Articol de Ada Sofia Cormoș
În aula Avram Iancu din cadrul Facultății de Litere și Arte – ULBS a avut loc ieri, 6 mai, o conferință dedicată schimbărilor climatice și viitorul sustenabil. Invitatul special, Ciprian Sipoș – formator, inovator educațional și gânditor de sisteme circulare – a reușit să capteze atenția audienței printr-un discurs articulat, bogat în idei practice și exemple din proiectele sale educaționale.
„Suntem foarte atrași de o lume care nu știm cât o să ne aparțină”, a afirmat Sipoș în deschidere, lansând astfel tema centrală a prezentării: cum putem regândi relația noastră cu natura, cu ceilalți și cu noi înșine.
De la provocări, la soluții: patru umbrele și o „coumbrellă”
Potrivit lui Sipoș, nu mai trăim într-o singură criză, ci într-un „sistem de provocări interconectate”. Pentru a le aborda, el propune o structură originală: patru umbrele fundamentale – reziliența, colaborarea, adaptabilitatea și gândirea critică –, care converg într-o a cincea, pe care o numește „co-umbrella”.
Această „co-umbrellă” devine, astfel, un spațiu comun de reflecție și acțiune, în care fiecare are un rol. Pentru Sipoș, munca în echipă și abordarea colaborativă nu sunt opționale, ci vitale. Pentru că, spune el: „Dacă lucrăm frumos în colaborare, vedem cine ce deține și cât. Este esențial să învățăm împreună.”
România – campioană la risipă alimentară
Un punct central al prezentării a fost realitatea din România: țara noastră ocupă primul loc în Europa la deșeuri alimentare, cu peste 6000 de tone aruncate zilnic.
Sipoș a explicat că acest fenomen nu este doar o problemă logistică, ci una profund educațională: „Aruncăm cu până la 36% mai mulți bani pe geam din lipsă de planificare. Nu verificăm ce avem acasă, ci cumpărăm din impuls sau hămesiți”.
Pentru a combate această risipă, el propune metode educaționale experiențiale, cum ar fi simulatoare de comportament și programe interactive pentru copii, precum Circular Cube – o „șezătoare de gândire circulară”, amplasată în holul Facultății de Științe Economice a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, unde studenții pot explora teme de sustenabilitate prin întrebări și experimente.
Cuvintele ca resurse regenerative
Un segment al discursului a fost dedicat limbajului. Inspirat din colaborări internaționale cu neurologi și lingviști, Sipoș a subliniat că limbajul pe care îl folosim modelează realitatea în care trăim:
„ …au ieșit studii care arată că suntem suma cuvintelor pe care le folosim. Suntem suma nu-urilor și sumă da-urilor. Nu au spus că e nimic greșit. Dar că cuvintele pe care le folosim în mod constant, ne pot ridica sau coborî vibrațiile. Aici ține de fiecare.”
Această idee a fost legată direct de comportamentul sustenabil: modul în care vorbim despre planetă, despre schimbare, despre greșeală sau despre speranță are un impact direct asupra felului în care acționăm.
Spațiul în care trăim ne educă (sau ne blochează)
Sipoș a abordat și relația dintre arhitectură, natură și bunăstarea noastră psihică. El critică spațiile „moarte”, fără lumină naturală, fără plante, fără aer proaspăt – și propune în schimb spații funcționale, armonioase, conectate la mediu:
„Spațiul în care locuim, ne poate ajuta sau ne poate mutila. Iar eu, când vorbesc de stil de viață circular, întreb prima dată cum locuiești. Nu contează să fie mic sau mare. Contează să îl ai estetic. Contează să nu lucrezi niciodată la perete. Mai ales un perete gol. Te orientezi cât se poate spre lumina naturală”.
Totodată, a oferit și exemplul unor grădinițe din Elveția în care copiii nu recunosc animalele reale pentru că nu le-au văzut niciodată în afara televizorului. Ei știau că Milka este mov și este mititică. Aceasta, spune el, este dovada rupturii dramatice dintre copil și natură.
Natura ne hrănește nu doar fizic, ci și mental
Într-o abordare interesantă, Ciprian Sipoș a explicat cum culorile și elementele naturii sunt în relație directă cu educația climatică. Aici a prezentat cinci „cartoline” (cum le numește el), iar pe fiecare dintre ele erau ilustrate mai multe legume si fructe de o anumită culoare care au legătură directa cu un organ din corpul nostru. De exemplu: verdele hrănește ficatul, albul – plămânii, movul – creierul, galbenul – splina, iar roșul – inima.
„Creierul are nevoie de mov ca să gândească. Plămânii consumă alb. Ficatul consumă verde. Și noi stăm în spații fără nicio culoare vie. Cum să funcționeze optim organismul nostru?” Această „hartă cromatică a corpului” este, pentru el, un instrument educațional și terapeutic în același timp.”
Lecția greșelii și frumusețea drumului circular
Un alt moment al conferinței a fost povestea unui fost hacker „negru” care lucrează azi la o IA pe sustenabilitate. Când Sipoș l-a întrebat de ce nu a fost „alb” de la început, răspunsul a fost: „ Să salvez ce? Că nu știam ce. Întâi trebuia să o greșesc, să o fac negru”.
Această idee a fost reluată ca principiu de viață: greșeala este inevitabilă, dar ea poate fi baza transformării.
În același timp, el spune că ideea nu îi aparține, dar acum se ghidează după ea, subliniind circularitatea existentă pe Pământ: „Venim, plecăm, suntem călători. Noi mergem mai departe, alte generații vin după noi, și tot așa. E un proces continuu, mobil. Și mi se pare că este extrem de frumos”.
„Ia-ți un job la Mama Natură”
Sipoș a încheiat conferința cu o confesiune personală: „M-am angajat la mama natura, v-am spus, acum 15 ani, cu promisiune, acum 17 ani am început acest traseu. Și pentru mine asta este sens”.
Mesajul final? Viitorul nu aparține celor perfecți, ci celor dispuși să învețe, să colaboreze și să creeze. Iar pentru aceasta, avem nevoie de gândire circulară, spații vii, cuvinte curate și o „co-umbrellă”.
