Oricât am munci la educarea binelui social, fără martorii care au gustat sângele urii în cerul vieții lor n-avem a ne vindeca. Mircea Tănase, „Primăvara la Bug. O poveste nespusă despre deportarea romilor în cel de-al Doilea Război Mondial” (Hyperliteratura, București, 2025, 267 pg.). O carte eveniment. O carte pe care fiul autorului, nimeni altul decât Gelu Duminică, profesorul și sociologul, nu a creditat-o cu biruință. Deși îmi pare una dintre cele mai importante cărți izvorâte din mărturia rromilor despre istoria lor pe care, nădăjduiesc, nu o vom vedea repetată.
Ce te ține legat de lectură? În primul rând povestea care nu este poveste. Un rrom muncitor și distins cu o familie minunată – fractura de minune o împlinește soția sa în raport cu familia ei – luptă cu lipsa de omenie a unei lumi cumplite. Aceea a războiului. Minunăția cărții stă în sinceritatea scriiturii. În sinceritatea unei oralități pe care nu poți decât să o admiri. Exprimarea bucurie și a suferinței unei familii răstignite. Un excelent povestaș care cred că a auzit, topit și retopit, povestea familiei sale de nenumărate ori. O face ca un bijutier sau, dacă e să păstrăm duhul povestirii, ca un fierar de mare virtuozitate.
Nu îmi aduc aminte să avem în literatura noastră o mărturie de o asemenea amploare a exploatării rromilor, a neputinței lor de a se menține în grila unor valori pe care le doresc și le cresc copiilor lor uneori, dar nu le pot menține în viabilitatea lor permanentă. Personajul central, Tatăl, Ivan, un minunat pater familias, încântă prin cinstea și curăția sa sufletească.
Pare ireal în omenitatea sa, dar sunt convins că omul a existat cu adevărat, nu doar în amintirea copiilor săi. Apoi troița de copii dintâi ai familiei – Anica, Francu și Gheorghe -, cu toată împletitura de prietenii și episoade de viață din jurul lor încântă prin vitalitate, respect și bucuria vieții. Anica va deveni personajul principal al acestui roman neașteptat. O fiică de soldat român de etnie rromă care ajunge prin trădare și corupția datorată nu doar Războiului deportată la Bug.
Pentru aceia care nu cred în drama de acolo a rromilor le propun să citească atent povestea și să refacă pe jos harta celor povestite. Nu putem să credem mereu că prin omisiune suntem scutiți de aducerea aminte a unei drame adânci și încă nevindecate. Nicio clipă nici Anica și nici autorul, fratele ei mai mic, Mircea, care-I seamănă fiului ei ce avea să-l piardă în iadul din Bug, nu emit pretenția unei judecăți asupra poporului român ori a propriei lor etnii. Suntem dinaintea unei descrieri fără conotații revanșarde, simple, curate. Care te lasă cu nodul în gât la multe din episoade și pe care, personal, aș propune-o ca terapie pentru vindecarea memoriei ideologizate a istoriei recente.
Om credincios din Comrat, iubitor de Dumnezeu, Țară și Familie, excelent muncitor și minunat prieten de afaceri, Ivan devine un personaj reflector care identifică în striațiile istoriei românești contemporane lui fisurile de conștiință dar și podurile unei umanități neașteptate.
Citiți cu atenție întoarcerea Anicăi spre casă, împreună cu prietena ei-soră, și veți descoperi iconologia unei lumi a bunătății pierdută de mult, de prea mult timp. Prin scriitura sa, Mircea Tănase a mutat cerul din inima lui la îndemâna noastră. Nu există exegeză la scriitura lui. Numai obligația morală de a-I parcurge rândurile. Cu tainica smerenie a citirii unei Testament. A unei Evanghelii de Duminică!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
