Florin Muntean lucrează în Jandarmerie de 22 de ani, iar cea mai mare parte a ultimilor cinci ani și-a petrecut-o în Munții Făgăraș, unde este angajat ca jandarm montan. Pasionat de munte de la zece ani, Florin a învățat să se bucure de fiecare clipă petrecută pe creste, dar și să aprecieze corect pericolele. Spune că muntele este ”un microb plăcut”, dar dacă nu-l respecți, ”te taxează”
De mic copil, Florin Muntean a iubit muntele și a fost o fire sportivă. Prima plimbare pe munte a făcut-o la zece ani și de atunci s-a dus în fiecare clipă liberă. A făcut ani de zile atletism și înot de performanță, a jucat fotbal și a învățat să schieze. Ar fi vrut să devină parașutist, dar o unitate de profil nu era aproape de casă, așa că a făcut Armata la Brașov, la jandarmi. Imediat după, s-a angajat la Inspectoratul Județean de Jandarmi Sibiu și a lucrat în diferite structuri de-a lungul anilor până în 2011, când s-a deschis postul de Jandarmerie montană de la Bâlea Lac.
În Munții Făgăraș, Florin are aceleași atribuții ca orice jandarm: ordine publică, braconaj, protejarea faunei, dar și salvări, în cooperare cu Salvamontul.
La puțin timp după ce s-a instalat în postul de la Bâlea Lac a avut și prima intervenție, pe care nu poate să o uite.
”Chiar în 2011 am avut «botezul». În septembrie, am avut un caz despre care salvamontiștii spuneau că a fost cel mai greu din ultimii zece ani. Deasupra Lacului Călțun, un turist de 30 de ani, maratonist montan, s-a așezat pe o lespede și aceasta s-a desprins. A căzut în gol vreo 30 de metri și s-a oprit pe un prag. Operațiunea a durat mai multe ore. Două ore a durat numai până l-am coborât de pe perete până la refugiu”, povestește Florin Muntean.
El spune că acela a fost unul dintre cazurile fericite, victima revenindu-și la scurt timp. Sunt însă și oameni care nu mai scapă de pe munte. Cam zece oameni au murit în Munții Făgăraș de când Florin Muntean lucrează la postul de Jandarmerie montană de la Bâlea Lac.
Pe munte, pericolele sunt la tot pasul
După ani de zile petrecuți pe munte, Florin poate să vorbească foarte clar despe pericolele pe care le întâlnești la mare altitudine.
”Pericolele pot să vină din mai multe părți. Informarea e principalul: ce am voie să fac, ce n-am voie să fac, unde să mă duc, unde să nu mă duc. Cel mai mare pericol sunt cei care vin cu mașinile și cred că muntele e loc de grătar. Sunt oameni care vin să respire aer curat și…nu mai e. Apoi sunt cei care vin cu mașina și vor să urce pe munte, dar vin în sandale, adidași, pantofi. Cum se dau jos din mașină, ei vor să plece pe munte. Ei nu știu că pe munte nu e ca pe trotuar. Nu întreabă, pleacă, se hazardează și te trezești că li se rupe încălțămintea, se rătăcesc, fac atac de panică. Oamenii ăștia nu au nicio treabă cu muntele și-și lasă și mizeria pe unde merg”, spune Florin, revoltat că muntele e din ce în ce mai poluat.
Inconștienții care confundă muntele cu bulevardul ”se pun pe ei în pericol, dar și pe alții”.
”Prea puțini vin să întrebe. Noi nu putem să-i oprim să meargă. Eu le pot recomanda să nu plece, dar nu-i pot opri. Oamenii ăștia sunt un pericol. Poate să-ți iasă, să te duci și să nu pățești nimic, dar poate să nu-ți iasă…”, explică Florin. Acesta vorbește despre faptul că mulți turiști confundă Munții Făgăraș cu Munții Bucegi și cred că peste tot este la fel de ușor. ”În Bucegi, mergi ca pe bulevard, doar că nu e asfaltat. În Făgăraș noi avem cel mai lung traseu de creastă din Europa, peste două mii de metri de creastă, de muchie. Acolo, dacă nu ai încălțăminte adecvată… Făgărașul le-a venit de hac și unor oameni experimentați. De multe ori cei experimentați sunt victimele accidentelor pentru că ei împing limitele. Muntele e frumos, îți oferă tot ce vrei, dar ia și partea lui”, mai spune Florin.
Făgărașul este un munte greu, consideră specialiștii, în care se poate face pregătire pentru o escaladă de 6.000 de metri. ”Făgărașul, pe timp de iarnă și pe timp de vară, îți dă toate condițiile: furtună, vânt, viscol, condiții grele, tot ce vrei”, afirmă jandarmul montan. Cele mai frecvernte accidente montane sunt pe timp de vară și constau în traumatisme ale membrelor.
Echiparea – extrem de importantă la munte
Florin Muntean crede că un echipament adecvat te poate salva pe munte din situații diverse. Potrivit lui, bocancii buni și bețele, n-ar trebui să lipsească din echipament, fie vară, fie iarnă.
Întrebat care consideră că este echipamentul necesar pe munte, Florin Muntean precizează:
Echipamentul necesar pe timp de vară: ”încălțăminte de munte, care absoarbe șocul piciorului când calci, o pregătire fizică bună, în funcție de traseul pe care-l urmezi, să te informezi, să nu mergi singur. În toate țările civilizate se anunță ce traseu urmează să faci, să-ți calculezi timpul ca să poți să te și întorci sau să te gândești la loc de campare. Asta este esența: să fii informat și echipat”.
Echipament necesar pe timp de iarnă: ”depinde de ce vrei să faci. Neapărat să nu mergi singur. Aparat de căutat în avalanșă, e cam 1.500 de lei. Îți trebuie rucsac cu airbag. E 4.000 de lei, dar dacă te prinde avalanșa te ține în viață. Lopată de avalanșă, sondă de avalanșă. Aparatul de căutat în avalanșă nu e obligatoriu, dar dacă ții la viața ta, ăla trebuie să-l ai. Dacă vara mai merge pe munte și în adidași și, poate, nu pățești nimic, iarna trebuie să ai tot ce-ți trebuie”.
Muntele – a doua casă pentru Florin
Dragostea lui Florin pentru munte se vede în fiecare poveste pe care o spune. Vorbește cu admirație despe marmote, vulpi, capre negre sau urși pe care i-a văzut pe cărările de munte pe care le-a cutreierat. Îi pare rău că, cel puțin deocamdată, nu a reușit să vădă niciun râs. Muntele pentru el este a doua casă, în care se simte în largul lui.
”E o casă pe care, practic, am primit-o când eram copil și întotdeauna îmi oferă tot ce e mai bun. Nu există două zile la fel pe munte: că e urât sau e frumos, nu sunt două zile la fel. Muntele pentru mine înseamnă viață. Apa de munte…nu cred că mă pot sătura de ea. Îți dă energie, îți dă putere, te încarcă pozitiv. Pe munte îți alegi o bucată de stâncă, stai pe ea o zi întreagă și te reculegi. Te menții în formă și sănătos. Un apus sau un răsărit ca la munte nu găsești nicăieri. Eu și acum mă trezesc câteodată să văd câte un răsărit. Muntele e un microb plăcut de care nu te mai vindeci: odată ce ai pus piciorul pe munte și ți-a plăcut, o să dai fuga la magazin să vezi ce echipament îți trebuie. Respect muntele. Dacă-l respecți, nu ești așa pasibil de accidente. Dacă nu-l respecți, muntele te taxează”.
