Suntem, cu Praznicul Rusaliilor, în plină prăznuire a Adevărului. A Adevărului ca Persoană dumnezeiască și izvor al adevărului omenesc. Aproape că nu-ți vine să vorbești despre asta la vremea aceasta de minciună și manipulare vădită, la vremea în care mitomanii refuză miturile fondatoare ale istoriei naționale și Revelația, de dragul intereselor obscurantismului neo-cultural. Provocarea pare aceeași ca în vremea Mântuitorului, care spune:
„Veți cunoaște adevărul iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8.32). Riscul pentru lumea în care viețuim e major. Asemeni oricărei dictaturi împotriva libertății persoanei și mântuirii ei, vremea de acum minte sfruntat și aprovizionează frica din dorința necugetată de înrobire a noastră, de supunere unor idealuri false, jumătăților de adevăr, care tot minciună sunt. Pentru aceea Hristos Domnul ne spune:
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14.6). Reglajul de adevăr al vieții noastre nu poate veni decât prin El, care prin Înviere și Înălțare ne apropie Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede. Ni-l dăruiește în chipul limbilor de foc pentru a ne cuprinde în focul Bisericii Sale. Dar cum ne reglăm acest adevăr în Duhul Sfânt? Un exercițiu ne este bine venit. Prea ades credem că Duhul Sfânt este o chestiune de teorie. În cartea dedicată de Gillian Crow Mitropolitului Antonie de Suroj, ni se povestește cum acest, în tinerețe, se certase cu o persoană. Duhovnicul său, Părintele Afanasie, află și-i spune:
„Dacă nu ești gata să îl ierți pe acest om, nu poți aștepta să te ierte nici Dumnezeu. Deci, când vei mai spune rugăciunea Tatăl Nostru, trebuie să spui: Nu mă ierta, așa cum nici eu nu iert greșiților mei”. Tânărului i-a fost greu să facă aceasta, nu-i plăcea gândul de fi lipsit de iertarea lui Dumnezeu.
„Ei bine, i-a spus iar Părintele, după ce a încercat să facă așa. dacă îți este prea greu să îmi urmezi sfatul, nu mai pomeni deloc cererea aceasta. Dar îți interzic în continuare să ceri iertare din moment ce tu însuți nu poți ierta” (vol. Acest om Sfânt, Theosis, 2017, p. 109). Oare noi câte propoziții din Tatăl Nostru ținem cu adevărat? Uneori ne blocăm chiar din titlu… din primele două cuvinte: Tată și nostru. Rusaliile, Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt și descoperitor al vieții Sfintei Treimi, la astfel de exerciții ne cheamă. Să ne așezăm în Evanghelie și să încercăm să trăim. Să trăim adevărul eliberându-ne de superficialitate și mediocritate, să rostim cuvintele veșnice nu ca pe un madrigal plăcut lui Dumnezeu ci cu inimile legate, în Duhul Sfânt, de Împărăția lui Dumnezeu. Care, în Duhul Sfânt, vine, e aici!
