Vreau să fiu vecin cu primarul!

Cred că dorinţa mea este firească: vreau să fiu vecin cu primarul. Sau măcar cu vreun deputat, viceprimar, senator ori, de ce nu, ministru. Viaţa mi-ar fi mai uşoară în aceste zone. Dacă mă mut pe stradă cu primarul am şansa să văd o decopertare a asfaltului şi reparare capitală în 24 de ore, nu în 3 săptămâni ca pe alte străzi. Aş avea mereu un poliţist local pe stradă să mă păzească. ªi dacă nu voi putea fi vecin cu primarul, măcar cu un deputat de Sibiu. Am auzit că se asfaltează de o lună de zile o stradă cu nume de inginer de poduri. Constructorii fac treaba, pun borduri, vine deputatul – dă ordin la eşalonul inferior şi iar se strică şi se face strada. Totul cu un singur scop: să ajungă nivelul străzii suficient de înalt pentru ca deputatul să intre uşor cu maşina în garajul nou construit. Dacă nu pot sta pe aceeaşi stradă cu deputatul, trebuie musai să găsesc drept vecin vreun senator ajuns ministru sau măcar un viceprimar. Nu de alta, dar zonele unde stau toţi aceşti oameni au beneficiat în ultimii ani (evident este o simplă coincidenţă!) de asfaltări, intervenţii rapide la gaz, curent, apă, amenajări de trotuare etc. Doamne fereşte să fie gaura făcută de cei de la gaz neacoperită imediat… Doar că eu stau într-un cartier nou numit ªtrand 2. Zonă frumoasă, dar prost concepută de un arhitect-şef care făcea umbră scaunului din Primărie la finele anilor ‘90. Atât de prost concepută post-revoluţionar încât nu poţi să crezi că au uitat de spaţiile de servicii, parcuri, zone verzi şi parcări. Adesea aud că în comunism s-a contruit prost, fără a se aloca prea mult spaţiu pentru parcări. Doar că pe vremea aceea nu erau maşini. ªtrand 2, Cartierul Tineretului şi alte zone sunt bune exemple de arhitecţi proşti, fără viziune, în plină democraţie. Normal că nu este vorba de interese, gen fostul spaţiu destinat şcolii să fie vândut unui privat pentru a face bloc între blocuri! La noi în cartier sunt multe gropi lăsate de intervenţiile de la apă, gaz, neasflatate cu lunile (la unele le-am dat şi nume că au aceeaşi vârstă cu fiica mea mai mare!). Sibiul se simte împărţit urbanistic între plebei şi şefi. Liderii noştri aleşi ori numiţi au parte de condiţii mai bune, intervenţii la utilităţi şi asfaltări speciale. Noi restul avem parte de taxe şi impozite şi câte o spoială din când în când să ne ia ochii. Trist este că o meteahnă din comunism când strada unde stătea primul secretar sau alt ştab de partid din judeţ era avantajată la investiţii, la fel este şi acum. Aşa că e musai să mă mut pe stradă cu primarul sau vreun deputat local. Iar dacă vreau să rămân în cartierul meu, neapărat trebuie să candidez la vreo funcţie importantă, să le termin şi eu vecinilor de asfaltat trotuarul şi să amenajez două parcuri în cartier pe zonele foste verzi, rămase de izbelişte. Că doar aşa se poate face ceva la noi! Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26. Călin Blaga; [email protected]