Punerea sub acuzare a președintelui american Donald J. Trump a devenit cvasi-inevitabilă. E cel mai important eveniment la scară globală ce va afecta relațiile internaționale și politicile europene. De ne-ar interesa pe noi acest eveniment politic din Statele Unite?
În primul rând, S.U.A. sunt cel mai important actor politic la nivel internațional și prestigiul, influența sau puterea Statelor Unite sunt incontestabile. Pentru Europa, traiectoria aleasă deseori în siajul și în tandem cu Statele Unite e o relație de simbioză docilă, dar și necesară. Pentru România, apartenența la Uniunea Europeană și dar și parteneriatul strategic cu Statele Unite sunt chestiuni ce domină cu autoritate joaca noastră de-a baronul corupt între un pierzător de profesie ca Bușoi și un condamnat mustăcios ca Dragnea.
Realitatea globală pe care ne încăpățânăm cu determinare să o ignorăm ne subordonează acțiunile politice, economice, de dezvoltare și de estimare a viitorului acestei societăți. Pierderea mandatului prezidențial de către Donald Trump ar arunca la coș populismul, acestă scurtătură a politicii iubită cu ardoare și de politicienii români. În ciuda unui pesimism acerb și a unui an 2016 dezamăgitor, descoperim nu numai radicalizarea Turciei în drumul spre islamizare, ci și o gură de aer proaspăt dinspre Occident. În Austria a fost ales un președinte moderat după două exerciții electorale cu emoții. În Olanda populiștii lui Wielders au pierdut și Rutte se menține la putere. Frontul Național, o sperietoare de extremă dreaptă, nu numai că a fost învins, dar după alegerea lui Macron tot spectrul politic francez se află într-o disoluție totală. Franța își reevaluează nu numai modul de a face politică de partid, ci chiar tradițiile celei de-a cincea republici. În Germania, atât de blamată de canalele de propagare de informații false sprijinite de Kremlin, CDU câștigă alegerile regionale anunțând un nou foarte probabil mandat de cancelar federal pentru Angela Merkel. În ciuda unui Brexit stupefiant, a unui Putin extrem de activ și a unui președinte american catastrofal, lumea occidentală și-a găsit calea și resursele pentru a remedia lanțul de crize cu care a fost confruntat.
Marele pericol economic și de concurență globală din partea Chinei, umflat artificial ca măsură de erodare a prestigiului american, se fâsâie lung în ciuda speranțelor unei Rusii înfrânte de evoluția evenimentelor. Perspectiva viitorului rămâne sub influența vestului al cărui declin îi e cântat prohodul de decenii. Economia, tehnologia, echilibrele sociale, evoluțiile științifice și influența culturală masivă sunt preponderent ancorate în emisfera vestică. Da, Europa e în competiție cu Statele Unite și e departe de a îi contesta supremația. Suntem departe de federalizarea continentală și de armata europeană, iar România, la 10 ani de la aderare, încă se dezmeticește cu greutate și calcă cu entuziasm pe greblă. Gabriela Firea, Dragnea, Tăriceanu și gașca de pierzători garantați din PNL preferă să trateze lumea ca niște țațe de provincie. E alegerea politică a unor actori minori cu mize mici. Realitatea asta ce ne înconjoară însă ne mestecă și ne înghite chiar dacă ne pasă sau nu de ea.
