Connect with us

Opinii

Elogiul intoleranței

Titus Cernăut

Publicat

pe

Bannet continental 29 aprilie

A trăi fericit într-o țară pașnică și liberă e doar un accident geografic. În Siria, după reprimarea sângeroasă a revoltelor antiguvernamentale s-a ajuns ca după 3 ani de război civil însămânțat cu bombe cu fragmentare și decapitări televizate la cel mai mare val de refugiați din ultimele decenii. În Turcia, Liban și Iordania sunt milioane de refugiați. Iordania, poate cea mai săracă țară arabă gestionează soarta unui milion de sirieni. Nici în Liban sau în Turcia situația nu e mai roz. În nordul Africii, după catastrofa războiului civil din Libia în care europenii au bombardat masiv, facțiuni rebele s-au afiliat Statului Islamic sau Al Qaeda. Însă probleme nu sunt doar în Libia, ci și pe tot restul Africii, din Eritrea și Mali până în Sudan. Levantul și Peninsula Arabă au propriile lor orori în Irak și Yemen. Războiul, foamea și sărăcia dislocă întregi populații aflate sub pericolul exterminării de unii sau alții din actorii acestor tragedii.
În Europa, valul acestor nenorociți ai sorții e cunoscut de multă vreme, iar Bruxellesul nu e în necunoștință de cauză. Este șocantă nu periferia europeană în care ne-am cuibărit, ci reacțiile xenofobe ale acestei nații, cei mai buni și mai ospitalieri dintre traci. Mi se pare scandalos faptul că deși avem 3-4 milioane de cetățeni români emigrați în Europa, când alții mai bronzați și cu un zeu invizibil mai absurd decât al nostru încearcă exact același lucru devenim campionii xenofobiei. Aș înțelege asta dacă ar fi o reacție izolată datorită contactului ocazional cu o altă cultură, însă semnele de alienare socială ce au precedat aceste reacții sunt îngrijorătoare. O lege anti-legionară a readus pe tapet antisemitismul deși nu avem o minoritate evreiască semnificativă. Dintr-o dată, o moschee aflată sub autoritatea Marelui Muftiu al României, unul din cei mai moderați și toleranți teologi, provoacă un tsunami de furie bucureșteană. Acum, niște amârâți venind din Orientul Mijlociu ne ”amenință stilul de viață”, 18 milioane de români descriu apocaliptic câteva mii de refugiați, în marea lor majoritate sirieni. Cineva probabil va culege otrava asta și o transforma într-un capital electoral ”frumos”. E dureros să ne vedem concetățenii spumegând de ură la adresa unei fetițe ”jihadiste” de doi ani aflată în brațele tatălui său. Oamenii aceștia au vândut tot să ajungă într-un loc al speranței, unde românul ”verde” se pregătește să se radă în cap și să își spumege ura. Statul german a decis ca niciun refugiat să nu fie deportat când ajunge pe tărâm teuton. Ungurii, contrar atitudinii lor guvernamentale antieuropene, adăpostesc mult mai mulți refugiați decât Marea Britanie! Iar noi ne agităm, deși nu am văzut prea mulți sirieni dincolo de șaormerii.
Ne putem pune întrebări serioase nu numai despre ospitalitatea noastră ”legendară”, spiritul nostru ”creștin tolerant autentic”, ci și despre curajul nostru. Dacă numai câteva mii de sirieni ne sperie deși suntem zeci de milioane, atunci nu suntem doar niște rasiști xenofobi bigoți și fără pic de spirit european, ci chiar niște momâi troglodite.

Comentează

Scrie un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *