Moralul națiunii române deseori se hrănește cu stafiile trecutului sau cu exagerări subiective. E destul de dificil având în vedere complexul de inferioritate național ce răzbate în comparațiile cu alte națiuni europene. E drept că situația curentă deseori ne împinge la constatări dureroase ca sărăcia și sănătatea precară. Există însă situații în care fatalismul nostru morbid și doza sănătoasă de umor pot obține energie pozitivă cât să ne țină multă vreme.
Incidentul de joi în care simbolul Mioriței, banala oaie, a trimis pe fundul Mării Negre o navă de spionaj a arogantei și agresivei Rusii este un episod care a născut ironii și bancuri ce s-au propagat intens dincolo de granițele României. Scutul american antirachetă amplasat la Deveselu, ce a smuls răcnete de furie la Moscova, nu a provocat niciodată umilința petrecută la 40 de kilometri de strâmtoarea Bosfor.
Dacă rușii au utilizat represalii economice extrem de dure la adresa Turciei după distrugerea avionului lor de către aviația turcă, nouă nu prea au ce să ne facă. E irelevant că cargoul plecat din portul Midia avea pavilion african și naviga către Iordania. Cei 8.800 de berbecuți sunt toți moștenitorii Mioriței. Vasul marinei ruse aparținând Flotei Mării Negre tocmai își încheiase misiunea de spionaj din Marea Mediterană îndreptată împotriva statelor NATO. Ideea că oile noastre își continuă neșifonate voiajul către Orientul Mijlociu, scufundând pe drum o navă de război rusească e dincolo de absurd, e tăvălirea în noroi a publicității excesive făcute de Kremlin la adresa măreției armatei ruse.
Cu un portavion vizibil dincolo de linia orizontului datorită fumului gros emis de motoare, atunci când nu e tractat la remorcă de urgență, cu imbatabilul lor sistem antiaerian umilit de cele 59 de rachete Tomahawk, avioane ce se prăbușesc frecvent, Marea Rusie devine extrem de mică.
Rusia are o economie mai mică decât cea a Spaniei. Eforturile de a depăși izolarea internațională datorită invaziei în Ucraina și anexării în ciuda tratatelor internaționale a peninsulei Crimeia au rămas fără efect. Expediția și implicarea în conflictul sângeros din Siria, metodă pe care Vladimir Putin a speculat că o va readuce la masa marilor actori internaționali s-a dovedit un eșec. Măcelul prin bombardamente cinice asupra școlilor și spitalelor siriene și neangajarea Statului Islamic în conflict militar au știrbit fărăma de credibilitate a guvernului rus.
Recent, comisarul Afacerilor Externe al Uniunii Europene, Federica Mogherin,i a subliniat omologului rus Lavrov, nu numai că sancțiunile economice vor fi menținute, ci există posibilitate să fie înăsprite după ce aliatul sirian a utilizat gaz sarin împotriva populației. Extremiștii din Olanda și Franța, în ciuda susținerii transparente din partea Moscovei, au pierdut campaniile electorale, devenind un alt șir de eșecuri tactice greu de digerat. Până și ultrafavorabilul președinte american Trump a ales o abordare tăioasă față de Vladimir Putin. Brânciul dat de scufundarea vaporului militar rusesc cu teribila oaie țurcană e deja prilej de glume. Moscova nu mai sperie pe nimeni, nici cu rachete și nici cu declarații amenințătoare. Nu avem noi cea mai nouă tehnică militară, dar avem și o rezervă de capre la fel de eficiente ca și berbecuții.
