9.1 C
Sibiu
marți, martie 5, 2024

Pastorala de Înviere a ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, este despre ”bucurie”

Cele mai citite

În pastorala Învierii Domnului din acest an, așa cum precizează Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, atenția este îndreptată, cu precădere, asupra bucuriei acestei Sărbători.

”În fiecare an, în cuvântul nostru pastoral am încercat să descifrăm împreună în ce constă taina aceasta mare a sărbătorii Învierii și am insistat asupra unui aspect pe care l-am considerat important pentru înțelegerea semnificației acestui Praznic împărătesc. Anul acesta vom încerca să descriem și să înțelegem mai bine ce este bucuria noastră pascală, de unde vine ea, cui se datorează ea și cum putem noi să ne împărtășim mai cu adevărat”de ea, după cum suntem îndemnați prin frumoasele compoziții imnografice ale Penticostarului”, a menționat Mitropolitul Ardealului.

Redăm, în continuare, cuvântul Înaltpreasfințitului Mitropolit Laurențiu Streza adresat credincioșilor din Ardeal:

Iubiți credincioși,

În tradiția creștinească a poporului nostru, sărbătoarea Învierii este cel mai important eveniment al anului bisericesc, fiindcă, astăzi, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur rostit la acest praznic, toți suntem așteptați la Cina de bucurie a lui Hristos, cei care am postit și cei care nu am postit, cei care am fost mereu la biserică și cei care nu am reușit să o facem. Astăzi, toți suntem primiți în atmosfera de bucurie a Bisericii și, astăzi, cu toții putem să cântăm cântările de biruință ale slujbei pascale. Din această bogăție a imnografiei noastre suntem încredințați că bucuria noastră este bucuria celei mai mari biruințe, și anume a biruinței Mântuitorului asupra păcatului, asupra diavolului și asupra morții. Iar bucuria noastră vine de la Hristos, căci El nu a fost biruitor pentru Sine, ci pentru noi. Biruința Lui nu L-a făcut pe El mai mare sau mai viu sau mai bogat, ci pe noi ne-a făcut astfel mai bogați. Biruința Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este stăpânire, ci dăruire. Domnul cel înviat ne dăruiește fiecăruia dintre noi această mare biruință a Lui și noi o gustăm, ne împărtășim de ea când participăm la fiecare Sfântă Liturghie din cursul anului bisericesc, și în mod special la Liturghia acestei sfinte zile, numită de Sfântul Ioan Damaschin, în Canonul Învierii, „una a sâmbetelor, Împărăteasă și Doamnă, al praznicelor Praznic și sărbătoare a sărbătorilor” [2].

Important este pentru noi să reținem un fapt deosebit. Noi participăm la viața Bisericii nu pentru a ne întâlni cu trecutul, pentru a comemora liturgic evenimente din viața Mântuitorului, ci pentru a intra în comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos și pentru a trece, așa cum El a trecut, de la moarte la viață, de pe pământ la cer, de la bucuriile trecătoare ale lumii acesteia la bucuriile vieții veșnice din Împărăția cerurilor. Trecerea aceasta ne aduce bucurie, și nu orice bucurie, ci bucuria pe care El ne-o dăruiește, așa cum a făcut-o cu ucenicii Săi, cărora le-a promis că: „voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu” (In 14, 3) și că: „iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16, 22).

Sărbătoarea Învierii Domnului este numită și Paști, termen care vine din limba ebraică și înseamnă trecere. Evreii prăznuiau bucuria unei treceri minunate, geografice, fizice prin Marea Roșie și a intrării lor sub povățuirea lui Moise în pământul făgăduinței. Noi însă sărbătorim bucuria unei alte treceri, a unei treceri tainice, nevăzute, pe care o facem împreună cu Mântuitorul de la moarte la viață, de la cele trecătoare la cele veșnice, așa cum cântăm în cântările Învierii. Bucuria noastră nu vine din rememorarea trecutului, ci din saltul, din trecerea pe care o putem face uniți cu Mântuitorul din lumea aceasta plină de dureri și necazuri spre o altă lume, spre lumea bucuriei veșnice a Împărăției cerurilor. Aceasta este adevărata bucurie a vieții noastre: a ști și a simți că există și o altă lume, o lume a vieții viitoare pe care o putem gusta și pentru care ne putem pregăti încă de acum. Bucuria noastră este că Îl cunoaștemÎl iubim și că putem să ne împărtășimcu Cel care ne-a deschis nouă calea spre această lume minunată a bucuriei iubirii Sale, cu Cel împreună cu care la fiecare Liturghie facem această trecere tainică de pe pământ la cer.

Iubiți credincioși,

Trecerea noastră tainică spre lumea bucuriei cerești pe care o trăim în această noapte de mântuire este atât de bine descrisă în imnografia acestui praznic. Cuvintele cântărilor ne deschid și ne sensibilizează și ne îndreaptă mintea spre cele cerești. Ele au menirea, dar și puterea să ne scoată din logica lumească, din grijile și necazurile acestei vieți trecătoare și să ne dăruiască copleșitoarea bucurie a vieții viitoare. Cântându-le, simțim o mare mângâiere, că oricât de multe încercări și strâmtorări avem în această viață, există o altă viață, o viață viitoare, o viață a bucuriei veșnice pe care o putem gusta încă din lumea aceasta.

Un reflex al acestei bucurii pline de nădejde este și atmosfera pascală pe care de la biserică o ducem în casele noastre. În viața noastră de creștini, sărbătoarea Învierii este astfel un reper unic de bucurie și de nădejde și un izvor nesecat de putere duhovnicească. Această bucurie tainică pe care Hristos ne-o dăruiește este o putere a veacului viitor(Evr 6, 5), este o ancoră neclintită și tare a sufletului (Evr 6, 19), cu care corabia sufletului nostru este legată de patria noastră cerească, căreia îi aparținem și spre care tindem și pe care o căutăm în toate zilele vieții noastre pământești.

Dar bucuria noastră este mare și pentru că noi nu primim această putere doar în ziua de Paști, ci la fiecare Sfântă Liturghie, căci, prin fiecare Liturghie, noi putem trece cu Mântuitorul, împărtășindu-ne de Trupul și Sângele Lui, în lumea veșnică a Împărăției Sale. Fiecare Liturghie este un Paște, fiecare Liturghie este Cina de Taină cea care se petrece veșnic în cer și la care luăm parte încă din lumea aceasta.

Fiecare duminică este un dar al Învierii, este un dar al Mântuitorului pentru noi. Paștile le serbăm nu doar astăzi, ci mereu, neîncetat, până ne vom muta cu toții, dacă vom fi găsiți vrednici, în Împărăția iubirii Preasfintei Treimi. De aceea noi toți trebuie să cinstim nu doar acest mare praznic împărătesc, ci și toate duminicile și sărbătorile de peste an, ca unele care ne trec și ele, permanent, spre o altă lume, care ne dau suflul și puterea veacului viitor, prin care putem să depășim toate încercările acestei vieți.

Să ne străduim fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie și, mai ales, să prețuim darul infinit și negrăit al dragostei Stăpânului nostru, Care vine neîncetat la noi ca să ne atragă la Sine, să ne treacă în patria Sa cea cerească.

Șansa noastră în zilele grele pe care le trecem nu poate fi alta decât să ne întoarcem cu toată inima la Stăpânulnostru și la dragostea Lui. Ne trebuie multă răbdare în necazuri și pocăință înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, care așteaptă să-i dăruim inimile noastre, pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său cel Sfânt.

Să ne străduim să punem în lucrare darurile Învierii și să nădăjduim că puterea lui Hristos cel răstignit și înviat ne va ajuta să trecem peste toate. Mai mult ca niciodată, greutățile ne apasă și știm că doar mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem stăruitor cu lacrimi, cu umilință și cu post, ne poate scoate din toate necazurile, ispitele și încercările ce ne împresoară. Nu avem altă nădejde decât prezența vie și lucrătoare a lui Hristos cel înviat în noi! Să nu o ignorăm, să nu o disprețuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos, în fiecare dintre noi.

Să cultivăm relația noastră cu Dumnezeu, să ne îngrijim de frumusețea noastră interioară, să dăm Chipului pe cel după chip, să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, nu doar propovăduitori, pentru ca toți împreună să ne desfătăm de bunurile gătite în Împărăția cerurilor celor ce curat l-au iubit pe Dumnezeu.

Iubiți frați creștini,

Aceasta e noaptea și ziua Învierii Domnului – ziua veșnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea!

Hristos cel înviat e șansa vieții noastre celei veșnice și doar El este scăparea și ajutorul nostru! Doar în El avem nădejdea noastră! Pentru aceasta, vă adresăm tuturor îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoțească mereu:

„Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă!” (Flp 4, 4)

„Privegheați! Stați tari în credință!
Îmbărbătați-vă! Întăriți-vă!
Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (1 Co 16, 13)

Hristos a înviat!

Sărbători Fericite! La mulți și binecuvântați ani!

Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos, Învierea noastră,

† Dr. Laurențiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

Urmărește Sibiu 100% în Google News 

spot_img
spot_img
Ultimele știri

Indemnizația de șomaj a crescut de la 1 martie. S-au majorat și celelalte stimulente pentru ocuparea forței de muncă

Baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj şi a altor măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă oferite...
spot_img
Shortcode field is empty!

Știri pe același subiect