Slăvit fie colebilul

A trecut și Paștele acesta de mână cu întâi maiul muncitoresc însoțit de obișnuitele dureri abdominale ale românului satisfăcut culinar și degrabă chemător de ambulanță. Fericirea primăverii ne face vesel cu mâna – vine spectacolul comic al campaniei electorale.
Ce poate fi oare mai ridicol decât legea românească care îți permite să îți faci campanie electorală înainte de data campaniei electorale și îți interzice bannerul electoral tocmai în campanie? Probabil, pofta de mită suprinsă atât de des în flagrant de DNA a acestor primari de marilor orașe din România.
După „răpirea” bruscă în zornăit de oțel a cătușelor al primarilor municipiilor Baia Mare și Târgu Mureș, putem totuși aprecia devotamentul electoratului. Conform sondajelor la nivel național este foarte probabilă alegerea primarilor în exercițiu într-o covârșitoare proporție de 90%. Legea favorabilă, plictiseala și lâncezeala cetățenească, dar și rateul rușinos al tuturor mișcărilor politice ce își propuseseră spargerea oligopolului politic, vor duce la rezultate previzibile.
Chiar dacă stimularea alegătorului cu puiul congelat al lui Mazăre sau binecunoscuta găleată e interzisă prin lege, nu cred că echipele de campanie ale marilor partide sunt foarte îngrijorate. Conservarea poziției acestor domni și doamne atât de îndrăgostiți de Primărie e de înțeles. Când știi că ești monitorizat, toată lumea e cu ochii pe tine și totuși ești prins în flagrant că iei șpagă, e cât se poate de clară motivația lor pentru a deveni edil. Nu merită să discutăm rolul de arbitru politic al procurorilor în campania electorală, ci despre cleptomanie.
La alegerile trecute am avut cazul spectaculos al alegerii unui primar decedat. În acest an vom avea poate aleși arestați la domiciliu, condamnați sau aflați în audieri la DNA.
Avem în continuare scandaluri monstruoase măturate sub preș cu mare simț artistic de mass media. Libertatea presei, unul din drepturile fundamentale garantate de sistemul democratic, a murit în chinuri. Când propietari de presă oferă echipa redacțională a unui ziar drept șpagă, reflectarea realității pe agenda publică devine doar un ideal utopic.
Când o întreagă elită de „oameni de afaceri” și „politiceni” s-a nărăvit la corupție și trafic de influență, victimele DNA sunt o cifră infimă. Degeaba plivește justiția hoția din societate, în acest proces de asanare vor pica în plasă doar exemplarele mai slabe dotate pentru supraviețuire din mediul infracțional. Vor rămâne liberi sociopații bolnavi de cleptomanie, cu un dispreț și o scârbă deseori afișată față de „plebe”.
Putem să ne angajăm în continuare în spectacolul de lumini și umbre al unei normalități simulate. Avem alegeri libere și democratice și alegem în continuare cele mai demne de dispreț exemplare din societatea românească. Oare nu e acesta un simptom că problema suntem chiar noi?