fbpx
Connect with us

Opinii

Jos centura de siguranță!

Gabriel Dogaru

Published

on

Cine poate stabili, în România sau în orice altă țară democratică, cine are dreptul să protesteze și cine nu? Cât de democratice sunt drepturile unora și nu sunt drepturile altora?

De aici pleacă discuția cu mult înjuratul „protest al cocalarilor”, așa cum a fost numită de unii manifestația de la începutul acestei săptămâni, din centrul orașului. S-a pus accentul pe superioritatea cererilor de altădată și pe primitivismul celorlalte cereri, de acum. Unii au luptat pentru libertate ca principiu, libertatea tuturor. Alții ies în stradă pentru libertatea lor individuală, fizică, marcată de restricții, carantine și o afurisită de mască. Nu știu cât de mare este diferența. E ca și cum ai compara mișcarea intelectualilor de la 1848 cu Răscoala de la 1907. Dar și dacă este o diferență, până la urmă cred că fiecare are dreptul să protesteze pentru ce vrea el, cu o singură condiție: să nu facă rău, să nu-și dorească răul altora din jurul său. Așa ajungem cu discuția în altă zonă.

Persoanele care au protestat duminică, luni, marți în centrul Sibiului au făcut-o pentru fericirea proprie, și chiar și nemulțumirile legate de mască ar putea fi considerate legitime, dacă acest lucru îi face să se simtă îngrădiți. Trec peste caracterul politic al manifestației și peste originea mobilizării grupului de inițiativă, chiar dacă acest detaliu schimbă radical esența protestului. Dar tot nu pot trece peste atacurile ordinare la adresa unor instituții și mai ales la adresa unor persoane care nu au făcut nimic pentru a le îngrădi lor viața. Din punctul meu de vedere, este ca și cum ai protesta împotriva centurii de siguranță și i-ai înjura pe cei care verifică existența ei în mașină. E ca și cum ai protesta împotriva interdicției de a bea alcool atunci când conduci. Cel puțin irațional, dacă nu de-a dreptul copilăresc.

Cu toții suntem epuizați de atâtea restricții și simțim fără îndoială nevoia de o pauză cât mai mare, în tot acest program nebunesc cu reguli și stres și nesiguranță. Cu toții tresărim ori de câte ori o știre optimistă deschide o nouă fereastră cu soare în pereții între care suntem închiși de un an de zile. Ne dorim să putem uita orele de întors acasă, să uităm locul în care ținem măștile, să ne facem planuri pentru ieșit la teatru sau la film, în concediu sau la iarbă verde, fără frica unor noi restricții. Însă un protest care să cuprindă toate aceste gânduri nu poate fi îndreptat către cineva anume. Și mai ales nu poate fi îndreptat către oameni care nu au nicio vină că unii dintre noi mor de covid.

Cred că românii care au ieșit în stradă zilele trecute sunt doar niște oameni slabi. Nu știu dacă sunt culți sau educați, nu am discutat cu ei, dar și dacă preferă fotbalul unei cărți, au aceleași drepturi ca noi toți. Ei au, la fel ca noi, dorințe și plăceri, pe care această pandemie, cu restricțiile ei, le-a închis într-o cutie de metal pe care scrie „autorități”. Nemulțumirea lor este explicabilă, iar faptul că nu mai au răbdare este și el de înțeles. Dar știu bine că sunt de zece ori mai mulți oameni în acest oraș și în această țară cel puțin la fel de nemulțumiți. Între primii și cei din urmă, există însă o diferență imensă: bunul-simț. Bunul-simț care te face să înțelegi de ce au murit unii dintre noi, de ce medicii lucrează non-stop pentru a-i salva pe ceilalți, de ce sunt oameni în spital, în stare gravă. Bunul-simț care te face să-ți pui masca, așa cum îți pui centura de siguranță și nu bei alcool atunci când conduci: pentru că poți să mori.

