fbpx
Acum citesti:
Alba – Neagra
Intreg articolul 3 minute de lectura

Alba – Neagra

Gabriel Dogaru

De câteva zile, o întrebare îmi sfredelește creierul și pare că nu vrea să-mi dea pace. Cât de hulpav să fii după bani, după câștig, încât să te bucuri la 600 de lei pe care îi poți șterpeli, nemunciți, printr-un truc ieftin, de la un om simplu, aflat în căutarea unui loc de muncă departe de casă, folosindu-te de disperarea lui, de speranța pe care un astfel de om o poate avea în suflet atunci când pare că și-a găsit în sfârșit fericirea? Pesemne că ești vreun hoț ordinar, fără scrupule.

Eram tentat să compar acest tip de câștig viclean cu cel al profesioniștilor în “alba-neagra”, dar greșeam. Acolo victima este mai degrabă un naiv care speră să tragă un loz câștigător și se lasă furat din prostie. În cazul nostru, victima e un om cinstit, care trece de pragul acela al resortului care te ține legat de casă. Pentru că atunci când îți iei inima în dinți și accepți să îți lași în urmă familia și te hotărăști să stai departe, printre străini, doar pentru a câștiga câțiva bănuți în plus, pentru familie, pentru copii, înseamnă că ai cuțitul foarte aproape de os. Ori poate, deja, ți-a crestat un pic și osul. Înseamnă că neputința de a te dezvolta, tu și ai tăi, aici, acasă, (acel acasă din cărți și filme, care doare și lasă răni) te-a făcut să faci pasul cel mare și să spui că reziști, tu, o vreme, cât să pui deoparte ceva. Și când vrei să-ți încerci norocul și cauți așa cum poți și cum ai reușit să înveți ce e cu internetul și cu capcanele lui, dai peste un rechin care nu are nici cea mai mică remușcare în a-ți goli portofelul pe masa lui, pentru că are nevoie de mai mulți bani decât tine. Nu contează că te minte în față, nu contează că se joacă cu speranțele tale așa cum un pescar se joacă cu peștele, fluturându-i momeala pe la nas, pentru că scopul lui este să te facă să înghiți acul ascuns.

În numărul de față, am publicat o anchetă desprea o firmă specializată în medierea dintre potențialii angajați și companiile străine. Nu știu dacă această firmă a mediat în viața ei vreun contract real, se poate, îi dorim succes. Ce știm cert însă este că unii dintre oamenii care și-au pus speranțele pe birourile acestei firme au fost jupuiți de 600 de lei, cu un contract aparent legal, folosindu-se de un tertip care îmi amintește de “alba-neagra”: uite bila, nu e bila! Ecuația este simplă: povești frumoase, clauze contractuale viclene, trecute cu vederea de naivi, și banii, jos. Nu mulți, atât cât păgubitul să nu sufere așa de mult, poate nu depune plângere, dar suficient cât să fie bine pentru succesul firmei. Dacă spun 250.000 de euro într-un singur an vi se pare mult?

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.