12.2 C
Sibiu
joi, martie 28, 2024

Paiaţe

Cele mai citite

Sibiul intră în festival şi nu ştiu dacă în repertoriu este vreun spectacol cu celebra piesă „Paiaţe”, de Ruggiero Leoncavallo, dar la televizor este o ofertă continuă de transmisii directe de la acest spectacol în variantă autohtonă. „Paiaţe” la guvern, „Paiaţe” la parlament , „Paiaţe” cînd dai drumul la televizor … ştiţi bancul acela de pe vremea lui nea Nicu, terminat cu poanta: „mi-e frică să deschid frigiderul” sau cam aşa ceva. Bietul nea Nicu – Dumnezeu să-l ierte – pare mic copil din perspectiva celor douăşcinci de ani de democratiţă românească şi stat de drept la ţurloaie, unde şi-a luat-o românul sistematic de un sfert de veac încoace . Dar cui îi pasă? Noi suntem în festival, se joacă „Paiaţe” cu casa închisă, ne pregătim de vacanţă ca greierele din celebra fabulă cu furnica şi puţini, foarte puţini îşi dau seama că ce a mai rămas din poporul român e de-a dreptul tras pe roată ! Până acum eram „ţigani”. Acum suntem – în variantă ministerială – şi „golani” şi „curve”. Dar dacă aşa ne văd ei, actorii de pe scenă, pe noi, spectatorii încremeniţi în proiectul: „ dă-i încolo de proşti că ăştia înghit orice” ? Dar dacă chiar înghiţim orice paiaţă fără să ne dăm seama ce indigestie naţională ne paşte ?
Am să răspund cu un citat: „Care şi cât de multe rele ne va aduce, nouă, lupta lor ?” se întrebau oamenii. Pentru că, de mult se ştie, când cei silnici luptă pentru putere, poporul rar are ceva de câştigat. Însă, foarte des, are multe de suferit. O mare temere s-a strecurat în fiecare casă. În fiecare suflet. În fiecare discuţie. Cu timpul, neliniştea aceasta s-a transformat în frică. Iar din frică, precum dintr-o sămânţă otrăvitoare, a început să răsară ura. Oamenii s-au împărţit în susţinătorii unuia sau altuia dintre pretendenţi. Deveneau, cu timpul, unii altora adversari aprigi. Chiar pregătiţi să nu se dea în lături de la nici un fel de rău aducător de victorie, celui sub al căriu steag s-au înregimentat …Neştiind însă că victoria cea mai mare poate fi, numai şi numai, asupra propriului sine.”
Pare un comentariu al actualităţii de la Bucureşti. Dar noi suntem de fapt la anul Domnului 963 d.H., în Ţarigradul creştin, apoi, sub turci, Istambul, iar cartea e sârbească şi nu are legătură cu anul în care trăim. Năravul din fire însă, nu are lecuire. Ce a urmat luptei pentru putere de care se face vorbire? Măcel ! Fratricid !
Dar nu vă îngrijoraţi. Drama „Paiaţe” e cu totul altă operă şi se încheie cu o celebră replică rostită în faţa publicului înmărmurit: „Comedia s-a sfîrşit!” La noi durează sigur până la alegeri.

spot_img
spot_img
Ultimele știri

Peste 18.000 de persoane din Sibiu au buletinele expirate

La finalul lunii februarie 2024, în Registrul național pentru evidența persoanelor, au fost înregistrate 18.630 de persoane cu acte...
spot_img
Shortcode field is empty!

Știri pe același subiect