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Opinii

Cinci motive ca să te vaccinezi

Gabriel Dogaru

Published

on

România a reușit un progres fantastic, din punct de vedere al pandemiei de coronavirus, odată cu vaccinarea unui procent considerabil din populația eligibilă. În acest moment vorbim despre circa 4,5 milioane de persoane vaccinate, din care peste 3,6 milioane de români au schema de vaccinare completă. Dacă adăugăm și cei peste 1 milion de români care au trecut prin COVID și au căpătat o minimă imunitate, putem înțelege de ce răspândirea noului coronavirus a scăzut atât de mult încât nu mai avem raportate decât câteva cazuri pe județ, într-o zi.

În urmă cu un an, tuturor ni se părea de domeniul SF apariția unui vaccin mai devreme de 2 – 3 ani, date fiind procedurile anevoioase necesare dezvoltării, testării și aprobării unui astfel de produs medical. Șansa a făcut ca tehnologia mARN să fie deja în dezvoltare, iar producerea acestor vaccinuri să poată fi grăbită. Acum, vedem viitorul cu alți ochi.

Faptul că județul Sibiu se află printre județele fruntașe în vaccinare este, dincolo de limbajul ușor comunist, o realitate care ar trebui să ne bucure. Sibienii dovedesc că sunt suficient de inteligenți, astfel încât să înțeleagă importanța acestui gest. Mai sunt însă multe de făcut în direcția asta.

În primul rând, trebuie să spunem că orașele au contat majoritar în atingerea unui procent de peste 30% din populație vaccinată. Sibiul este pe primul loc în județ, cu un procent care îl plasează pe locul al doilea pe țară, după Cluj Napoca. Și celelalte orașe din județ au procente bune din populație vaccinate. În schimb, comunele, satele, îndeosebi cele îndepărtate de Sibiu, suferă din cauza distanței, a lipsei de comunicare din partea autorităților și, evident, din cauza mesajelor anti-vaccinare. Mai există, de asemenea, o categorie de persoane din mediul urban care sunt sceptice în privința vaccinării, motivele fiind destul de asemănătoare. Optimismul care s-a instalat printre oameni, odată cu scăderea numărului de cazuri, este și el de vină. „S-a terminat, nu mai e nevoie să mă vaccinez”, am auzit de la mulți.

Din aceste motive, mi se pare de bun simț să revin cu câteva informații importante, pentru cei care încă nu s-au vaccinat:

1. Boala nu a dispărut, chiar dacă numărul de cazuri este tot mai mic. În ATI încă mai ajung pacienți, iar unii dintre aceștia mor și vor mai muri. Cei mai mulți dintre noi nu ne mai îmbolnăvim pentru că ne-am vaccinat, nu pentru că virusul a obosit, dar niciodată nu vom ști cine urmează pe drumul către ATI.

2. Transmiterea virusului de către o persoană nevaccinată este mai probabilă, după cum spun specialiștii, astfel că riscul de a îmbolnăvi un om cu comorbidități și a-i provoca moartea este uriaș. Cei care nu se vaccinează ar trebui să-și asume și rolul de transmițători de boală.

3. Rezultate epidemiologice foarte bune în astfel de cazuri se obțin când procentul de vaccinare este foarte mare, iar rata de răspândire a virusului scade până aproape de zero. Vezi bolile provocate de virusurile anterioare, care au fost eradicate. Este important fiecare om în acest proces, pentru că nu contăm doar ca indivizi, ci și ca specie.

4. Reacțiile adverse sunt minore sau inexistente, o dovedește statistica din România și din lume. Riscurile sunt dominate copleșitor de beneficii, orice medic bine intenționat o poate spune. O discuție cu un om vaccinat ar putea liniști pe cei care încă mai au îndoieli.

