu se roagă, exact când ar trebui să îi mulțumească lui Dumnezeu, să fie mai darnici și să daruiască mai mult. Pentru ei, totul e numai o distracție, ca și când te-ai dus la o nuntă sau la o petrecere, și așa trec sărbătorile fără să fi lăudat pe Dumnezeu, fără să trăiești Nașterea Mântuitorului… e ca un păgânism, ăsta-i adevărul.

Care sunt principalele motive pentru care ajungem să ne îndepărtăm de Dumnezeu, ce slăbește sufletul?

Obiceiurile păgânești, ura și mândria, care le doboară pe toate și voile lumești, păcatele care sunt strigătoare la cer – duhovnicul vine și te întreabă și te povățuiește, dar neascultarea și obiceiurile cele rele te fac să greșești și să cazi în deznădejde și în păcate cele grele, de moarte. Nu mai este Iubire. Mântuitorul zice „Eu sunt ușa cea strâmtă, cine intră prin mine se va mântui”. S-a dus dragostea. Și între tineret, chiar dacă părinții le dau o educație, dar dacă ei gustă din păcatul oprit, dacă se droghează, se îmbată, atunci nu îi mai poți ține în frâu. La noi vin în fiecare lună mulți tineri, curați într-adevăr. Vreau să adresez și părinților slujitori la altar, cum sunt și eu, să fie mai buni, să fie mai darnici, duhovnicește și sufletește, să ne gândim că noi suntem niște sfeșnice, niște luminători, care să putem duce mai departe cuvântului lui Dumnezeu, să putem să alinăm suferințele prin cuvintele și faptele noastre, nu prin mândrie și orgoliu. Mândria distruge tot, iar smerenia te înalță spre cele mai înalte culmi duhovnicești, spre mântuirea sufletului.

Ați vorbit despre deznădejde. Cum se pot vindeca cei care cad cu ușurință pradă depresiilor, ajungând chiar la gesturi mai dramatice?

Prin rugăciune. Dar rugăciunea pe care o spui, să o trăiești, să o spui din suflet, să vii să plângi la icoana Mântuitorului sau a Maicii Domnlui, să vii la duhovnic să îți mărturisești păcatele și neputințele, fiindcă și noi trebuie să lucrăm, cum lucrează medicul cu trupul, noi lucrăm cu sufletul. Să știți că mulți au vrut chiar să se sinucidă, dar au venit, am stat de vorbă, ne-am rugat împreună și s-au întors pe calea cea bună.

Cum putem înfrunta nepăsarea care pune uneori stăpânire pe noi, astfel încât pe lângă preocupările materiale, grijile de zi cu zi, să îi facem loc și lui Dumnezeu în viața noastră?

Foarte greu. Cine trăiește ca un păgân, foarte greu poți să îl aduci spre Dumnezeu, iar pentru cel care face voia vrăjmașului, lupta este mare. Deci trebuie o luptă imensă ca să îl aduci pe acel om la calea cea dreaptă. Dar, prin rugăciune și prin post, sigur, dacă cerem de la Dumnezeu, ce nu ne dă?

Cum trebuie să ne raportăm la gândurile rele, negre, care uneori ne macină mintea?

Să le alungăm, cum spunea și părintele Cleopa, îi spui „Hai, pleacă! Du-te, de-aicea!”. Să le alungi de lângă tine, să zici Doamne miluiește. Călugării, părinții, recurg la rugăciune ca să le alunge. E important să le alungi, să nu le lași să se cuibărească în minte, ci să se ducă mai departe, să dispară.

Ce le recomandați celor care își doresc să se apropie de Dumnezeu, dar nu știu cum să înceapă. Care este primul pas?

Mai întâi să își caute un părinte duhovnic, care să îl îndrume și să se roage pentru el. Și așa, încet, încet începe să vină spre biserică și va fi tot mai prezent duminica, la sfânta Liturghie.

Ce mesaj aveți pentru sibieni cu ocazia Sărbătorilor?

Le doresc sibienilor să fie mai apropiați de duhovnicii lor, să își caute bisericile și să se roage, să trăiască o clipă cu Dumnezeu și să vada cate daruri pot să primească, să se gândească în primul rând la starea sprituală și să nu ia în considerare starea materială. Le doresc sănătate, mântuire, să fie mai darnici, să fie bisericile mai pline, să se roage și să nu lipsească de la sfânta și duhovniceasca Liturghie.

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.