Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu a organizat ieri, 26 martie, ora 17:00, în Foaierul bibliotecii, lansarea unei noi cărți a lui Cosmin-Crăciun Cruciat, intitulată: „Ultimul mesaj al lui George Lazăr: Amintește-ți că vei muri!” La eveniment, pe lângă autorul volumului, au mai luat cuvântul: conf. univ. dr. Valeria Soroștineanu, Maria Grancea, custode al Muzeului Orășenesc Avrig, pr. lect. univ. dr. Emanuel Tăvală și dr. Răzvan Pop, manager al Bibliotecii ASTRA Sibiu.
O muncă impresionantă
Însumând 780 de pagini, cartea este un studiu amplu despre viața, personalitatea și moartea lui George Lazăr, valorificând toate documentele de arhivă cunoscute până în prezent în legătură cu marele teolog și dascăl născut la Avrig, precum și bibliografia relevantă în domeniu. Mesajul central al lucrării este deșertăciunea vieții omenești, așa cum aceasta apare explicată în epitaful scris de George Lazăr însuși, care se poate citi și astăzi pe piatra sa de mormânt din curtea bisericii ortodoxe Duminica Floriilor din orașul natal.
”Această carte nu este o simplă poveste despre Gheorghe Lazăr, e mai mult chiar decât o biografie, este o lucrare foarte serioasă. Gheorghe Lazăr este unul dintre personalitățile Sibiului, și chiar între personalitățile naționale. Sibiul are acest privilegiu de a promova și de a avea personalități care au reverberație națională, cel puțin națională, aș putea spune, iar Gheorghe Lazăr este unul dintre aceștia. În urmă cu ceva ani, când activam într-o asociație sibiană, am făcut un top al celor mai mari sibieni, iar Gheorghe Lazăr a fost în top 10”, a spus Răzvan Pop.
Nu prea sunt cărți care să vorbească despre traumele pe care le aveau personalitățile importante, a mai menționat Răzvan Pop. Pentru că dacă am avea asemenea pagini scrise, poate am putea vedea ce i-a făcut pe acești oameni să acționeze în unele situații.
”Viața lui Gheorghe Lazăr e un tablou cu adevărat apocaliptic”
”Titlul cărții divulgă oarecum o parte din conținutul ei, pentru că firul roșu al acesteia este acest sentiment de deșertăciune a vieții omenești pe care Lazăr l-a avut în preajma morții sale. Când s-a întors la Avrig, l-a trecut în epitaful pe care îl puteți vedea chiar și astăzi inscripționat pe mormântul său din curtea Bisericii Duminica Floriilor din Avrig.
Mesajul este în aparență unul deprimant și dacă ne raportăm la viața pe care a avut-o Lazăr, am putea spune că e chiar întemeiat. Să nu uităm că el a murit la doar 44 de ani și dacă veți citi cartea, veți vedea că scurtul lui curs al vieții nu a fost altceva decât un un șir de suferințe și de neîmpliniri. Să ne gândim că nu a fost căsătorit, nu a avut copiii, i s-a refuzat finalizarea studiilor teologice, nu a fost hirotonit, nu a putut deveni episcop cum și-a dorit, nici director școlar așa cum își dorise. Plus că a avut și, din nefericire, o fire mai bolnăvicioasă.
A fost umilit de nenumărate ori, a fost arestat, a fost bătut, a fost și o tentativă de omor asupra lui, au fost și tâlhării la adresa lui și peste toate acestea, a trăit o epocă cumplit de cumplit de grea. Să nu uităm că la începutul secolului, la XIX lea, a fost marea foamete ce n-a mai fost egalată în istoria noastră. Plus că în perioada în care a trăit Lazăr au fost nenumărate și devastatoare incendii de terenuri, epidemii de ciumă, de variolă. Deci, dacă o luăm așa, viața lui e un tablou cu adevărat apocaliptic”, a relatat Cosmin-Crăciun Cruciat.
