Connect with us

Dezvoltare personală

Larisa, o tânără nevăzătoare din Sibiu: Îmi doresc să fiu utilă societății și să îi pot sprijini și pe alții

Redactia Sibiu 100%

Publicat

pe

Larisa Nechita este un exemplu de implicare, optimism, dragoste de oameni și de viață. S-a născut fără posibilitatea de a vedea, însă a decis că nu va fi limitată de această problemă. Înăuntrul său a văzut dintotdeauna o serie de posibilități pe care nu s-a dat înapoi să le exploateze. Pasionată de limbi străine încă din copilărie, la 23 de ani, tânăra este studentă în ultimul an la master, în cadrul Facultății de Litere și studentă în anul 3 la Drept, fiind plecată cu burse de studiu în țări precum Italia, Belgia sau Spania. Vicepreședinte al Asociației Nevăzătorilor din România, filiala Sibiu, Larisa le-a ținut altor persoane cu deficiențe de vedere, atât cursuri de calculator, cât și de limbi străine. De aproximativ un an, Tina, câinele său ghid, o ajută să aibă o viață mai independentă, ajutând-o să se deplaseze singură, atât pe anumite trasee din oraș, cât și cu ajutorul autobuzelor. Prin tot ceea ce face ne demonstrează tuturor că voința, munca și atitudinea pozitivă sunt definitorii pentru a trăi în orice condiții o viață la potențial maxim.

M-a surprins foarte tare faptul că mi-ai răspuns imediat la mesajele pe care ți le-am trimis pe telefon. Cum ai făcut asta, având în vedere că nu vedeai textul mesajului?

PUBLICITATE

Nu e foarte complicat, ideea este că telefoanele mai performante apărute recent au deja inclus în softul lor și un cititor de ecran vocal, care presupune ca ne indică unde suntem pe ecran și ce aplicație folosim. De aceea, insist foarte mult că tehnologia este foarte utilă pentru nevăzători.

Parcursul profesional realizat de tine până la vârsta de 23 de ani nu diferă prin nimic de al tinerilor de vârsta ta – în sensul că ai urmat liceul, facultatea, iar în prezent ești studentă la master. Cum a fost posibil acest lucru?

Sunt studentă în anul II de master la ULBS, Facultatea de Litere și Arte, unde studiez traducere, interpretariat, franceză. Sunt pasionată de limbi străine încă de mult timp, iar în prezent studiez olandeza. Le consider un avantaj în viața persoanelor cu dizabilități,
deoarece ne deschid drumul spre câmpul muncii. În paralel, sunt studentă și la facultatea de Drept, în anul III, la distanță. Un punct important în parcursul meu profesional este reprezentat de familie, pentru că nu doar mă ajută, ci îmi dau și idei, sfaturi utile, pot să le cer oricând o părere. În plus, mă ajută să mă orientez în oraș – datorită lor am învățat traseele pe care le parcurg zilnic cu Tina – îmi dau energia necesară să realizez orice, mă încurajează, mă fac să simt că orice îmi doresc este posibil. Cred că acesta este un punct important. Eu sunt foarte optimistă și pozitivă și îmi doresc mereu să mă implic în activități. De fapt, îmi doresc să fiu utilă comunității și de aceea mi-am dorit să evoluez și profesional, ca mai târziu să îi pot sprijini pe alți tineri cu dizabilități care au nevoie de ajutor.

PUBLICITATE

Ai fost plecată atât în Belgia, cu o bursă Erasmus timp de un an de zile, cât și în alte țări europene. Sunt diferite programele educaționale din afara țării?

Sistemele sunt foarte diferite și mă bucur că am avut posibilitatea să acumulez niște experiențe și să învăț, pentru ca la întoarcere să le pot aplica aici în țară. Acolo sunt mai multe programe direct în format electronic, ceea ce pentru mine înseamnă economie de timp și de energie. Aici, în România, pierd mult timp să scanez materiale. Mă înțeleg însă foarte bine cu profesorii, iar faptul că noi colaborăm de atâția ani și știm să comunicăm, mă ajută foarte tare.

Cu experiența pe care ai dobândit-o îți dorești să ajuți persoanele nevăzătoare aflate în aceeași situație ca tine, dar pe care familia le limitează în a avea o viață independentă. Cum crezi că le poți ajuta?

PUBLICITATE

Familia nu-și dă seama de greșelile pe care le face. Anumite familii sunt foarte protective, ceea ce până la un punct este și normal, dar trebuie umblat puțin și la mentalitate – o viață independentă înseamnă deplasarea prin oraș, un loc de muncă, adică să nu depindă sută la sută de părinți. Iar apoi, tinerior le trebuie o notă de curaj ca să iasă din casă, să nu se izoleze, să iasă din zona lor de confort, să își dorească să fie mai buni, mai pozitivi. Desigur, lucrurile acestea nu se realizează dintr-o dată, ele trebuie parcurse pas cu pas. La început, am fost eu și, poate că într-un anumit sens, am deschis anumite drumuri spre integrare. Mă refer la integrarea în școli, deoarece cred că aceasta este soluția pe termen lung pentru o viață independentă – ca persoanele nevăzătoare să fie integrate în școli de mici. Acest lucru ar putea preveni obstacole și discriminarea. Dacă majoritatea oamenilor au avut colegi de mici cu dizabilități, atunci când cresc, altfel vor ști să pună problema și să comunice cu noi.
Eu fac voluntariat încă din liceu, iar în ONG-ul pe care îl reprezint – Asociația Nevăzătorilor din România, filiala Sibiu – am făcut cursuri de calculatoare și de limbi străine pentru că iubesc oamenii, iubesc să empatizez cu problemele lor și să găsesc soluții durabile pentru problemele lor.
În prezent, pentru nevăzători sunt niște profesii standard spre care sunt încurajați, pe care le respect, ca de pildă maseur, dar cred că pot fi încurajați și spre alte posturi de pe piața muncii, cum ar fi traducător, interpret, jurnalist, iar limbile străine pentru ei ar reprezenta un plus.

Cum te ajută câinele tău, Tina, în a avea o viață independentă?

Tina este cea mai bună prietenă a mea și mă ajută foarte mult. A fost o surpriză frumoasă din partea părinților – ideea mi-a venit în Italia, unde multți dintre prietenii mei foloseau un astfel de câine ghid și mi s-a părut foarte interesant. Nu orice nevăzător este însă atras de această idee, pentru că este și o responsabilitate, este și mult de muncă pentru dresaj și nu oricine este foarte compatibil cu un câine.
Noi lucrăm în echipă, iar pentru dresajul ei colaborez cu un domn instructor de la Satu Mare care face parte dintr-o organizație implicată, care se ocupă de dresajul câinilor-ghid pentru nevăzători. Ideea este că eu trebuie să am o orientare foarte bună în spațiu, să stiu în orice moment cam unde mă aflu și să îi indic ei direcțiile „înainte”, „stânga”, „dreapta”.

PUBLICITATE

Cam în ce locuri te duce?

Mă duce la facultate, la asociație, la o cafea cu prietenii – sunt câteva terase pe centru la care obișnuim să mergem. Acum am început să exersăm cu autobuzele prin oraș. Pentru mine este o mare realizare că mă pot deplasa independent și cred că acest lucru va putea fi realizat și de alți tineri de vârsta mea cu multă voință, răbdare și, bineînțeles, cu mult sprijin din partea familiei.

Ce ți-ai dori să schimbe sau să creeze autoritățile în oraș pentru a-ți ușura deplasarea?

PUBLICITATE

Cred că m-aș simți mult mai în siguranță dacă trotuarele, măcar în jurul centrului, ar fi accesibilizate cu marcaje tactile, dacă semafoarele ar fi accesibilizate din punct de vedere acustic, ca să auzim când trebuie să traversăm, dacă autobuzele ar avea difuzoare audio care să ne spună la ce stație suntem sau ce stație urmează. M-ar ajuta foarte mult. Acest lucru ar fi util și pentru cei care folosesc gâini-ghid, cât și pentru cei care folosesc bastonul, care sunt începători în acest domeniu și își doresc să aibă repere de orientare. Pe noi ne ajută foate mult sunetele, ne bazăm pe simțuri și mi-aș dori pe viitor o colaborare cu instituțiile publice în acest sens.

Anul trecut, în Colegiul Prefectural s-a atras atenția permiterii accesului câinilor-ghizi în instituțiile publice. S-a schimbat ceva de la acea ședință?

Da, a fost o campanie de informare admirabilă inițiată de domnul prefect Cristian Roman și chiar cred că informarea și comunicarea sunt calea pentru o integrare mai bună. Eu zic că s-au schimbat multe lucruri de atunci, în sensul că din ce în ce mai mulți oameni din oraș știu ce înseamnă un câine-ghid. Uneori, mi se spune ce culoare este la semafor, când să traversez, ceea ce este impresionant, deoarece în felul acesta se elimină stetreotipuri și prejudecăți. Nu am avut probleme cu accesul Tinei alături de mine nici în instituțiile publice, nici în mijloacele de transport, ceea ce este îmbucurător.

PUBLICITATE

Ce ți-ai dori să se schimbe la nivel de mentalitate în România?

La nivel de mentalitate, consider că avem un mic deficit în ceea ce privește joburile, pentru că eu cred că este nevoie să fie integrate în câmpul muncii mai multe persoane cu dizabilități. Sper ca în viitor să fie posbil acest lucru. Evident, comunicarea și inițiativa trebuie să fie din partea angajatorilor, însă este nevoie de dorință și din partea celor cu dizabilități. Aceștia trebuie să conștientizeze că aceasta este soluția spre integrare – o viață activă.

Ce planuri de viitor ai?

PUBLICITATE

Îmi doresc să termin studiile vara aceasta, după care, pentru că am studiat limbi străine îmi doresc o profesie în acest domneiu. De asemenea, aș vrea să mă implic în ONG-ul pe care îl reprezint și să ajutăm cât mai multe persoane cu dizabilități să faca parte activ din comunitatea în care trăiesc.

Ce mesaj ai pentru persoanele nevăzătoare sau cele cu alte tipuri de deficiențe?

Pentru ei am un mesaj foarte pozitiv. Să se implice în cât mai multe activități, adică în orice activitate în care li se dă șansa să fie implicați, să își facă un număr cât mai mare de prieteni, să aibă o relație bună cu familia și să vină spre ONG-uri. Eu cred că ONG-urile sunt o soluție și pentru timpul liber, pentru că din orice activitate se poate învăța ceva.

PUBLICITATE
PUBLICITATE
Comentează

Scrie un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvoltare personală

Daniel Dines, cel mai bogat român: „E stupid să te chinui să strângi bani toată viața pentru o vacanță”

Avatar

Publicat

pe

„Am trăit în sărăcie la 20 de ani, am trăit ca un american de clasă medie, la Microsoft, după întoarcerea în România am trăit cu 2000 de dolari pe lună, în următorii 10 ani.” Aceasta este povestea pe scurt a lui Daniel Dines, omul care se află în spatele cele mai valoroase companii românești. Un interviu acordat publicației sifted.eu scoate la iveală un om normal, care a trecut prin multe, dar care are o pasiune imensă pentru ceea ce face.

Lecții de viață cu cel mai bogat român al momentului, așa ar putea să se numească interviul pe care l-a acordat Daniel Dines, cel care a fondat UiPath, companie de tehnologie evaluată acum pe piață la peste 20 de miliarde de dolari, jurnaliștilor de la sifted.eu. Un interviu nonconformist, în biroul din București, acolo unde un bucătar personal le-a adus celor doi, afaceristului și jurnalistului, mâncarea, pe masa la care lucrează Dines.

PUBLICITATE

„Nu merită să te chinui toată viața ca să strângi bani pentru o vacanță drăguță, ăsta e cel mai stupid lucru din lume”, spune Daniel Dines, încercând mai degrabă să-și caracterizeze propria viață, decât să dea sfaturi altora. Are doar 49 de ani, a înființat firma UiPath acum 15 ani și recunoaște că a avut parte de numeroase piedici în cariera sa. Nu puține au fost momentele în care a vrut să renunțe, dar a găsit resurse să meargă mai departe. De la sfârșitul anului trecut, Daniel Dines este catalogat drept cea mai bogată persoană din România, cu o avere netă estimată la circa 8 miliarde de dolari.

Chiar dacă mulți s-ar mândri cu un astfel de titlu, Dines spune că mai mult l-a dezavantajat. Asta s-a întâmplat în mare parte din cauza presei, care s-a concentrat doar pe noul său statut și pe UiPath, cea mai mare companie din România.

Pandemia i-a schimbat mult ritmul actual de viață: dacă înainte călătorea mult, acum majoritatea timpului îl petrece în România. Niciodată nu a stat mai mult de două săptămâni în același loc, călătorind pe marile continente și fiind surprins de pandemie chiar în New York.

PUBLICITATE

Dines a crescut în Onești, Bacău, unde spune că a trăit cele mai frumoase clipe din viața sa. Crescut mai mult de bunici, el a plecat la București în 1990, pentru a studia matematica și informatica. Realitatea României proaspăt ieșită din comunism l-a lovit pe Dines mai mult decât se aștepta. A fost surprins într-un mod neplăcut de modul în care se desfășurau cursurile „Am fost la câteva cursuri, a fost groaznic. Acești profesori comuniști, această atmosferă, nu vă puteți imagina cât de plictisitor a fost totul. Scriau doar formule pe tablă. A fost foarte neinspirat, așa că, după câteva săptămâni, nu m-am mai dus deloc. Mi-am luat diploma, dar practic am mers doar la examene”.

În 2000, a hotărât că e mai bine pentru el să se mute în Seattle și să lucreze la Microsoft. Chiar dacă mulți pleacă să-și împlinească visul american, Dines nu a plecat niciodată cu gândul de a se stabili în Statele Unite. După numai cinci ani, s-a întors în România cu planuri mari.

Cum a luat naștere UiPath

PUBLICITATE

UiPath s-a numit inițial DeskOver, dar a avut o ascensiune lentă la început. În ciuda experienței pe care o avea Dines și a faptului că știa cât de valoroase sunt serviciile lor, firma a început să crească abia începând cu 2012. Acum își dorește să facă din UiPath un fel de Google sau Facebook în România.

Anul 2012 a fost un veritabil punct de cotitură pentru Dines, când un manager de la Microsoft s-a mutat la Amazon și i-a oferit un job. A luat decizia de a lupta pentru propria firmă, iar în 2015 i-a schimbat numele în UiPath. Imediat după aceea, a primit prima rundă de finanțare, 1,6 milioane de dolari, de la Earlybird’s Digital East.

,,Mereu am avut o tehnologie bună și știam asta. După 10 ani fără noroc am dat peste cel mai mare noroc din lume. S-a simțit ca atunci când zbori pe spatele unui unicorn”, rememorează Dines momentele în care a cunoscut succesul.

PUBLICITATE

UiPath și România

Chiar dacă are birouri în peste 40 de țări și un sediu principal la New York, Dines nu a renunțat la România. O treime din angajații UiPath sunt români și își propune să facă din București un centru pentru talentele europene. „Cel puțin jumătate din oamenii alături de care am crescut au părăsit România”, explică Dines de ce este decis să facă mai mult pentru a-i păstra pe români în țară.

În opinia lui, românii sunt muncitori foarte buni, dar care nu sunt încă dispuși să își asume prea multe riscuri. Are și un exemplu bun pentru a-și susține punctul de vedere.

PUBLICITATE

,,Vicepreședintele nostru pe partea de inginerie din București lucra cu un tip pe care l-a rugat să vină la noi. Era anul 2017 – 2018. Tipul câștiga 2000 – 3000 de euro pe lună. N-a vrut să vină. Îți dai seama câți bani ar fi câștigat acest tip dacă s-ar fi alăturat UiPath? Dacă aș fi în locul lui, m-aș uita în oglindă în fiecare zi și m-aș întreba de ce am făcut asta”.

Daniel Dines are totuși o perspectivă foarte diferită asupra banilor. Filosofia sa de viață este una care se potrivește cu felul în care a crescut. „Am descoperit că cele mai bune lucruri pe care le poți cumpăra în această lume nu sunt bunurile. Este mentoratul și sfaturile unor oameni mari”.

Chiar dacă își plătește propriul bucătar, nu înseamnă că nu este un om simplu. Preferă tricourile sport, în detrimentul hainelor scumpe.

PUBLICITATE

Nici nu crede într-o dinastie în care să lase copiilor moștenire toți banii și vrea să doneze mare parte din averea sa. A înființat o fundație care ajută copiii defavorizați din România și crede că un astfel de act de caritate este ceva normal. Îl cataloghează ca fiind ,,o taxă care trebuie plătită”.

Altfel, este un om cât se poate de normal. „Îmi place mâncarea bună și să beau un vin bun sau whisky”, spune miliardarul român.

Daniel Dines a intrat oficial în topul miliardarilor lumii pe locul 346, depășindu-l pe celebrul George Soros.

PUBLICITATE

SURSA: sifted.eu

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT

Dezvoltare personală

Tehnici și strategii de comunicare, explicate într-un webinar gratuit

Andra Marinescu

Publicat

pe

Clubul Petrecăreților Inteligenți din Sibiu îi invită pe sibieni și nu numai luni, 6 aprilie, de la ora 19.30, să participe la un webinar gratuit dedicat comunicării și vorbitului în public.
“Ai simțit vreodată că nu reușești să te faci înțeles? Ai simțit că în mintea ta mesajul este foarte clar, însă pentru ceilalți nu a avut sens? Ți s-a întâmplat să fii provocat să vorbești în fața oamenilor și să fii copleșit de emoții și frici? Dacă răspunsul este DA la vreuna dintre aceste întrebări, avem o veste bună pentru tine: aceste abilități se pot
dezvolta și îmbunătăți. Toate acestea nu țin de un talent înnăscut.Te invităm să participi la acest webinar pentru a primi răspunsuri la întrebările care te preocupă, pentru a afla cum poți să pui bazele relațiilor cu cei din jurul tău și pentru a afla strategii de îmbunătățire a discursului. Da, comunicarea înseamnă conectare, iar conectarea înseamnă influență. Află cum te poți conecta cu oamenii și cum poți avea un impact pozitiv asupra lor, înscriindu-te la webinar”, spun organizatorii.
Înscrierile se fac pe https://forms.gle/X5nF8wvr6kh3CZmF6.

CITEȘTE MAI MULT

Dezvoltare personală

Povestea „Cavalerilor Turnului Înclinat din Ruși” sau atunci când copiii învață despre viață

Raluca Buduşan

Publicat

pe

Rezultatele testelor PISA, o evaluare a învățământului din mai multe țări ale lumii, arată că în România patru din 10 elevi nu știu să folosească ceea ce învață în școală și în viața de zi cu zi. Ei se numesc analfabeți funcțional. Ei bine, în săptămâna în care au fost făcute publice aceste rezultate, am mers în localitatea Ruși, din comuna Slimnic, să cunosc zeci de cavaleri templieri curajoși care, pe lângă școală, se implică în proiecte frumoase și premiate, alături de doi dintre profesorii lor. Ultimul dintre proiectele acestor copii minunați este o grădină verde, o seră de legume pe care o cultivă și o îngrijesc. Când legumele vor fi gata, acestea vor merge către un restaurant din Sibiu. Povestea lor poate inspira orice cadru didactic, orice părinte și orice copil.

La Ruși am ajuns într-o după-amiază de marți, pe lumina roșiatică, difuză, a iernii care fugărește soarele mai devreme spre asfințit. Furați de peisaj, am cam trecut cu șapte kilometri de localitate și am fost nevoiți să ne întoarcem. „Bine că n-am realizat la Mediaș că Turnul Înclinat din Ruși a rămas mult în spatele nostru”, i-am spus zâmbind lui Ovidiu, fotograful nostru. Într-un final, am ajuns la destinație. Școla Gimnazială din Ruși este o structură a celei din Slimnic. O clădire simplă, cu pereți scorojiți și uitată undeva, în timp, de autorități, așa cum se întâmplă cu multe unități de învățământ din țara noastră. Dar nu de asta venisem. Ne-au întâmpinat cu mare bucurie cei doi profesori. Cosmin Simtion, profesor de istorie, și Bogdan Mira, profesor de română, iar povestea tinerilor cavaleri a început să curgă.

Aproximativ 40 de elevi din clasele gimnaziale sunt membri ai Asociației „Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși”. Practic, toți copiii claselor V-VIII ai structurii școlare și câțiva elevi de la Slimnic. Asociația face parte din rețeaua grupurilor GreenIMPACT, care, la rândul lor, sunt sub auspiciile Organizației „Noi Orizonturi” din Cluj și s-au înființat în februarie 2018. Copiii nu ajung din prima cavaleri. În clasa a V-a sunt scutieri și devin cavaleri din clasa a VI-a, dacă demonstrează că sunt vrednici de acest titlu. Ei sunt bine structurați și fiecare are misiunea lui în cadrul asociației. Există un stegar, un vistier și sunt împărțiți pe bresle, în funcție de materialele pe care le lucrează (piele, lemn sau textil). Scopul principal este unul cum nu se poate mai frumos: conservarea și promovarea patrimoniului local. „Pentru a face Turnul înclinat din Ruși cunoscut în lume”, așa cum a strigat tare Bogdan Tăvală, unul dintre cavaleri. Zâmbesc și acum, când scriu, pentru că mi-l amintesc. Un băiețel brunet, cu ochelari, în spatele cărora se ascundea o privire însuflețită de determinare. Atât de drag îmi era de dârzenia lui! Toți copiii – cavaleri fac parte voluntar din asociație. Garanție stă entuziasmul și implicarea lor. Pereții sărăcăcioși ai școlii sunt însuflețiți de zecile de diplome obținute de copii într-un timp relativ scurt prin toate proiectele la care au lucrat. Și multe dintre ele sunt încă în derulare.

Școala din Ruși este templul cavalerilor

„Ne dorim să facem în școală un muzeu”, spune profesorul de istorie și ne arată o mulțime de obiecte vechi de pe vremea bunicilor și străbunicilor noștri, expuse cu grijă, pe câteva rafturi. „Se va numi Obiceiuri și tradiții. Obiectele sunt aduse de copii. Fiecare dintre noi a adus ce a găsit mai vechi pe acasă. Le-am găsit prăfuite prin poduri, iar colegul meu s-a ocupat de restaurare. O să încercăm să facem rost de finanțare pentru vitrine, pentru manechine pe care să stea costumele populare și pentru renovare”, ne mai spune profesorul de istorie. Pe un alt raft stau la loc de cinste trofeele obținute de neînfricații cavaleri. Primul dintre ele a fost obținut la nici un an de la înființare. A fost pentru că au reușit să obțină avizele necesare pentru a pune un panou informativ și o săgeată de ghidare pentru turiști la Turnul înclinat din Ruși. Nu existau până în acel moment. Tot ei sunt cei care au obținut și „Diploma centenarului”. Cei doi profesori ne-au spus că a fost singura școală din județ care a obținut această distincție. Incursiunea în lumea creată de micii cavaleri și cei doi mentori ai lor a continuat cu o bibliotecă organizată de la zero în așa fel încât să fie accesibilă copiilor, cu spațiu de creare unde cavalerii dispun de materiale cum sunt pieile de animale, pene, lemn, ațe de toate culorile numai bune de meșterit, știți voi, chestii cavalerești, care mai apoi să fie duse și vândute în târguri. Sunt cavaleri în adevăratul sens al cuvântului. Au un blazon, tricouri personalizate, un statut, un jurământ și un tezaur. Cavalerii care poartă blazonul au misiuni importante. De exemplu, atunci când trei, patru copii îl poartă în pauzele școlare, au grijă ca ceilalți cavaleri să nu arunce nimic pe jos, în curtea școlii.

Cea mai mare bucurie a cavalerilor este că sunt susținuți în ceea ce fac. Directorul școlii, primăria și, nu în ultimul rând, comunitatea sunt alături de ei, iar când întâmpină greutăți sar în ajutor. Au alergat la Maratonul Internațional din Sibiu și au reușit crearea a două locuri de popas. Unul lângă turn și unul în dealul Veseudului.

„Să facem ca turnul să fie o atracție cunoscută în țară și peste hotare”

Momentul întâlnirii cu scutierii și cavalerii a fost unul deosebit. Când am intrat în clasă, meștereau de zor. Nu pentru că ar fi știut că venim să-i vedem, ci pentru că în 13 decembrie au „Gala cavalerilor”, la o pensiune din Slimnic și vor să pregătească daruri pentru invitați. Dascăli și părinți aș fi vrut să fie în spatele meu să vadă însuflețirea acelor copii simpli și frumoși dintr-o școală a unui sat sibian. Să vadă la un loc atâția ochi zâmbind și să audă atâtea glasuri povestind cu mândrie despre ceea ce fac. „Ne place foarte mult ceea ce facem”, „suntem uniți și lucrăm în echipă”, „pentru a face turnul cunoscut în lume”, „facem proiecte care ne plac și din care învățăm multe”, „avem o seră în care am plantat salată, salvie, busuioc, ardei, ceapă, țelină și o să le vindem la restaurant să facem bani cu care o să ne luăm mai multe materiale pentru ceea ce lucrăm noi”. Nu știam la care dintre ei să mă uit, când micul Bogdan a revenit cu hotarâre: „Să facem ca turnul să fie o atracție cunoscută în țară și peste hotare”. Am înțeles, acesta este scopul principal al Asociației „Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși”, că doar nu degeaba se numește așa.

Sera din proiect și „Casa Cavalerului”

Nu puteam pleca din Ruși fără să vedem sera despre care mi-au povestit atât. Face parte din proiectul „Sate și bucate”, iar o parte dintre produse vor merge către un restaurant din Sibiu. Ne-am îmbrăcat și am ieșit în curtea din spatele școlii. Sera se scălda în lumina soarelui aproape de apus, iar în fața ei sunt câteva băncuțe improvizate și viu colorate. Deasupra pământului puteam vedea verdele timid al frunzelor care străbat și ultimele straturi pentru a simți lumina, completat parcă de un expert al culorilor cu o culoare cărămizie a aleilor făcute de copii în seră. „Băncuțele din față tot voi le-ați vopsit?”, am întrebat-o pe una dintre fetele care mergea alături de mine. „Da, am avut o tabără de vară cu multe activități de genul acesta”, mi-a spus ea. În stânga mea trona o clădire rămasă în paragină, iar profesorul de istorie explică. „Trebuia să ajungă grup sanitar modern, dar n-au mai reușit să facă proiectul și acum este în paragină. Avem promisă o finanțare și noi vrem să o transformăm într-un pavilion multifuncțional în care să se facă și ore afară, să fie și atelier pentru cavaleri, dar și clubul lor, „Casa Cavalerului”.

„Norocul ține cu cei îndrăzneți”

„Copiii sunt dedicați. Așa îi simțim. Și sunt dornici de a învăța și a face și altceva. De a face și bine, nu doar rău, pentru că asociația noastră se bazează pe promovarea unor valori morale, care, în ultimul timp, s-au cam dus. Una dintre marile reușite, cel puțin din punct de vedere moral, este locul de popas din fața turnului. Au trecut două sau trei luni de când l-am construit și arată impecabil. Nimeni nu s-a atins de el. Nimic nu este scrijelit, nu găsim mizerie pe jos. Eu spun că s-a produs deja o schimbare, mică, dar importantă”, spune dascălul Bogdan Mirea.

Am închis ochii pentru câteva minute și am rememorat totul. Oricât aș vrea, nu am spațiu să vă vorbesc despte toate proiectele pe care acești doi dascăli de la Școala din Ruși le fac alături de elevii lor. Poate să amintesc câteva titluri: „Zece stejari, pentru zece provincii românești”, „Turnul Înclinat din Ruși-Ieșirea la Lumină”, „AVE” și cele despre care am scris mai sus. Altele sunt în derulare sau în stadiu de proiectare. „Sunt nerăbdător să vad ce mai facem și ce misiuni vor mai veni. Sper să le îndeplinim pe toate”, spunea unul dintre profesori. Le vor îndeplini cu siguranță pentru că fac asta cu drag. Într-un an de zile, meritul lor a fost recunoscut cu distincții la nivel județean și național, iar despre ceea ce fac s-a auzit și dincolo de ocean, în America.

„Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși” au înțeles că trebuie să se murdărească, să lucreze, să respire, să vadă cum este lumea din jurul lor ca să o perceapă. O să închei aici cu dictonul după care ei se ghidează: „Norocul ține cu cei îndrăzneți”.

IMG_6584
IMG_6585
IMG_6587
IMG_6590
IMG_6593
IMG_6595
IMG_6596
IMG_6615
IMG_6618
IMG_6630
IMG_6643

CITEȘTE MAI MULT
PUBLICITATE
PUBLICITATE
PUBLICITATE

DELGAZ

PUBLICITATE

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE