Generos din fire, mi-ar plăcea să cred că doar eu (și încă vreo două-trei victime) m-am țepuit contractând „curentul” de la Electrica Furnizare S.A. Au venit și facturile pe luna trecută. Noroc că am migrat vreo două săptămâni în concediu, cu tot omenetul din dotare de la adresa de facturare. Altminteri, factura pe luna despre care fac vorbărie nu ar fi venit de doar vreo trei ori mai mare față de orice altă lună de până acum. Și asta, fără să fie deloc… regularizată.
Și pentru că suntem în 2024, ca orice cetățean responsabil, mânat de o nedisimulată curiozitate, am zis să intru nițel în contact „informatizat” cu cei de la Electrica. Am tastat site-ul, să las și eu o depeșă, să văz ce se întâmplă cu aiastă situațiune. În două-trei ore, cu toate eforturile și cunoștințele de umblăreală pe site-uri, nu am reușit să trimit cea sesizare. Sfătos, site-ul îmi indica o minunăție de eroare și îmi tot zicea să mai încerc.
Dar cum excepția întărește, zice-se, regula, de astă dată încercarea a cam avut moarte. Am trecut pe aplicație. Aia, la care s-a lucrat vreo 2 luni de zile. Și aici, noapte adâncă! Nostalgic de a și vorbi cu cineva, am sunat la numărul de telefon indicat pe factură, în aplicație și pe site. Același. O roboțică binevoitoare mi-a spus tot felul, invitându-mă să tastez cifre diverse. Evident, niciuna aferentă sesizării respective. M-a năpădit subit un dor acut de a socializa cu un operator, cu cineva viu, de preferat. Nici vorbă de așa ceva! Niet! Ca să mă exprim în limbajul specific unor astfel de state, pentru care cetățeanul are o covârșitoare importanță, asemeni respectului Electrica Furnizare pentru clienții săi.
Progresiv, am recurs la următoarea soluție: să mă translatez către sucursala Electrica de la Gară. Zi liniștită, cu început de ploaie, numai bună de relaționat cu instituțiile. Aici, 40-50 de oameni, la o respectabilă și întinsă prin vecini coadă. Mi se spune că nu sunt eu neapărat ghinionist, ci că zilnic pe aici stau la rând și câteva sute de oameni. Și asta se întâmplă într-o epocă a digitalizării, într-o vreme în care ni se vântură permanent ideea de toleranță și respect reciproc, de servicii de calitate și eficiente din partea celor care ne iau banii!
M-am tot gândit cum să fac să reduc consumul de energie. Dacă și atunci când nu consum, facturarea vine ca pentru o stradă întreagă, am decis să recurg la câteva soluții concrete: anulez soneria și trimit copiii din când în când să vadă dacă nu ne caută câte cineva, brevetez centrala de încălzire cu manivelă, încărcăm telefoanele în mașină (la cât facem să ajungem cu copiii la școală, e chiar o soluție utilă!), fac un abonament la un vecin ucrainean, furnizor serios de lumânări domestice, iar accesul la computere ni-l vom fideliza doar la timpul petrecut la birou. Și mă ajută și vremea, pentru eliminarea frigiderului din comportamentul vinovat față de Electrica.
Taman, zilele acestea îmi spune un coleg că mamei sale i-a venit factura, tot de la Electrica Furnizare, de 10.000 de euro. Pentru o lună! Unei vecine i s-a pretins vreo 9.000 lei. Parcă mă simt deja ceva mai bine! Dacă nu aș fi experimentat această situație, aș fi suspectat Electrica Furnizare de oareșce ceva mai multă inteligență. Când îl furi pe om cu 100-200 lei, acolo, ai mari șanse ca acesta să nu se sesizeze chiar foarte tare de umflarea facturii. Și să o și plătească! Ceea ce probabil se și întâmplă frecvent. Însă când îl inoportunezi cu sume din acestea cu adevărat nesimțite, cu siguranță îl pierzi extrem de ușor de client.
Dacă aveți veleități masochiste, puteți rămâne clienții Electrica Furnizare. Eu m-am curentat. Și mi-a ajuns! Nu de alta, însă mă gândesc la cât i-ar costa factura de curent pe urmașii mei la o eventuală execuție pe scaunul electric, cu energie furnizată de Electrica. Pentru că la modul cum își tratează clienții și simpatia pentru practicile „de colaborare” implementate aidoma Rusiei și Coreei de Nord, nu e deloc exclusă nici soluția… finală.