5. Medicina este o știință care a salvat și salvează vieți în continuare. Cu ajutorul ei speranța de viață a crescut de la 40 – 50 de ani la peste 70 de ani, în România. Cu ajutorul medicilor și oamenilor de știință copiii nu ne mai mor de boli precum malaria sau febra tifoidă. Cu ajutorul medicamentelor, sunt bolnavi de cancer care au o viață lungă.

În aceste condiții, de ce ar vrea cineva să aștepte virusul cu pieptul gol, ca la război, fără să se vaccineze, în speranța că va supraviețui?

Continue Reading

Opinii

Mai face cineva curat în Sibiu?

Gabriel Dogaru

Published

on

Este deja a treia lună de primăvară, un anotimp în care cuvintele de ordine sunt curățenie, prospețime și renaștere. Din păcate, Sibiul suferă la toate aceste capitole, după cum putem observa cu toții cu ochiul liber.

Spațiile verzi sunt într-un abandon aproape total, de parcă cineva, de-acolo, din echipele de decizie, ar fi pasionat de ierburile înalte, de tip savană, de natura dezlănțuită și de aventurile prin hățișurile junglei. Chiar dacă unele parcuri, spații înierbate au început să fie tunse, timid, în continuare sunt suprafețe largi în care iarba s-a sălbăticit și s-a înfrățit cu buruienile. Știm că primăria căuta la începutul acestui an o companie care să asigure cositul ierbii, se pare însă că deocamdată stăm la mâna binevoitorilor. Este trist, pentru că unele spații au fost create cu costuri ridicate, fiind acoperite cu rulouri de gazon ce necesită o întreținere specială, minuțioasă.

Curățenia din spațiile publice lasă de dorit, și sunt îngăduitor când folosesc acest termen. Chiar dacă există un contract de curățenie pentru străzi și alte spații de pe domeniul public, o spun cu mâna pe inimă, execuția este dezamăgitoare. Ultima dată când am văzut o spălare a străzilor apropiată de ce ar trebui făcut într-un oraș modern a fost în prima carantină națională, în primăvara și vara lui 2020. De atunci, mașinile de curățenie doar umezesc ușor praful pe la colțul bordurii și „mângâie” colbul cu peria rotativă. Nimic special, care să lase în urmă o curățenie strălucitoare pe care să ți-o amintești cu drag și care să-ți dea încredere în serviciul de salubritate.

Coșurile de gunoi sunt în continuare insuficiente, uneori inexistente, pe marile străzi și bulevarde, astfel că trecătorii sunt nevoiți ori să-și pună în geantă resturile și gunoaiele (dacă sunt civilizați), ori să le arunce pe jos (cum se întâmplă în cele mai multe cazuri). Să nu uităm, în același timp, că aproape jumătate dintre români fumează, mulți fumează pe stradă, în drum spre serviciu sau spre cumpărături, iar chiștocul stins nu se poate băga în buzunar, astfel că el ajunge pe stradă, în lipsa unui coș public cu scrumieră.

Imobilele publice și private urâțesc și în 2021 imaginea unui Sibiu istoric, turistic și medieval. Deși s-au făcut unele progrese, primăria nu a găsit încă o metodă, un program, care să stimuleze, să accelereze renovarea tuturor clădirilor, istorice sau nu, centrale sau periferice. În continuare sunt străzi întregi care arată ca după război, într-o stare care sugerează sărăcia, nu prosperitatea.

Nu în ultimul rând, o mulțime de spații publice, străzi, alei, ziduri, piețe și piațete, mobilier urban, stâlpi, bănci, stații de autobuz și multe, multe altele sunt într-o stare degradată, neîngrijită, murdară, urâtă. Avem asfalt spart, denivelat, avem vopsea cojită pe ziduri, avem bănci rupte, stâlpi care stau să cadă pe noi. Este evident că cei care se ocupă cu asta sunt depășiți de situație. Serviciile care au ca obiect de activitate reparațiile, curățenia mobilierului urban, înlocuirea acestuia, zugrăvitul zidurilor și tot ce presupune un oraș frumos, sunt probabil în concediu.

Concluzie de primăvară: degeaba cheltuim milioane de euro pe proiecte noi, dacă tot ce există și tot ce se construiește ajunge să se degradeze sub ochii noștri, pentru că nu știm să spălăm, să reparăm și să îngrijim ce avem deja.

Continue Reading

Opinii

Zona Metropolitană a Orgoliilor

Gabriel Dogaru

Published

on

Sibiul are un subiect nou, zilele astea. Primarul și președinta CJ s-au întâlnit pentru a pune la cale Zona Metropolitană. Subiectul se răcise, după ce, în campania electorală, toți candidații l-au consumat pe nerăsuflate în promisiunile lor. Până la urmă, cea mai apropiată de subiect a fost tot Astrid Fodor, care în mandatul trecut a încercat să facă primii pași. Atunci s-a tot discutat despre întâlnirile primarilor din potențiala Zonă Metropolitană, întâlniri care n-au mai avut loc. A fost loc, în schimb, de multe orgolii și, dacă îmi amintesc bine, chiar și de vorbe contondente între primari. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, nu și primarii. Astrid Fodor și unul dintre candidații din septembrie, Adrian Bibu, așezați la masă lângă Daniela Cîmpean, de la „județ”, au discutat despre Zona Metropolitană pentru că toți trei știu că este un subiect pe care oamenii și-l doresc în actualitate. Au făcut-o pentru că sunt pe masă proiecte care nu pot fi duse mai departe fără existența acestei structuri supra-administrative, dar sunt sigur că au făcut-o și ca să puncteze politic. Da, este important, zilele astea, nu doar cine construiește, ci și cine anunță primul că vrea să construiască ceva. Eu sper să fie vorba de mai mult decât de un joc politic de declarații și comunicate, iar Sibiul să aibă în sfârșit Zona Metropolitană de care are nevoie și pe care n-a fost în stare să o pună la punct, așa cum alte orașe mari din România au făcut-o de multă vreme.

Dar este important să vedem și ce poate aduce în plus o Zonă Metropolitană și mai ales de ce e bine ca Sibiul să fie dirijorul acestei zone. Aici intervine subiectul sensibil în care s-au spart dinții unora dintre cei care ar fi trebuit să decidă înființarea ZMS încă de acum 4, 8 sau chiar 10 ani. Sibiul va fi „soarele” acestei zone, este indiscutabil rolul, necesitatea și puterea pe care o exercită reședința de județ asupra micilor localități din jur. Să nu uităm că aproape toți locuitorii din ZMS muncesc sau își vând marfa în Sibiu și toate investițiile majore atrase de micile comune se datorează marelui oraș. Pentru Sibiu s-au mutat toți cei care locuiesc în Arhitecților sau în Doamna Stanca și care astăzi aglomerează școlile din municipiu și intersecțiile. Oricât orgoliu ar avea șelimbărenii sau cisnădienii, fără bugetul, industria și turiștii Sibiului orice idee de zonă metropolitană ar fi lipsită de sens.

De aceea sper ca întâlnirea celor trei să nu fie doar un joc politic, ci să meargă mai departe de discuțiile filosofice despre cine cât plătește și cum decide. Cred că oamenii trebuie să decidă, fie ei din Sibiu sau din altă localitate din jur. Nici orgoliile lui Astrid Fodor nu sunt de folos, nici cele ale primarilor din Șelimbăr sau Cisnădie, Cristian sau Șura, pentru că interesul oamenilor este altul. O soluție care ar putea rezolva disputele ar fi utilizarea unui instrument puternic, referendumul local, atunci când se hotărăsc proiectele majore ale Zonei Metropolitane. Mai sunt și alte posibile soluții, pe care „grupul de lucru” ar trebui să le găsească rapid. Dar e important să pună pe hârtie ceea ce în realitate există de mult: o zonă administrativă în care sibienii, indiferent de localitatea în care stau, să trăiască fericiți.

Continue Reading
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE