fbpx
Connect with us

Produs în Sibiu

“NO! HAI” în Piața Mică, unde tradiția e la ea acasă

Andra Marinescu

Published

on

Cine spune “tradiție” și “Sibiu” se duce, imediat, cu gândul la Andreea Ciortea, o sibiancă ce a crescut printre poveștile bunicilor din Sibiel și Apoldu de Jos și s-a îndrăgostit de costumul popular încă din copilărie. De-a lungul timpului, a inițiat numeroase proiecte dedicate tradiției și portului, iar astăzi spune “No! Hai” în Piața Mică nr. 3 unde autenticitatea satului românesc poate fi admirată sau chiar luată acasă, cumva, odată cu iile confecționate aici. A pornit acest proiect acum patru ani, alături fiindu-i o echipă de trei doamne talentate care cos cu dragoste pentru sibienii și turiștii care vor să descopere frumusețea portului nostru.

Andreea a făcut întotdeauna ce a iubit, iar în centrul activității sale stă dragostea pentru tradiție. IA Sibiu și “No! Hai” sunt doar două dintre proiectele care duc numele Sibiului în toată lumea.

Advertisement

Pe lângă iile cusute manual și cu migală, în atelierul și magazinul Andreei se regăsesc și tricouri inscripționate cu mesaje în grai ardelenesc. “Tulai, Doamne!”, “Șezi blând”, “Dacă-i musai”, “Răsb(∅)im împreună” și “Mai cu talent” sunt doar câteva dintre vorbele auzite în Ardeal și iubite de oamenii care îi trec pragul Andreei.

Am zis că o să cos atâtea ii până văd tot Sibiu îmbrăcat în ii!”

Cele trei doamne ce sunt alături de Andreea în acest proiect sunt Eugenia Turlea, Adriana Constantin și Dida Moraru. “Am cusut prima dată în școala primară, după care mi-am reamintit când am venit aici, acum patru ani”, spune doamna Dida.

Advertisement

La rândul ei, Adriana Constantin mărturisește că nu mai știe data exactă când a pus acul în mână, dar e sigură că dintotdeauna a tricotat. “Pe vremea lui Ceaușescu îmi făceam încă un salariu din asta”, adaugă aceasta.

Apoi, Eugenia Turlea ne destăinuie, de asemenea, că poartă dintotdeauna dragostea pentru tradiție în suflet și că întotdeauna i-a plăcut să coasă ii. “Îmi amintesc că ai venit într-o zi în atelier și mi-ai zis că, dacă cineva nu te-ar mai lăsa să coși, ai muri”, îi spune Andreea.

“Da, mie întotdeauna mi-a plăcut să cos, să îmi fac ținutele. Ia de Sibiu este pasiunea mea, pentru că eu sunt născută în această zonă. Am poze cu mine copil îmbrăcată în costum din Poiana Sibiului. Am zis că o să cos atâtea ii până văd tot Sibiul îmbrăcat în ii de Sibiu. Ce superbă e o femeie în ie! Își ia o pereche de blugi și o ie… Eu simt că sunt cea mai deosebită în ie!”, îi răspunde doamna Eugenia.

Advertisement

„Atunci când am ceva tradițional pe mine, știu de-a cui sunt!”

Andreea spune că are echipa pe care și-a dorit-o dintotdeauna. “Hainele create de voi sunt încărcate cu bucuria voastră. După patru ani, pot spune că e echipa pe care îmi doresc să o mai am alături de mine cel puțin 40 de ani”, adaugă Andreea.

“No! Hai” a pornit din ideea de a duce mai departe tradiția, îmbinată cu modernismul.

Advertisement

“Când am pornit Ia Sibiu “No! Hai” a fost să gândim realist și pragmatic, să înțelegem ce sunt industriile creative și să ne putem da de lucru și să trăim frumos făcând ce ne place. Aici suntem într-un mic atelier care are spațiu de creație, magazin și galeria de artă unde sunt piese țărănești vechi din colecția unei minunate prietene care ne zâmbește din ceruri acum. Cu ea am început Ziua Iei în 2014. Ia ne arată că lucrurile sunt aici și acum, regăsind piesele vechi și reinterpretând modele. Poate țineți minte vacanțele la bunici când cineva te întreaba pe stradă: “Tu, copilă, tu de-a cui ești?”. Ei, atunci când am ceva tradițional pe mine, știu de-a cui sunt!”, povestește Andreea.

Zeci de ore de muncă, în spatele unei ii

O ie cusută de doamnele sale implică zeci de ore de muncă. De obicei, cel mai mult se lucrează iarna, când vremea ne ține mai pe toți în case. 

Advertisement

“Depinde și de starea pe care o avem. De exemplu, iarna stai mai mult în casă cu radio deschis, muzică bună și merge mâna. Durează vreo două săptămâni o ie. Primăvara, vara, durează și trei săptămâni. Sunt zile când eu cos și nouă ore, alteori cinci ore”, adaugă doamna Eugenia.

Cum s-a simțit pandemia în Piața Mică nr. 3: “Nu am lăsat acum din mână!

Magazinul din Piața Mică este dinamic și frecventat de turiști îndeosebi în lunile de vară. Andreea povestește că străinii care vizitează orașul de pe Cibin sunt fascinați de tradiția românească și aleg să plece cu un suvenir pe care să îl poarte și să îl prezinte cu mândrie și acasă la ei.

Advertisement

“Întotdeauna am avut această problemă a sezonalității, pentru că lunile în care Sibiul este animat de foarte multe proiecte culturale reprezintă un plus pentru partea comercială, artistică. În aprilie – octombrie, avem numeroși turiști fascinați de poveștile pe care Sibiul le spune. Undeva, și spațiul acesta spune o poveste a Sibiului, nu doar una tradițională, ci și una contemporană”, spune Andreea.

2020 a fost un an greu pentru turismul românesc, iar “No! Hai” a avut, de asemenea, o perioadă dificilă. 

“În pandemie am avut mai multe luni de pauză, pentru că, anul trecut, când ne pregăteam de sezon, am închis. Dar nu am lăsat acul din mână. Chiar dacă am stat acasă, s-a lucrat de acasă. Ne-am pregătit să avem două luni de sezon, atât cât a fost permis anul trecut. Aș minți să spun că a fost un an ușor, dar am avut liniștea de a face lucrul pe care îl iubesc cu cea mai frumoasă echipă.  Am fost câteodată tentată să renunț la speranță. Și nu am făcut-o pentru că atunci când am avut nevoie m-am trezit cu telefoanele doamnelor mele spunându-mi: “Noi suntem aici și te ajutăm!”. Nu e o afacere, e un proiect care ne ține mințile întregi, un proiect despre prietenie, despre o comunitate regăsită, despre colege care și-au regândit meșteșugul sau au început să coasă. E o căsătorie cu respectul, înțelegerea, adevărata toleranță și cu o comunitate pe care o construiești de-a lungul timpului”, mai spune Andreea.

Advertisement

“No! Hai” este deschis în Piața Mică nr. 3 și poate fi vizitat și online, accesând paginile de Facebook NO’ HAI și Romanian Design – Concept Store.

II din Sibiu
Romanian Design – IA românească
Muzeul ASTRA – Magazin de suveniruri
Metropolis

FOTO: Rareș Helici

Advertisement

Produs în Sibiu

Teracota Mediaș, singura fabrică de sobe presate și pictate manual din România

Andra Marinescu

Published

on

În România mai există un singur loc în care sobele sunt realizate prin presare și pictare manuală, după o “rețetă” veche ce dăinuie de acum mai bine de un secol. Adresa? Strada Stadionul nr. 55, Mediaș. Aici, în 1906, a luat ființă Teracota Mediaș, datorită sasului Gref Iulius. De atunci, mai mulți proprietari au fost la cârma fabricii, printre ei numărându-se și Statul Român. De acum cinci ani, director este George Radu, cel care ne-a făcut, recent, turul fabricii, descoperind fiecare etapă de prelucrare a cahlelor, din momentul în care lutul trece pe poartă și până când soba „pleacă către client.

Cuptorul de cahle reprezintă unul dintre cele mai reprezentative artefacte din civilizația românească, un artefact capabil să redea evenimente și schimbări petrecute la nivelul societății din punct de vedere etnic, politic, social, economic, după cum arată conducerea fabricii.

Advertisement

Cu toate acestea, meșteșugul fabricării manuale a cahlelor de teracotă a fost aproape uitat la începutul secolului al XX-lea. Cu toate beneficiile pe care le oferă noile sisteme de încălzire, acestea nu au reușit să înlocuiască atât frumusețea sobelor sau șemineelor de teracotă pictată, cât și atmosfera specială transmisă de acestea.

Despre începuturi…

După un tur al fabricii, care a constituit o adevărată escapadă în lumea lutului și a cahlelor, George Radu, directorul Teracota Mediaș, ne-a povestit despre cum a început totul, acum un veac.

Advertisement

Invitat special ne-a fost, de această dată, Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

“Ne aflăm într-un loc unic în România, la Teracota Mediaș, singura fabrică în care se prelucrează manual cahlele din teracotă. Sunt procedee de producție vechi, dar care aduc în atenția consumatorilor produse ce îmbină tradiționalul cu modernul”, spune Daniela Cîmpean.

Directorul George Radu mărturisește că povestea a început în 1906, datorită sasului Iulius Gref. “Și, ca orice poveste frumoasă de peste 100 de ani, a fost rescrisă tot de un antreprenor sas, Uwe Draser, și continuată în zilele noastre cu aceleași rețete de pământ, același meșteșug, aceeași presare și pictare manuală a cahlelor din teracotă, aceleași cuptoare vechi. Inclusiv carierele din care aducem materia sunt aceleași ca acum un secol”, spune directorul fabricii.

Advertisement

“Nu a fost ușor!

Drumul Teracota Mediaș a fost, uneori, anevoios, însă implicarea și dedicarea celor care au trudit în fabrică au dus la unicitatea locului.

“De-a lungul timpului, nu a fost ușor, dar am încercat să fim puțin altfel față de ce mai este pe piața românească. Ne-am găsit o nișă pentru aceste piese presate și pictate manual. În momentul de față, suntem singura fabrică din România care presează și pictează manual cahle din teracotă, precum și cea mai veche fabrică din Mediaș care mai funcționează. Efectiv, am încercat să facem altceva, să oferim altceva clienților. În momentul în care un client dorește ceva mai deosebit, ne caută pe noi’, a mai explicat George Radu.

Advertisement

Sobele realizate aici pot fi personalizate după bunul plac și gust al clienților. Aceștia au de ales dintr-o colecție bogată de cahle, reproduceri după sobe rare de la Muzeul ASTRA din Sibiu, dar pot apela și la creativitate și personalizare.

“Putem crea sobe personalizate cu blazonul familiei, cu cahle unicat, pentru care chiar și clientul poate să facă modelul respectiv și noi îl transpunem în matrițe de ispos și apoi realizăm soba. De altfel, oamenii pot veni aici să picteze ce doresc pe sobă. Am încercat să ne adaptăm timpurilor în care trăim”, a mai spus directorul companiei.

Anul 2020 a fost greu pentru majoritatea agenților economici, însă pentru fabrica de pe strada Stadionului nr. 55 a însemnat reinventare.

Advertisement

“A fost o perioadă grea. La fel ca majoritatea firmelor, o perioadă a trebuit să intrăm în șomaj tehnic. Cu toate acestea, perioada pandemiei ne-a ajutat, pentru că oamenii, stând acasă, au lucrat mai mult online. Atunci am dezvoltat partea de online, iar acum încep să se vadă rezultatele. Site-ul este mult mai vizitat, avem pagini de Facebook, Instagram”, mai spune George Radu.

“Orice piesă conține o picătură din sufletul fiecărui angajat”

Cei care dau viață cahlelor sunt oameni ce își iubesc meseria. Acum cinci ani, Teracota Mediaș număra cinci angajați, însă în prezent are aproape 20 de persoane ce se dedică pentru ca lucrurile create aici să bucure sufletele clienților.

Advertisement

“Avem începând de la oameni simpli, bucuroși și fericiți de ceea ce fac, până la masteranzi, doctori în pictură și artiști plastici. Toți au ceva special. Orice piesă ieșită din fabrică – putem spune cu mâna pe inimă – conține o picătură de sudoare de la fiecare, o picătură din sufletul fiecărui angajat. Până iese din curtea fabricii, un produs este luat în mână de cel puțin 30 de ori de oamenii care îl verifică”, mai explică cei de la Teracota.

Potrivit aceleiași surse, principalele trei beneficii funcţionale datorate acestui amestec de argile sunt conductibilitatea termică ridicată, capacitatea de a acumula rapid caldură şi de a o păstra timp de mai multe ore de la stingerea focului, precum şi rezistenţa la şoc termic datorată arderii cahlelor la temperatură de vitrificare.

Cei care vor să afle mai multe informații despre Teracota Mediaș le pot vizita paginile de Facebook și Instagram, precum și site-ul oficial www.teracota.ro.

Advertisement

Alte recomandări – Michael Henning – Cisnădioara

Continue Reading

Produs în Sibiu

Povestea baciului Ilie Cerciu: rețeta brânzei de burduf, viața la stână și orele de mers prin munți, spre casă

Andra Marinescu

Published

on

La aproape 1.800 metri altitudine, natura prinde aripi și poveștile reale sunt parcă desprinse din basme. Cântecul păsărilor, susurul apei împletit cu verdele brazilor, peste care se aude glasul a sute de oi la răsărit “sună” ireal pentru a fi trăite la nesfârșit, în fiecare zi. Acest lucru este posibil pentru ciobani, o meserie aparte, practicată doar de cei care poartă în suflet dragostea pentru tradiție și oierit.

Personajul principal al poveștii noastre de astăzi este Ilie Cerciu, din Râu Sadului, cel căruia i-am trecut pragul, recent, datorită campaniei noastre “Produs în Sibiu“, pentru a ne desluși câteva dintre tainele brânzei de burduf, pregătită cu trudă și pasiune la stâna pe care o are pe munte, în Vârful Panta.

Advertisement

O astfel de experiență pe munte, într-un cadru tradițional, nu poate începe mai târziu de răsăritul soarelui. Am pornit la drum, zilele trecute, alături de echipa “Produs în Sibiu” la o oră la care luna își făcea de cap fastuoasă pe cer. “Înarmați” cu toate cele necesare, cu apă, sandvișuri și bună dispoziție, am parcurs cei câțiva kilometri până la Râu Sadului povestind despre aventura ce avea să înceapă în doar câteva clipe. Cele aproape 30 de minute au trecut iute, iar nerăbdarea de a descoperi viața ciobănească m-a făcut să mă gândesc că cei 13 kilometri o să “zboare” imediat. Nu știam, însă, că această distanță o să se transforme în aproape două ore de mers cu o mașină de teren, pentru că stâna lui Ilie Cerciu se află la circa 1.800 metri altitudine. Astfel, din centrul satului, am pornit la drum alături de Daniel Minea, primarul comunei Râu Sadului, care ne-a fost și ghid în această experiență.

Am străbătut văi de poveste, peisaje de basm și alături ne-a fost, în tot acest traseu, verdele crud al munților. La stână, am fost întâmpinați de Fetița și cei zece “Bălani”, așa cum îi numesc ciobanii de aici pe câinii care apără oile. Păreau fioroși, ceea ce ne-a făcut să întârziem cu coborâtul din mașină, dar Ilie Cerciu le-a tradus, cumva, că suntem oameni de bună credință. Și s-au potolit, drept pentru care, după doar câteva minut,e am devenit cei mai buni prieteni.

Ceasul bătea aproape ora 6

Advertisement

… când baciul Ilie Cerciu și ciobanul său, Vasile, au anunțat că trebuie să mulgă oile, pentru ca animalele să plece la păscut. “Haideți că avem treabă! Aici nu se stă!”, ne spune baciul, zâmbind și mergând direct în staul pentru a-și începe treaba. Cei doi nu sunt singuri, Vasi, un copil de aproape 11 anișori, fiindu-le de mare ajutor când vine vorba despre oierit. Am aflat că vrea să ducă mai departe tradiția familiei, pentru că tatăl său a fost cioban. Totodată, mai are un gând: să își cumpere un telefon mobil. “Poate reușesc să strâng bani să îmi iau unul. Să mă joc, să mă uit pe Internet”, spune Vasi.

După mulsul oilor, ciobanul Vasile se pregătește să plece cu ele pe plaiurile apropiate. Are un chip ce duce imediat cu gândul la tradiție, la rustic și frumusețea țăranului autohton. Intru în vorbă cu el și prima curiozitate a mea se leagă de viața la stână. “Vă place?”, întreb. “Foarte bună viața la stână! E frumoasă! Mă culc pe la 10-11, mă trezesc la 3. Prima zi e mai grea, dar apoi te înveți!”, spune ciobanul.

Zilele petrecute cu oile trec repede, mai spune nea Vasile. Mioarele sunt ascultătoare și înțeleg orice gest al ciobanului. “Sunt cuminți, ascultătoare! Că doar sunt crescute de mine! Un cioban trebuie să se priceapă la oi, să fie răbdător, calm și să știe cum să vorbească cu ele!”, încheie ciobanul, plecând cu sutele de oi și cei zece “Bălani”, în frunte cu Fetița.

Advertisement

Ciobănia, moștenire de familie

După ce oile au plecat, baciul Ilie Cerciu se mută cu treaba în stână. Prima imagine pe care o am când îi trec pragul este cea a ceaunului cu omletă și mămăligă, din care ne invită să gustăm. “Asta e mâncarea noastră!”, spune baciul.

Dacă nea Vasile este cu oile prin munți, baciul trebuie să facă brânza.

Advertisement

“Prima dată mulgem oile, după care se strecoară laptele, îi dăm cheagul… Lăsăm o oră- o oră și un sfert. Dacă îl lăsăm prea mult, nu mai iese brânza care ar trebui. Apoi îl zdrobim și îl lăsăm zece minute să se așeze. E gras oricum, dar din iulie, august, devine mai gras. Ajută grăsimea la brânză, că dacă e mai grasă e mai bună, mai dulce, are alt gust. Aia e brânză de munte! Laptele e gras aici! Altfel, ar face toți brânză. Brânza originală de munte e cea… de la munte”, povestește baciul.

După ce a terminat de făcut brânza, baciul se apucă de gătit. “Că vine ciobanul și trebuie să mănânce!”, adaugă Ilie Cerciu, spunând că în jurul orei 17 oile se întorc la stână.

Când i se încheie rândul la stână, pleacă acasă, în Râu Sadului, pe jos. Străbate munții la pas, avându însoțitor doar calul pe care așează desagii cu brânza de burduf. Până în sat, face aproape șase ore. “Dar e frumos!”, adugă baciul.

Advertisement

Și îl lăsăm să își continue treburile, pentru că “aici muncim întruna. Nu e de stat!”, după cum adaugă baciul. Ei bine, noi ne întoarcem cu mașina spre casă. Mai rapid, dar cu o experiență de neuitat în suflet.

Brânza de burduf realizată de Ilie Cerciu este cunoscută în Mărginimea Sibiului și nu numai, iar cei care vor să-i guste produsul pregătit la 1.800 de metri altitudine pot să îl caute pe pagina de Facebook Ilie Cerciu, la numărul de telefon 0737081599 sau în satul natal al acestuia, pentru că toată lumea îl cunoaște.

Lista cu producători Brânză de Burduf de munte:

Advertisement


Cerciu Ilie
Cerciu Rusalim
Blezu Mihai Bucur
Răduț Ion Mihai
Cerciu Nelu Iulian
Poplăcean Nicolae
Cândea Georgeta

Advertisement
Continue Reading

Produs în Sibiu

CETA Sibiu, o poveste născută din plante acum un sfert de secol și “relatată” cu entuziasm: “E combustibilul a tot ceea ce împinge această firmă mai departe!”

Andra Marinescu

Published

on

Când entuziasmul este pe primul loc, lucrurile frumoase se întâmplă necontenit. Iar dacă se mai adaugă multă energie, dragoste și pasiune, putem spune că este vorba de binecuvântare. Acum aproape un sfert de secol, în anul 1995, la Sibiu, plantele prindeau putere. Cu siguranță mulți sibieni și români de pretutindeni cunosc produsele CETA, dar puțini sunt cei care știu că acestea iau viață într-o fabrică de pe strada Lemnelor din orașul de pe Cibin. Născută dintr-o îndelungată tradiție de familie, compania este condusă, astăzi, de Lucia Goreaev, care, în urmă cu mulți ani, a decis să își lase meseria de inginer energetician și să ducă mai departe pasiunea mamei sale.

CETA a pornit de la faimosul unguent de gălbenele, în 1995, care a fost printre primele produse de gen din țară.

Advertisement

“Firma este din 1995 și a pornit cu o idee formidabilă a mamei mele, care a fost farmacistă. Din păcate, a plecat mult prea repede dintre noi și a fost un moment în care am stat să mă gândesc – eu fiind inginer energetician – ce fac mai departe: încerc să mă duc pe partea de creație într-o zonă pe care nu o cunosc, dar care mi se părea formidabil de interesantă, sau rămân la meseria mea de inginer energetician, pentru că eu eram angajată la acel moment la Uzina Electrică. Au trecut foarte mulți ani de atunci, timp în care am crescut foarte mult și firma și eu și am învățat extraordinar de multe lucruri din activitatea zilnică de producție și creație”, povestește Lucia Goreaev.

Cu multă muncă și nopți nedormite, Lucia și cele 13 doamne ale sale ce sunt angajate în CETA valorifică proprietățile curative ale plantelor medicinale tradiționale românești.

“Am crescut treptat, organic, nu a fost vorba despre o creștere bruscă. Totul a fost cu multă bătaie de cap. Dar eu cred că, în viață, lucrurile importante așa se obțin. Și cele care sunt cu adevărat valoroase sunt cele în care îți pui energia și o parte din sufletul tău”, explică Lucia.

Advertisement

Produse testate luni în șir…

Niciun produs nu ajunge pe piață înainte de a fi testat luni în șir de aceasta. Fie că e vorba de mâini, față sau păr. “Pun suflet în tot ceea ce fac. Și îmi doresc ca această intenție de a face bine să fie care care este transmisă mai departe și consumatorului meu. Îmi doresc ca acest lucru să se simtă. Produsele sunt reduse la esența lor terapeutică. Asta înseamnă că îmi doresc să fie produse care să facă bine, să fie experiență senzorială, să îți facă plăcere să le folosești”, mai spune antreprenoarea care are, în biblioteca din biroul său, primele produsele create din fiecare gamă.

Care este “secretul” din spatele CETA

Advertisement

Viziunea din spatele CETA se regăsește în dorința de a face bine. Lucia Goreaev consideră că entuziasmul noilor idei este cel care o face să își înceapă fiecare zi cu zâmbetul pe buze.

Fiecare produs este o mândrie, pentru că în spatele său stau luni întregi de multă muncă și migală. De exemplu – spune Lucia – pentru gama de bicarobnat a lucrat aproape zece luni, “deci ca o sarcină normală”, după cum a completat zâmbind, reieșind un șampon, gel de duș și gel intim. Aceasta este prima gamă de cosmetice cu bicarbonat din România.

“Într-o piață în care abundă șampoanele, de exemplu, noi am lucrat atât de mult pentru că mi-am dorit ca acel produs să fie perfect în viziunea mea. Apoi, a urmat gama vegetală cu bicarbonat. Toată lumea mi-a spus că nu are cum să iasă așa cum vreau eu. Eu am zis că nu se poate, că îmi va ieși. Am lucrat un an și jumătate, dar acum sunt foarte mândră de rezultatul muncii mele. Această dorință de a obține produse simple are în spate o muncă formidabilă care niciodată nu se vede, dar sper că se simte. Secretul muncii mele, pe care mă străduiesc să îl dau mai departe și fetelor, este entuziasmul. El se află în spatele a tot ceea ce fac. Altfel, nu pot să funcționez. Este combustibilul a tot ceea ce împinge această firmă mai departe”, spune Lucia.

Advertisement

Produsele CETA sunt apreciate la nivel național, iar conducerea companiei primește frecvent feedback-uri pozitive, ceea ce o ajută să meargă mai departe cu optimism. “Feedback-ul este foarte bun. Cine începe să folosească o dată produsele rămâne consumator. Mai primim telefoane de mulțumire din țară și conștientizăm încă o dată că merită stresul și munca”, povestește antreprenoarea.

Efectele pandemiei

Dacă în unele sectoare pandemia de COVID-19 a făcut ravagii, în fabrica de pe strada Lemnelor nu s-a făcut simțită așa cum era de așteptat. Deși au scăzut vânzările anul trecut, doamnele au venit în continuare la serviciu pentru a crea noi produse care să încânte publicul.

Advertisement

“Peste pandemie am trecut cu același entuziasm, cu recunoștință și mândrie. Anul trecut, noi am lucrat tot timpul. Activitatea de producție a continuat și ne-am dat seama cât de noroacoase suntem pentru că putem face acest lucru, în condițiile în care atât de mulți au stat acasă și au avut probleme majore. Bineînțeles, vânzările au scăzut, activitatea a încetinit un pic, dar am realizat cât de binecuvântate suntem”, adaugă Lucia.

Produsele CETA se găsesc în magazinele naturiste, în farmacii, în rețeaua de magazine Transagape, SIMPA, Auchan și CORA. Detalii despre produse se găsesc și pe pagina de Facebook CETA SIBIU, dar și accesând www.ceta-sibiu.ro.

Advertisement
Continue Reading
Advertisement
Advertisement
Advertisement

DELGAZ

Advertisement

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE